Călin Georgescu, Lasconi, PSD, CSAT și România nelegionară

Ce li se mai poate evidenția românilor nehotărâți, înaintea duelului Lasconi-Georgescu, ca să se decidă, în fine? Că, aflată în primejdie acută, România are, în continuare, uriașă nevoie de ei. Și va mai avea, chiar dacă Lasconi va câștiga.

Dacă nu știu, să facă bine să afle:

Omul care va fi învestit ca președinte, va avea de jucat un rol cheie în formarea guvernului, căci îl va desemna pe premier. O victorie în scrutinul de balotaj a ”extremistului de dreapta Călin Georgescu”, după cum îl numește fundația creștin-democrată germană, Konrad Adenauer, ar putea instala un guvern putinist condus de Victor Ponta, cu voturile extremei drepte Și ale unei părți din PSD.  Și cu sprijinul acelei părți a Securității care, rămasă ne-lustrată, protejează operațiuni, precum a ”taberelor de supraviețuire pentru tineri” organizate de E. Sechila, legionarul-mână dreaptă a lui Călin Georgescu. Sau promovarea celui din urmă pe Telegram și TikTok de către ”un actor statal”, cum s-a exprimat SRI.

Aflat la mâna celeilalte părți a serviciilor, sau conștient de vindicta pe care i-o pregătește facțiunea Dragnea, după un eventual succes al lui CG, Ciolacu a ieșit, ca și net mai discretul Patriarh al BOR, s-o susțină pe Elena Lasconi.

Dar să nu-și facă nimeni iluzii. Nici șeful PSD. Care se amăgește, eventual, că mai poate fi util și dincolo de alegerile prezidențiale, deși poporul român e clar că nu-l mai vrea. Ciolacu ar fi mătrășit dureros, la un moment dat, de un prezident Calienat Smintescu, dacă nu de propriii săi oameni, sau de serviciile care au ezitat zile în șir să-i dea lumină verde s-o susțină pe șefa USR la președinție. Și nici Lasconi nu-l va putea tolera mult, dacă nu vrea să dezamăgească un electorat cerând imperativ schimbarea, care, dac-o ratează, n-ar ierta-o în veci.

Oricum, la tabăra celui sau celei care va câștiga prezidențialele vor adera sigur, în mare grabă, mulți pesediști, traseiști și securiști. Care nici eu nu vor scăpa de mătrășiri și pedepse. Că așa se face politică în România. Căreia pare, miercuri seara, că i-a trecut glonțul pe lângă ureche, de parcă ar fi fost Donald Trump în campanie. Glonțul fiind serviciile antioccidentale pro-ruse și actorul statal dindărătul lui Georgescu.

Dar cine e Călin Georgescu?

Nu ne pierdem vremea clarificând, pas cu pas, identitatea reală a lui Dement Putinovici Prostescu. Pentru că el va continua să fie periculos și dacă va pierde, cum scontez, alegerile prezidențiale.

Să recurgem inițial la ajutorul proaspăt desecretizatelor informații ale CSAT. Potrivit lor, C.G. e, în parte, creația unui ”actor statal”, a TikTok și a canalului Telegram, precum și a unei firme sudafricane. Cine l-a finanțat? Cine-l ajută? De ce SRI nu ne-a avertizat din timp? TikTok e sub controlul Chinei comuniste. China e aliatul principal al Rusiei lui Putin. Ghici ghicitoarea mea: ce ”actor statal”? Și cine a dat banii pentru tehnica folosită în promovarea lui Georgescu, una care n-a fost defel ordinară, ci complexă?

”În finanțarea promovării lui Călin Georgescu a fost implicat contul de TikTok al lui Bogdan Peșchir. Utilizând acest cont, Peșchir a făcut donații pe TikTok de peste 1 milion de euro”. Din acest cont i s-au plătit TikTok 381.000 de dolari în perioada 24 octombrie – 24 noiembrie. O firmă sudafricană, FA Agency, a oferit influencerilor câte 1.000 de euro pentru distribuirea unui videoclip de promovare a extremistului. Să fie o întâmplare că Sechila, ex-legionar din Legiunea Străină și lider al mișcării neolegionare, a lucrat în Africa pentru patroni chinezi?

Cine e, dincolo de rețelele de socializare, Călin Georgescu? Un patriot? Un creștin? Și ce are cu NATO:?

Se poate deduce din spusele lui Kremlin Nebunescu și declarațiile adepților lui fanatizați cine, ce și ce nu e Georgescu. Pentru care, când nu-l copiază pe defunctul șef al Legiunii, Horia Sima, ”vlahii (adică românii) sunt ”din Valhala și s-ar trage din ”tribul arinilor” (adică din copaci).

Să rezumăm. Normal la cap și de o inteligență medie nu e, de vreme ce crede că numele de ”Gaza vine de la gaz”, Vlad Dracul ar fi ”Dragul”, apa nu e H2O, ci ”informație” și alte nenumărate bazaconii asemenea.

Creștin nu e, ci New Age-ist, cum pe drept au evidențiat teologi creștin ortodocși redutabili ca preotul Sorin Bute, ca profesorul Adrian Papahagi, ca fostul ministru de externe, Teodor Baconschi.

Cu atât mai puțin e, cum se pretinde și îl acreditează grupul de zombi din jurul său, un ”mesia”. Nici idolul său, Putin, nu e, deși se crede izbăvitorul Rusiei și la arsenalul său, chiar și-ar putea aroga un rol de ”pseudomântuitor” apocaliptic.

Patriot Călin Georgescu nu poate fi, de vreme ce (în ciuda dezmințirilor lui tactice, electorale, din săptămâna precedând scrutinul de balotaj) e clar din ce-a spus repetat și din părerile principalilor săi adepți, mai toți legionari, turnători și securiști, că vrea să scoată țara din NATO. Pentru că ”NATO este cea mai slabă alianță de pe fața pământului”, dixit Călin Georgescu, în iunie, la televiziunea publică, într-un interviu acordat ex-senatorului Tudor Barbu.

Or, țări neutre și normale ca Suedia și Finlanda s-au dat de ceasul morții și au făcut nenumărate concesii Turciei, pentru ca să poată accede la Alianța Nord-Atlantică, spre a se pune la adăpost de Rusia. Ura pe NATO îl plasează pe Prostin Georgescu în rând cu zeul său, Putin. Care alimentează de ani toate mișcările de extremă stângă și dreapta din Vest.  

Ce este Călin Georgescu?

E neolegionar? Așa reiese din declarațiile sale repetate și din prezența lângă el, la Marius Tucă, a șefului mișcării neo-legionare din România, Eugen Sechila.

Ce mai este, în afară de ”vag dezaxat”, cum l-a numit Doru Valentin Căstăian, la Contributors?

Foarte probabil un ex-securist din pepiniera lui Malița sau un ex-informator și un actual agent de influență al tiraniilor răsăritene, de vreme ce omul de afaceri român, Dan Șucu, alături de cei mai mari antreprenori din România, au avertizat public că pentru campania lui Călin Georgescu s-au cheltuit “,aproximativ 50 milioane de euro, în ciuda afirmațiilor acestuia din urmă că a cheltuit zero lei...Mai mult decât atât, sunt zile în care, după calculele noastre simple, se cheltuie peste trei milioane de euro, doar pe postări. E netransparent. Eu, înainte de a vota mi-aș dori să cunosc cine investește toate sumele acestea. Trebuie să fim în cunoștință de cauză când votăm“, a mai declarat proprietarul echipei de fotbal Rapid București, înconjurat de CEO-ul FAN Courier și alți afaceriști importanți din România. 

Altceva? Cine face rost de asemenea averi pentru o campanie electorală pregătită de ani de zile? E un escroc? Drept ”șarlatan”, l-a desemnat Traian Băsescu, după ce i s-a prezentat ca posibil premier, pe vremea președinției sale. Iată un domeniu în care Călin Georgescu excelează, din moment ce a reușit să înșele încrederea unui grup de milioane de români creduli.

Dar cine suntem noi? Mai puțin creduli?

Nu sunt oamenii liberă să voteze pe cine vor?

Evident că sunt. Dar poate n-ar fi rău să se gândească scurt, la răspunderea lor față de ei înșiși, față de copiiii și nepoții lor, față de țară și de riscul distrugerii și dezonorării ei.

D. V. Căstăian afirma, recent, la Contributors, într-un text intitulat ”Călin Georgescu: calea, adevărul şi ceaţa”, că ”nu suntem chiar atât de diferiţi de votanţii lui Georgescu”. El sugerează că am fi două colectivități similare, confundabile, animalice, animate de ”bucuria tribului, (de) satisfacţia de a vedea magma morală polarizându-se şi punând, cum atât de rar se ȋntâmplă…binele şi răul faţă ȋn faţă, fără rest şi fără dubii…(de) bucuria profundă, transformatoare, de a te şti de partea binelui. Sentiment care animă şi celălalt trib”.

Să avem pardon. Nu ne animă ”aceleași sentimente”.

În atenția nehotărâților din elită

Noi nu suntem un trib. Suntem o adunare politic conjuncturală de cetățeni raționali alarmați, de oameni care, de la stânga la dreapta, inclusiv cea mai conservatoare dintre drepte, gândim. În vreme ce tribul șarlatanului prostovan și ”vag” dezaxat, în fapt dezaxat rău, e mânat de amigdale, de sistemul limbic, de cortexul paleomamifer și nu e localizat la dreapta politică, ci la extreme, e o comunitate minoritară, în corpul social, care, din dor de securitate și răzbunare, își mână țara spre dezastru.

N-am înțelegere pentru inșii sofisticați care se cred deștepți dacă echivalează răul malefic cu păcatele omului obișnuit. Sau dacă cred că, fiind dintre vegani, e bine să-l susțină pe Georgescu pentru că ar fi anti Big Pharma. Sau dacă cred că trebuie să mimeze vagi incertitudini, ca să se simtă superiori celor ce se simt superiori pentru că sunt plini de inebranlabile certitudini. Aici ne-a adus râsul imbecil (dar superior și trufaș) contestând claritatea morală.

N-am înțelegere nici pentru oamenii educați, dar cu deficiențe intelectuale și morale grave, care ingerează cu polonicul excrementele manipulatoare ale propagandei celeilalte părți și se vor sau se dau ”nesiguri” de extremismul lui Georgescu, ori sunt aburiți de impresia că invenția sistemului comunist, Kremlin Smintescu ar fi, chipurile, ”antisistem”.

Sau ezită s-o voteze pe Lasconi din cauza inconsecvențelor ei, cum a fost ideea, tactic utilă, dar denotând disperare, de a-l include și pe Ciolacu între posibilii premieri, după alegerile prezidențiale, în speranța ca PSD să ceară alegătorilor săi s-o voteze pe ea în scrutinul de balotaj. Speranță într-un târziu (și după intense negocieri în spatele ușilor închise), materializată. Or, în acest caz, cum rămâne cu ”schimbarea” pe care Lasconi a promis că o va promova?

Și totuși, Lasconi e clar că nu putea acționa altfel. Prea gravă e primejdia pentru viitorul României. Totul e să știe că această primejdie se va agrava, dacă, după alegeri, schimbarea nu se va contura.

Naufragiul instituțional românesc

Pe ce se mai bazează cântecele de sirenă ale alegătorilor de dreapta care cred că, orice dezvăluiri s-ar face, ar putea risca ștampilarea lui Tâmpițel Cretinescu aka Kremlin Georgescu? Pe ideea că, în calitate de președinte, Călin Delirescu nu ar putea scoate, chipurile, țara din UE și NATO, pentru că l-ar împiedica instituțiile. În speță Parlamentul.

Când am auzit această nerozie, respectiv manipulare, m-am zguduit de râs. După care m-am întristat iar, știind câți ar putea înghiți gălușca, pentru că habar nu au cum funcționează și cât de slabe sunt instituțiile românești. Și pentru că nu au imaginația de a testa viitorul pe baza testului sud-coreean.

La Seul, președintele a decretat legea marțială, scoțând democrația din funcțiune. Cât ar rezista instituțiile românești unui atac frontal al președintelui și al trupelor lui de șoc din Parlament unui asemenea demers, menit să scoată România din NATO, în baza elucubrațiilor anti-occidentale ale Legiunii? Cinci minute? Nici atât.

E singura concluzie care se poate extrage din monumentalul eșec al serviciilor secrete românești de a împiedica operațiunea specială a Rusiei asupra corpului electoratului român – un atac de război hibrid care chiar ar merita activarea ripostei NATO.

Alte calcule politice interne și externe

Șoșoacă și alți ”suveraniști” putiniști investesc nădejdi mari în traseiști. Care trădează prin definiție. Și apoi nu trebuie uitat istoricul mariajului securisto-legionar nu doar din epoca Ceaușescu, ci chiar din debutul regimului comunist și al metamorfozei PCR, devenit PSD.

O nerozie la fel de răspândită este prezumția – foarte importantă, prin tradiție, în opțiunile politice românești,- potrivit căreia alegerea unui extremist de dreapta ar alinia România la evoluțiile politice din Statele Unite.

Am spus și repet, ca unul care am analizat și salutat victoria republicanilor peste ocean, că nu poate exista o echivalare a lui Donald Trump cu Prostovan Georgescu. Pentru că, în ciuda demonizării lui masive, de către stânga, primul nu e nici antidemocrat și nici antisemit, ori simpatizant al criminalilor de război naziști și fasciști.

Faptul că e prost făcut grămadă nu-i dezamorsează pericolul

Pe scurt, oricât de neghioabă ori delirantă ar fi o parte importantă a creierului lui Călin Georgescu, acest candidat la președinție n-are cărți rele. Riscul succesului său e cu atât mai mare, cu cât îl ajută o imensă dorință de radicală schimbare, suscitând simpatii ce potențează fanatismul indus, pe fondul neinformării și dezinformării multor români, de confabulații și legende pe marginea creștinismului și a doctrinei legionare. Dimpreună cu opțiunile anti-occidentale, antiamericane și antisemite, C.G și susținătorii lui smintiți reprezintă un pericol acut pentru viitorul României, pentru libertatea și demnitatea ei.

Un pericol care va persista și după alegeri. Cine va apăra, deci, democrația românească de ispita multora de a se arunca, prin neo-legionarii securiști, în brațele Rusiei lui Putin? Și în capcana unui viitor de tot incert, care ar despărți-o de Europa și ar rătăci-o spre Est?

Debusolarea și dezabuzarea nu ajută. Îmbărbătați-vă! Ieșiți să apărați la urne democrația. Responsabilitatea românilor – a majorității lor – mai poate salva țara. Prin vot. Dar și prin angajament mai consecvent și o mai mare atenție pentru polis, pentru provocările uneori terifiante, confruntând cetatea.