Lichidarea generalului Igor Kirillov. Timpuri grele pentru Rusia și aliații ei

Ce-a însemnat pentru Rusia, Ucraina și pentru restul lumii, uciderea generalului locotenent Kirillov?

În absența ilegalului președinte al României, Iohannis, care și-a depășit limitele mandatului rămânând la Cotroceni în absența unei legi organice, cel care a câștigat disputa cu el pentru șefia NATO, Mark Rutte, a criticat dezbaterile deloc utile privind un ”armistițiu” în războiul ruso-ucrainean, înainte de a-i primi la Bruxelles pe președintele Ucrainei, Zelenski, precum şi pe alți lideri europeni. Rutte a subliniat cât de important e ca Ucraina să fie plasată într-o poziție tare, de forță, în ajunul unor negocieri de pace cu Putin.

În fapt, așa cum am prevăzut acum aproape trei ani, nu vor avea loc negocieri care să pună capăt cu adevărat unui război, precum cel ruso-ucrainean, de vreme ce agresorul care l-a declanșat și insistă să-l continue, ca să poată să rămână la putere, nu a respectat niciodată vreun acord.

Ce-i drept, acum e foarte speriat. Și nu doar el.

Rusia a efectuat primele arestări de suspecți în lichidarea, probabil de către serviciile secrete ucrainene, a generalului-locotenent Igor Kirillov. Potrivit presei locale, amândoi suspecții și-ar fi ”admis” fapta. Știm cum se ”recunosc” faptele în interogatoriile KGB, azi FSB.

Fapt e, însă, că ambele tabere ale războiului ruso-ucrainean indică serviciile secrete ale Kievului ca autor al lichidării lui Kirillov. Chiar dacă sfetnicul lui Zelenski, Mykhailo Podolyak, a negat că în spatele uciderii lui Kirillov este Kievul.

Dar cine altcineva să fie?

Nu-l dăduse în judecată serviciul secret ucrainean, SBU, in absenția, pe Kirillov, pentru folosirea de arme chimice în Ucraina, cu doar o zi înainte de a fi ucis?

Cine să-l vrea mort pe Kirillov?

Cine era generalul mort

Kirillov nu era doar, în clipa uciderii lui, șeful armelor chimice, în speță al armelor de distrugere în masă rusești și un propagandist de valoare, ci și militarul de cel mai înalt rang ucis în războiul actual. Și nu oriunde, ci la Moscova. În capitala Rusiei lui Putin.

Unde generalul-locotenent locuia la numai câțiva kilometri de Kremlin. Și s-a văzut lichidat pe un scuter, împreună cu asistentul său, Ilia Polikarpov.

Bomba care le-a aruncat în aer scooterul a fost detonată de la distanță, când cei doi au încercat să părăsească clădirea de apartamente de pe Ryazansky Prospekt, situată la mai puțin de 14 kilometri de Kremlin. Scuterul fusese supravegheat de o cameră de luat vederi instalată într-un automobil închiriat pe o platformă de car sharing. Când a pornit, a făcut bum. Iar pasagerii, s-au făcut scrum.

Rusia a început instantaneu să califice lichidarea lui Kirillov drept ”act terorist”. Ceea ce, în mod evident, nu este. Pentru că Igor Kirillov nu era civil. Iar țintele militare rusești sunt și în Rusia perfect legitime pentru o țară implicată în război, ca Ucraina, de un agresor și invadator ca Rusia.

Dar, dincolo de războiul hibrid și propagandă, la care Kirillov pusese umărul din plin, mințind repetat că Ucraina ar avea ”laboratoare de arme biologice” construite ”de americani împotriva Rusiei”: ce înseamnă efectiv uciderea generalului blestemat de militarii ucraineni pentru atacuri chimice și introducerea pe front a aruncătorului de flăcări Tos-2?

Ce-a fost acest act ucrainean? Un act de sabotaj. Și ce semnale lansează?

Mai întâi, semnalizează că Rusia e adânc penetrată și infiltrată.

Apoi, că niciun militar de rang înalt al mașinăriei ruse de război, care comite crime, sau răspândește minciuni de felul ”Ucraina utilizează substanțe toxice sau comite acte de terorism pe front”, nu e la adăpost de brațul lung al Ucrainei.

Că, la rigoare, nici Putin nu mai e sigur. Dacă a fost, vreodată.

Că, deși Rusia avansează în Donețk, e departe de a fi câștigat un război, în care, chiar dacă va putea, în prima fază, să-și păstreze teritoriile cotropite, s-ar putea să se confrunte ani de zile cu un extrem de sângeros război de partizani și de gherilă.

Care parte din elita politică rusească se va simți, prin urmare, confortabil în raport cu perpetuarea unui război care ar putea clătina sistemul și periclita însăși ”sfânta sfintelor”, centrala lui Putin, cartierul său general de la Kremlin, îngrozindu-i ciracii?

Dacă serviciile secrete ucrainene au reușit să-l elimine pe un general-locotenent, oare ce comandant militar, ce șef de FSB ori GRU e sigur, cu adevărat, la amanta lui? Care dregător sau oligarh nu va încerca să se aranjeze cu situația? Pe loialitatea cui se va mai putea bizui mafiotul pseudo-mesianic suprem? Ce paladin al lui Putin nu va fi ispitit să elimine sursa cea mai apropiată de primejdie, care e însuși dictatorul, un tiran ce insistă să-i pună pe toți în pericol pentru ca el să rămână la putere și să se retragă în siguranță în brațele iubitelor lui?

Înseamnă toate acestea că războiul va lua sfârșit numai din cauza unor asemenea acțiuni de sabotaj?

Defel. Soarta conflictului militar ruso-ucrainean se joacă pe front și, mai ales, în cancelariile occidentale. În ciuda ofensivelor și câștigurilor ei teritoriale, Rusia e epuizată. Mai are, desigur, resurse. Dar ele nu sunt inepuizabile.

Vestul i le-ar putea lua, ajutând, consistent, Ucraina pe toate planurile: militar, logistic, energetic, economic, financiar.

Alternativa ar fi ca SUA și Europa să lase Rusia să câștige, ceea ce ar genera riscuri incalculabile pentru securitatea flancului răsăritean al NATO. Incalculabile.

Dacă președinte ales, Trump, va înțelege toate acestea, administrația sa va avea șansa de a exercita presiuni insuportabile și de a obține, pe cale de consecință, ample concesii de la regimul Putin. Care ar scoate câștigătoare din actuala situație tocm,ai Statele Unite.

Căderea altor piese de domino

La amplificarea acestor presiuni americane ajută, cert, și acțiuni spectaculoase de șubrezire internă a regimului Putin, precum acte de sabotaj ca uciderea lui Kirillov, în stare să bage rău în sperieți Kremlinul. Și întregul regim.

Care, sub dictator, se compune din mari corupți putred de bogați. Ei ar vrea mult să poată să-și cheltuiască în liniște și siguranță imensele averi, fără să fie obligați să-și țină acasă, în Rusia, sub pază, și familiile, și amantele, și beizadelele, care ar vrea să studieze la Harvard. Ori să-și facă de Crăciun cumpărăturile la Londra.

Concomitent, semnalul transmis dictatorului nu va rămâne fără efect asupra aparatului său represiv. Din care mulți agenți vor fi siliți să înceteze să supravegheze disidența rusă, pentru ca să-l poată apăra mai eficient pe paranoicul tiran, pe ciracii din camarila sa și pe criminalii de război ruși, care și-au făcut de cap comițând cruzimi inimaginabile în Rusia.

Nu în ultimul rând, au început timpuri grele și pentru aliații Rusiei. În timp ce Putin și-a pierdut bastionul sirian, regimul iranian, de asemenea silit să se retragă din Siria și părți ale Libanului, e zdruncinat de înfrângerea Hamas și Hezbollah și e topit de frică. Tremură îngrozit la gândul măsurilor pe care le vor lua SUA, după accesul la cârmă al președintelui ales.

Și la ce vor mai face israelienii, între altele interpușilor lor teroriști din Yemen, ori extrem de vulnerabilelor facilități nucleare și petroliere, iraniene.

Ori la ce soartă le rezervă, la umbra posibilelor lovituri israeliano-americane, o revoluție a mult reprimatului popor iranian, care abia așteaptă să-și încheie socotelile cu dictatura criminală a lui Khamenei.  Așa că semne tare bune anul are. Anul viitor.