E plin de mistificări în spațiul public românesc. Nu doar cele despre legionari, Călin Georgescu și Eugen Sechila, răspândite de rudele sau fanii lor și ai legionarilor, între care Gogu Puiu, la televiziuni de extracție și diversiune securistă și pro-rusă. Mai sunt și cele comuniste și post-comuniste. Recte cele woke. Sau de inspirație.
Mă întreb de ce a trebuit ”să fugă Gogu Puiu” (cel evocat elogios la Realitatea TV)de ”persecuțiile antonesciene”, cum scria în 2021 ”Gazeta de Cluj”, dacă Puiu (cel internat de naziști ulterior, alături de alțăi legionari, într-o secțiune privilegiată a lagărului din Buchenwald) n-a participat la rebeliunea legionară din ianuarie 1941?
Ce s-a întâmplat în timpul acestei rebeliuni?
Au fost asasinați cu maximă brutalitate 125 de civili evrei. Ei și alții au fost torturați sălbatic, înainte de a fi mutilați, jefuiți, șantajați, uciși, făcuți să dispară. Propaganda legionară pretindea că evreii s-ar fi ”revoltat” și că armata ar fi primit ordine de la ”jidoviți”. Dar despre toate acestea nu se vorbește la canalele de agitprop georgist. Care se feresc, mistificator, să vorbească de fascism și legionari, preferând termenul de ”camarazi”.
Aceste mistificări, care-i eroizează adesea pe niște criminali legionari ca ”luptători anticomuniști”, ceea ce unii dintre ei au fost, fapt ce nu le anulează crimele comise anterior, sub Sima sau Codreanu, ori, uneori, ulterior, când și-au trădat camarazii la Securitate, nu sunt doar de dată recentă, deși mai nou au luat o amploare parcă fără precedent.
Minciuna legionară
Din pricina sistematicei mințiri a românilor și manipulărilor răspândite despre partizani, despre lupta anticomunistă și deținuți din închisorile comuniste (anterior, uneori, criminali în masă ori complici la crime în masă, antonesciene, ca Vulcănescu), mulți români sunt în ceață.
În închisorile comuniste n-au fost doar legionari, sau mai ales legionari, din care mulți au pactizat cu PCR și cu Securitatea. De pildă torționarul șef al ”Experimentului Pitești”, Țurcanu, despre care se minte, inclusiv în Wikipedia românească, afirmându-se că n-ar fi fost legionar, deși a intrat în Frățiile de Cruce în 1940 și era însurat cu fiica legionară a unui comandant legionar. Închisorile comuniste le-au înfundat, ca bunica mea, numeroși evrei liberali, ortodocși sau sioniști, disidenți, nemți și români democrați, liberali și țărăniști, preoți, ierarhi și credincioși uniți și pastori protestanți.
Mistificările pro-legionare se adaugă celor, nu mai puțin sistematice, pro-securiste și pro-național-comuniste, știut fiind că național-comunismul a făcut joncțiunea cu Legiunea. Fapt care continuă să nu fie tematizat îndeajuns, pentru a se trișa istoric și a se apăra Garda de Fier de mirosul odios pe care-l exală trădarea, iar Securitatea în ochii fanilor ei comuniști.
Minciuna ceaușistă
Aceste înșelăciuni, amăgiri și treceri vinovate sub tăcere au alimentat curentul nostalgiei ceaușiste care a îmbolnăvit la cap aproape 1 din 2 români. Reiese dintr-un recent reportaj al postului național german Deutschlandfunk, dedicat trecerii a 35 de ani de la Revoluție, că aproape 1 din 2 români chiar crede că-i mergea mai bine sub Ceaușescu.
Sunt convins că acest curent dement, potrivit căruia românii ar fi trăit chipurile mai bine sub dictatura ceaușistă decât acum, a contribuit la votul dement în favoarea unor demenți, care-și zic ”suveraniști”, dar nu sunt decât slugi ale Kremlinului.
Or, creșterea economică românească e enormă. Venitul pe cap de locuitor al românilor a crescut de 9 ori din 1989, reliefează absolut credibile statistici ale FMI.
Cum se explică deci nemulțumirea alegătorilor?
Sociologul Bogdan Bucur, profesor la SNSPA, a precizat că independentul Călin Georgescu a fost votat de foarte mulți români din Diasporă, iar nemulțumirea lor față de sistemul politic românesc ar trebui serios investigată. „Trebuie să se finanțeze niște cercetări sociologice foarte serioase. Ca să știm de ce sunt nemulțumiți oamenii de acolo”, a spus el.
Profesorul știe și afirmă, just, că România ”a recuperat teren important, aproape am ajuns din spate Occidentul, nivelul de trai de la noi îl egalează pe cel din multe țări europene, salariile au crescut și ele, România depășind în decembrie Grecia și Ungaria” în privința salariului mediu.”Prin urmare, împotriva a ce anume a votat, de fapt, Diaspora? Au spus ”că vor să se întoarcă în țară și să le fie bine…Votul lor ar fi putut prăbuși această Românie în care vor să revină. Ei au dat un vot pentru identitatea lor de români. Unul aberant și irațional economic. A fost o problemă de natură identitară pentru ei” , consideră sociologul. „E o contradictie între votul politic identitar pe care l-au dat și rezonanța economică a acestui vot care e contrară dorințelor de a se întoarce în țară. Ei nu se vor mai putea întoarce într-o țară pe care o prăbușesc prin votul lor. Votul…în favoarea lui Kremin Georgescu a fost unul automutilant”, a mai punctat, pe bună dreptate, Bogdan Bucur, la Hotnews.ro.
De acord. Așa a fost.
Minciuna woke
Dar Bucur nu știe sau nu spune pe ce filieră s-a produs acest vot. Care n-ar fi trebuit să-l lase perplex pe profesor, de vreme ce amintește de cel de la precedentele alegeri legislative și de la cele europene pentru AUR. Când mulți alegători din Diaspora au ștampilat un partid extremist de dreapta, influențați fiind de politicile identitare ale partidelor de stânga, progresiste, la putere în Vest. Aceste partide și elitele pe care le slujesc menținându-se prin mijloace parțial nedemocratice la putere, îi transformaseră pe ei, ca albi, creștini, bărbați și heterosexuali în categorii chipurile ”toxice”, în timp ce mai-marii woke își distrugeau țările printr-o imigrație nu doar debordantă, ci și incompatibilă cu valorile europene.
Puțin le-a păsat deci, multora, că votează un ins cu grave lacune intelectuale și morale, fie delirant, fie demagog. Sau ambele. Important le era ceea ce le părea a fi ”salvarea țării” de alunecarea în catastrofa identitară woke.
Iar ușurința cu care au comutat pe un asemenea candidat nedemn e semn nu doar că mulți sunt victimele unor îndelungi mistificări românești, sau apusene, woke, ori că-și doreau o firească schimbare radicală, după ani de zile de securism, pesedism, justiție strâmbă și pensii speciale, ci și că le merge economic excelent, și, ca atare, că își pot permite un vot economic autodestructiv. Dar revoluționar.
Pare extrem de complex, dar e, în fapt, destul de simplu. La fel, e bine să nu ne mințim singuri. Ca filosoful și profesor emerit al Universității Tulane din SUA, Radu J. Bogdan. Care crede că decizia CCR ar fi fost ”normală” și că ”se confundă statul de drept cu votul. Potrivit lui, ”anumite decizii nu se votează. Odată votată Constituția, nu mai votezi dacă o respecți, ci pur și simplu o respecți”. Experții legali ”s-au uitat la aceste documente desecretizate și au constatat, fără însă să expliciteze foarte clar, și aștept orice formă de explicitare, că au fost încălcate aspecte ale Constituției în ce privește alegerile și regulile electorale. Cum ar fi nedeclararea veniturilor de finanțare a campaniei, cum ar fi cumpărarea de voturi. Deci dacă acest lucru se dovedește…mi se pare o decizie foarte corectă.”
Minciuna politic corectă
Radu J. Bogdan pune în față ”statul de drept”. Democrația o plasează îndărătul lui. Or, e curioasă această prioritate, într-o subit descoperită discrepanță între democrație (sau votul popular) și statul de drept, respectiv decizia CCR, cât timp Curtea e departe de a fi probat convingător și incontestabil acuzațiile pe baza cărora a anulat alegerile. Or, exact asta face o Curte Supremă într-un stat de drept.
Iar dacă nici președintele nici Curtea Supremă nu sunt în stare să convingă prin probe irefutabile că s-a adoptat o decizie justă, rezistând examinării oricăror judecători profesioniști, într-un caz extrem de grav, precum anularea alegerilor, nimeni n-ar trebui să răspândească prezumția falsă că, după o serie interminabilă de sentințe greșite și politizate, Curtea, controlată de când se știe de fesenism, s-ar fi comportat brusc corect.
Să nu uităm și autocontrazicerile repetate ale Curții, care s-a invalidat singură în răstimp de patru zile,
Se vede, în continuare, că multora le e frică de a le spune românilor adevărul. Și nu se tem să-i mintă sfruntat. Cel nemachiat, necosmetizat, netrunchiat și nefalsificat. Iată una din rădăcinile crizei politice și de stat românești.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Excelent articol.
Uite aici un articol de la sursa despre Gogu Puiu.
https://gogupuiu.ro/povestea-lui-gogu-puiu/
Cred ca faptele sunt adevarate.
Gogu Puiu a participat la rebeliunea legionara.
Impreuna cu o parte din rebelii legionari a fugit in Germania unde a fost detinut pina la 23 August 1944 intr-o sectiune speciala de lagar destinata legionarilor.
Eliberat la 23 August, Gogu Puiu ajunge la sfarsitul razboiului in Italia.
Aici povestea devine atipica.
Este antrenat de serviciile occidentale in operatii de diversiune si guerila.
In 1947 revine clandestin in Romania cu pasaport fals si este arestat imediat.
Evadeaza imediat. Real sau inscenat de autoritatile comuniste, nu stiu.
Urmeaza povestea cu insurgenta anticomunista.
La un moment dat, după cum mi-au povestit urmașii lui direcți, care prinseseră drag, paradoxal, de un ”j…n” impenitent (patriot sionist), legionarul Gogu Puiu, înconjurat de securiști, e arestat. Misterul începe aici. Pentru că tipul dispare. Se răspândește legenda că ar fi fugit și ar fi fost omorât în timpul evadării, familiei i se prezintă un cadavru incinerat care nu poate fi identificat, femeia lui naște în pușcărie o fată, familiei i se anunță foști camarazi care pretind că ar ști chestii despre el, care mor subit. Informațiile mele sunt congruente, până la un punct, cu cele din articol. Eu știu pe cineva care aplicând procedee mistice, ar fi cerut informațiile lumii de dincolo despre misteriosul dispărut. Potrivit acestor informații, aparent confirmate de păstrarea la secret a dosarului, Gogu Puiu ar fi trădat și a rămas astfel în viață.
E izbitor contrastul intre „haiducii” Gogu Puiu si Ion Gavrila-Ogoranu, si neolegionarii de azi, cei care ii revendica drept parinti spirituali.
Cred ca haiducii se zvarcolesc in mormant cand ii vad pe neolegionari vrand sa aduca inapoi comunismul si ridicand in slavi pe papa Putin si Rusia cel ce inghite tot ce-i imprejur.
Da, am scis un eseu despre Elyahu HaNavi. Anumite trăsături par să semene cu ale lor.