Harris? Trump? Cine va câștiga alegerile prezidențiale americane? Și de ce?

Nemții au fost și sunt, în genere, prin tradiție, un popor bine informat. Și interesat de evoluții politice locale, regionale și globale. Mai ales de cele vizându-i pe evrei, pe ruși și pe americani, națiuni de soarta cărora s-a văzut legat fie pentru că n-a reușit s-o extermine pe a primilor, fie fiindcă s-a văzut învins dezastruos de ceilalți, în cazul SUA, de mai multe ori.

Merită investigate, deci, opiniile germanilor despre unii și alții. Mai ales cele despre apropiatele alegeri prezidențiale americane. Sondajele indică faptul că aproape 75% dintre germani sunt convinși că scrutinul îi va da câștig de cauză Kamalei Harris. Or, realitatea sondajelor americane și a experienței istorice afirmă altceva.

Ce zic sondajele

Potrivit celor dintâi, are loc o cursă cap la cap, în care, în statele cheie, donatoare de electori fără de care alegerile nu se (prea) pot câștiga, Donald Trump începe să aibă un ușor, dar clar avantaj, cu numai două săptămâni înaintea zilei decisive, de 5 noiembrie. Avansul lui Trump în statele ”balama” era cifrat de RCP, când am consultat cele mai recente sondaje, la 1,2%.

Acest avantaj republican e și mai clar la bursele de pariuri. Unde, fiind vorba adesea de mulți bani, pariorii sunt deosebit de atenți, în genere, să nu comită prostii. Bursele îi dau lui Donald Trump o șansă de 60,1% să se impună, contra doar 38 de procente Kamalei Harris.

În trecut, (cu excepția alegerilor din 2022, când Trump nu mai era la putere) sondajele privind probabila performanță electorală a republicanului l-au subestimat constant. L-au subestimat masiv și în 2016, și în 2020.

Or, dacă această cronică subestimare, una determinată de dificultatea recunoașterii deschise a susținerii liderului conservator, în condițiile demonizării lui virulente, în presa mainstream, a continuat, rămânând valabilă în ultimele săptămâni înainte de scrutin – și nu se vede de ce s-ar fi oprit -, Trump e pe cale s-o zdrobească, la urne, pe Kamala Harris.

De ce are Trump toate șansele să învingă categoric?

Trei date cheie susțin clar și fără echivoc această afirmație. Prestația administrației Biden-Harris primește, din partea americanilor, note catastrofale. Apoi, o clară majoritate de aproximativ două treimi a americanilor consideră că SUA se îndreaptă spre o direcție greșită. Reiese, logic, că schimbarea cerută nu poate fi obținută prin deținătoarea mandatului de vicepreședintă, membră a administrației care a orientat țara aiurea.

Nu mai puțin edificatoare sunt notele atribuite actualei administrații în două din principalele chestiuni determinând opțiunea de vot a americanilor. În materie de economie, tema de căpătâi a oricăror alegeri americane, electoratul îi conferă în mare majoritate o apreciere net superioară lui Trump, desconsiderând competențele Kamalei Harris în domeniu.

La fel stau lucrurile în chestiunea imigrației debordante, pe care mult mai mulți americani consideră că Trump e mai probabil să fie în stare s-o rezolve decât Harris. Cea din urmă câștigă, dar nu cine știe ce, doar la principalul ei subiect electoral, avorturile, precum și la calul de bătaie al formatorilor de opinie din mass-media de stânga, ”apărarea democrației”.

Presa și Kamala

Dar aceste mult dezbătute subiecte nu pun o pâine pe masa americanilor și nici nu-i apără de angoasa care-i stăpânește din pricina creșterii notabile a criminalității (inclusiv și mai ales a celei comise de imigranți). În dezbaterea prezidențială, moderatorii progresiști de la ABC l-au contrazis, invocând cifre ale FBI, pe Trump, care a evocat această criminalitate crescută.

Iar o statistică mai nou rectificată a poliției federale americane relevă că dreptatea a fost de partea candidatului republican, întrucât, în loc să scadă, cum au tot afirmat extremiștii de stânga, spre a susține perpetuarea imigrării necontrolate, criminalitatea a luat în SUA proporții. Delictele penale violente au sporit în 2022 cu 4,5%, în loc să se reducă cu 2,1, cum a pretins postul. Totuși, nici ABC, nici jurnaliștii canalului nu și-au pus apoi cenușă în cap.

Toate acestea amplifică neîncrederea americanilor în presă și în instituțiile în fruntea cărora se află Kamala Harris.

Eșecurile politice majore ale Kamalei…

Candidata democrată ar fi avut o sarcină politică și electorală destul de simplă, după ce l-a debarcat pe Joe Biden din cursa prezidențială din cauza problemelor lui de cogniție.

Să se supună unei test electoral intern, în Partidul Democrat. Să ia distanță de Joe Biden și de politicile sale și să inițieze procedura suspendării sale din funcție. Să aleagă un vicepreședinte competent. Și să se prezinte publicului american ca un om politic onest, moderat și perfect în stare să-și asume misiunea de comandant suprem al forțelor armate americane. Or, Harris a eșuat lamentabil în toate aceste chestiuni. Deși pretinde că, spre deosebire de contracandidatul ei, ar respecta adevărul și legea și ar ”apăra democrația” de un Trump prost, ”dezechilibrat”, ”periculos” și ”dictatorial”, Kamala n-a ajuns să candideze la președinție printr-un proces democratic, ci printr-un puci intern, neurmat de alegeri. În ce privește legea, ca vicepreședintă ar fi fost de datoria ei morală să nu mintă poporul, timp de patru ani, cu privire la acuitatea mentală a președintelui, precum și cea legală, să inițieze un proces de suspendare din funcție a șefului statului, dată fiind dizabilitatea sa evidentă.

Nici politic, candidata democrată n-a făcut față unor cerințe elementare. A ales un vicepreședinte execrabil, care a cedat lamentabil, debitând minciuni rapid demascate.

Apoi, ea a declarat că ar considera Iranul amenințarea cea mai mare la adresa Americii, iar nu China, așa cum e în realitate.

De catastrofalele politici interne și externe ale lui Biden și de președinte, ea nu s-a putut distanța credibil, deși a încercat, dar a eșuat. Au împiedicat-o frica de conflicte interne în partidul democrat, vanitatea și o lipsă evidentă de inteligență. Care au determinat-o să bată toba că ”a participat” personal la adoptarea ”tuturor deciziilor majore” ale lui Biden, fiind ”ultima persoană din cameră”, (alături de șeful statului și al armatei americane).

...și cele morale…

Dacă n-ar fi fost decât atât, și dacă administrația ar fi funcționat în rest ireproșabil, Kamala Harris ar fi avut oricum cărți rele, de vreme ce, pe Trump, poporul american îl cunoaște bine și știe că, în afara comportamentului său foarte condamnabil, de la 6 ianuarie 2021, a girat treburile statului în așa fel, încât economia să crească, iar armata SUA să se odihnească.

Or, când națiunea a vrut s-o cunoască și pe contracandidata lui, precum și cel pe care l-a ales ca potențial vicepreședinte, s-a văzut tratată cu refuz, cu afirmații neprobate, ori cu minciuni sfruntate, de la pretenția Kamalei că ar fi lucrat la McDonald’s, zicere pentru care nu s-a găsit nicio probă și niciun martor, la aserțiunea că ar avea de gând ”să înceapă un capitol nou din prima zi” a următorilor 4 ani. Ceea ce a provocat fireasca întrebare: ce-i cu ultimii 4?!? N-a fost la pupitru și în ultimii 4 ani? De ce n-a întors pagina în acele cca 1400 de zile?

Altă minciună sadea, asiduu repetată, s-a dovedit afirmația ei că, la preluarea administrației, în 2020, ea și Biden s-ar fi confruntat cu un șomaj și o criză comparabilă cu cea mai mare, din anii ’29/33. Nici pomeneală de așa ceva. În decembrie 2020, șomajul scăzuse la 6,7%. Minciuni ușor de contestat a spus ea și despre poziția lui Trump în chestiunea avorturilor, precum și despre atitudinea lui față de conservatorul ”Project 2025” al Heritage Foundation.

Deși republicanul s-a distanțat de el și a declarat răspicat că nu are de gând să promoveze interzicerea avorturilor, Kamala Harris a stăruit obsesiv să-l învinuiască de contrariu.  

O altă gogoașă pe care a tot încercat s-o vândă americanilor, mințiți ca în cei 4 ani în care n-au fost informați de adevărata stare a lui Biden, privește presupusa ”ascensiune” a economiei și ”ameliorare” a inflației. Or, sub ea și Biden, economia americană a avut grav de suferit, iar inflația a luat liftul, înainte de a se redresa, parțial, după draconice măsuri ale băncii federale, Fed. În 2023, tot atâția americani, câți sunt nemții care cred că va învinge în alegeri Harris, afirmau că ”nivelul lor de trai a scăzut”. Iar 74% se plângeau că ”nu mai pot economisi pentru viitor”.

Rețeta naufragiului la urne

Nu mai puțin perplecși au rămas alegătorii americani auzind-o pe Harris, care a ocupat poziții de stânga dintre cele mai extremiste când a candidat, eșuând jalnic în alegerile preliminare din 2020, că și-ar fi schimbat, ulterior, pozițiile. ”Dar”, dixit Harris, ”nu și valorile”. Care i-au rămas neschimbate.

Ceea ce, logic, o transformă în cea mai radical socialistă candidată la președinția SUA din întreaga istorie americană, pe care nu se știe ce-ar putea s-o împiedice să transpună politic valorile ei marxiste, ultraprogresiste, după un eventual acces la Casa Albă.

Astfel de candidați nu câștigă, de regulă, alegerile americane. Motiv pentru care nici n-au ajuns, vreodată, să candideze. Și e cât se poate de îndoielnic că puciul din partidul democrat va avea darul să schimbe această dispoziție a poporului american, de a nu da câștig de cauză unor radicali.

Dotate cu fonduri și posibilități diferite, dezavantajându-i net pe republicani, ambele campanii electorale au înțeles acest lucru și au încercat să-i plaseze pe cei doi candidați cât mai ferm în centrul spectrului politic american.

Dar și în acest punct, Harris a clacat prin declarații în doi peri. Și prin asocieri dintre cele mai dubioase, mai ales cu privire la conflictul din Orientul Apropiat și Iran, chestiuni referitoare la care una a spus, alta a făcut, pentru ca apoi să se vadă silită să dea înapoi. Ca în cazul în care, la o întrunire electorală din Michigan, Harris a sprijinit spontan acuza antisemită a unui militant pro-terorist, potrivit căreia Israelul ar comite un presupus ”genocid” în Gaza.

După care, campania ei, înfricoșată de efectul declarației mai ales asupra votului evreilor din Pennsylvania, s-a considerat silită să retracteze și să declare că aceasta n-ar fi ”nici poziția lui Biden, nici aceea a vicepreședintei”.

Or, chiar aceasta pare să fie poziția extremistă a unei mari părți din administrație, judecând după spionii și agenții de influență iranieni descoperiți la Pentagon și Departamentul de Stat; după divulgările de secrete militare israeliene; și după stropșelile la adresa Israelului, căruia, în plin război terorist, Harris i-a interzis să intre în Rafah, unde, în pofida ei, IDF l-a găsit și eliminat pe șeful Hamas, Sinwar, căpetenia masacrului terorist de la 7 octombrie 2023.

Dar nu sunt problematice și ambigue și pozițiile lui Trump? Mai ales cele referitoare la Ucraina?

Ba sunt. Chiar foarte. Dar în politica externă ambiguitățile lui sunt, în genere, promițătoare. Pentru că implică o doză mare de risc și descurajează agresorii antiamericani, de vreme ce niciun dictator răsăritean nu-i poate prezice, întemeiat, comportamentul și deciziile militare.

În condițiile în care, acum, Ucraina e pe punctul de a pierde războiul cu Rusia, (ceea ce înseamnă că va dispărea de pe hartă) întrucât i se cuceresc zilnic localitățile din est, după aproape patru ani de administrație Biden și de refuz al acesteia de a susține integrarea în NATO a Kievului și de a permite folosirea armelor americane împotriva obiectivelor militare ale Moscovei în Rusia, poziția incertă a lui Trump în conflictul ruso-ucrainean nu mai pare defel o oroare.

Concluzii

Reiese că, într-o cursă fie și extrem de strânsă, cum pare să fie, potrivit majorității sondajelor, (cu excepția estimărilor pariorilor) cea prezidențială americană, Trump va câștiga la urne, chiar dacă nu s-ar fi dovedit net mai inventiv și imaginativ decât ea în frenetic discutata sa cascadă electorală, de la un local McDonald’s. Unde s-a transformat în muncitor, a prăjit cartofi și a predat clienților șocați pungile cu mâncare gratuită. Unii comentatori celebri, ca Piers Morgan, afirmă că apariția de vânzător a lui Trump ar fi fost ”genială”. Și că ”o va prăji la urne” pe Kamala Harris.

Întrucât, departe de a se pricepe să-i convingă pe nehotărâți, pe alegătorii de centru și pe republicanii de stânga, candidata democrată a făcut dimpotrivă, așa cred și eu. În statele cheie va pierde. Dacă alegerile se desfășoară corect, nu se mai întâmplă ceva neprevăzut, iar Trump nu-și dă șocant cu stângul în dreptul.

De ce pare că se înșală majoritatea covârșitoare a nemților? Pentru că nu-l citesc pe un observator ca Roger Letsch în ”achgut”. Unde autorul o citează pe fosta colegă a Kamalei, avocata Harmeet Dhillon. Care, după 20 de ani alături de Harris, consideră că pe Kamala o caracterizează ”lipsa de scrupule, frica de conflicte și lenea”. Și pentru că așa vor mulți germani, după ce s-au lăsat mințiți sistematic și cu plăcere, timp de un trist deceniu al imposturilor, de presa de stânga.