Pasul în spate al lui Marcel Ciolacu

Ce înseamnă prăbușirea în certuri intestine a coaliției pro-europene?

Reacția de stupoare suscitată de hotărârea comprehensibilă a liderului PSD, Ciolacu, de a face pasul în spate și de a retrage partidul său din convorbirile pentru formarea unui guvern pro-european e cât se poate de edificatoare.

Au răsărit imediat, din cele mai negre cotloane, pitiile, oracolele, băieții deștepți. În speță, acoperiții.

Pe Ciolacu l-a lăudat instantaneu Robert Turcescu, ditirambic, afirmând că omul cu bacalaureatul pierdut s-ar fi dovedit, chipurile, un ”strateg de nota zece”. Încearcă el oare ”să prindă” ceva sub aripa PSD?

Demonizarea Elenei Lasconi

Nu neapărat ca să-l tămâieze pe șeful PSD ieșise pe covertă ”acoperitul”, ci pentru a mai pune o cărămidă la edificiul demonizării Elenei Lasconi, la care tot meșteresc, la unison, de luni de zile, toți extremiștii, putiniștii, securiștii și legionarii României manipulate.

Ce i-ar fi supărat pe toți și, mai ales, pe Ciolacu și pe adulatorul său de dată nouă, Turcescu, care e de fapt un fan Georgescu, pare a fi că Lasconi a semnalizat că are firești puseuri de greață și probleme în a se așeza la aceeași masă cu cei care au distrus țara și sub comunism și după. Și care par gata să dea România și pe mâna legionarilor, ca s-o mai distrugă și ei, un pic.

În furioasă reacție la distanțarea de pesedism a Elenei Lasconi și la gestul lui Ciolacu de a-și lua păpușile și celelalte jucării, ca să fugă de răspunderea pentru o țară lăsată de PSD pradă flăcărilor unui incendiu la scară națională, dacă nu europeană, Turcescu notează turbat : ”toată lumea se roagă de PSD să revină la masa negocierilor și pe Ciolacu mai au puțin și îl imploră să rămână la Palatul Victoria! Toți cei care au pierdut azi bani la bursă o înjură pe proasta din Câmpulung. Care e proastă rău, fraților, foarte proastă…”

Realitatea

Păi bursa n-a destabilizat-o Lasconi. Valorile acțiunilor negociate la bursă au început să plonjeze odată cu ascensiunea fatală a lui Georgescu, pe care același autodeclarat ”acoperit” Turcescu îl declară cert câștigător, la viitoarele alegeri prezidențiale.

Și cum poate fi calificată de ”proastă” o femeie, care din poziția de jurnalist, se ridică singură, îi înfrânge pe deștepții din USR și ia conducerea partidului, apoi învinge și în alegerile pentru primăria Câmpulungului, iar în final devine speranța din scrutinul de balotaj a multor milioane de români nădăjduind fierbinte, cu gândul la votul lor, că România nu va deveni pradă fascismului?

Dacă ea e ”proastă rău”, cum sunt oare ”coloneii”, pitiile, oracolele și frustrații pseudojurnaliști acoperiți ai României iohaniste?

Ne aflăm aici în fața unei disonanțe cognitive? Chiar crede Turcescu că o majoritate a românilor ar fi căzut în cap ca, după toate dezvălurile recente, să-l mai facă președinte pe Georgescu? Sau își încurcă el dorința cu viitorul politic al României?

A confunda visele cu realitatea e un simptom tipic manifestat de bolnavii afectați de tulburarea de personalitate borderline.

Fapt e că pe mai toți securiștii, legionarii și politrucii îi deranjează nu atât că Lasconi își face datoria de a cere imperativ unui viitor guvern reformele, în speță schimbarea reală, cerute în alegeri de români, cât faptul că s-a ridicat singură. În pofida sistemului. Și în contra lui.

Mobilul liderului PSD

În ce-l privește pe Ciolacu, un dregător nu lipsit de instinct politic, ceea ce îl mână din spate e înțelegerea unei realități care îi este profund defavorabilă.

Românii au arătat clar, în recentele alegeri, că nu-l vor și nu-l acceptă, întrucât își doresc schimbarea. Și divorțul de sistem. Sistemul nu e doar securitatea ci, înainte de orice, PSD. Al cărui lider vrea de asemenea, prin trecerea în opoziție, să evite nevoia de a îndrepta ceea ce-i cer alegătorii să repare și au distrus el și tovarășii lui, precum și de a reforma, ce-ar vrea toți pesediștii și clienții lor cu pensii speciale să rămână în veci nereformat.

Un comentator serios, informat și sagace, ca profesorul Ioan Stanomir, e de părere că România se află în pragul unei duble crize de proporții, politică și economică, ”iar liderul PSD forțează un post de premier sau o candidatură la prezidențiale când amenință cu retragerea”.

Tot ce se poate. Pe malurile Dâmboviței, ambițiile politice sunt adesea nemăsurate.

Dar e la fel de posibil ca liderul PSD să înțeleagă un fapt politic elementar. Și anume, că a lăsa partidele putiniste, ultranaționaliste să fie singura opoziție ar fi mortal între altele pentru propriul său partid, nu doar pentru restul extrem de fragilei, defectei și vulnerabilizatei democrații românești. Al cărei electorat, cât nu s-a dus acum în cap după fente demente ca ale georgeștilor, ar risca să-și convertească la următoarele alegeri inerentele nemulțumiri, votând, vai, majoritar, un Führer. Iar nu pe Ciolacu.

O parte din pro-europeni ar face bine să rămână în opoziție. Iar cealaltă să înceapă rapid o politică de centru-dreapta cu tot cu vizibile reforme radicale.