Crime islamiste în vestul Europei și antidotul nefolosit

Țipete îngrozite, horcăielile muribunzilor, sânge și flăcări. În răstimp de 12 ore au avut loc în vestul Europei două atentate probabil islamiste, dintre care unul foarte sângeros. 

La Paris, președintele Macron a condamnat tentativa de sâmbătă dimineața, de incendiere a sinagogii din La Grande Motte, soldată cu rănirea și spitalizarea polițistului care o păzea. Șeful statului francez  a calificat-o drept ”atentat terorist”. Premierul Gabriel Attal și ministrul de interne Darmanin au avut bunul simț de a spune parțial adevărul, înfierând caracterul ”antisemit” al atentatului. Făptașul era înfășurat în steagul și șalul palestinian. 

Guvernanții și atentatul de la Solingen

La rândul lor, politicienii germani se întrec, care mai de care, să condamne atentatul de vineri seara din Solingen, soldat cu cel puțin trei morți și opt răniți, între care patru grav. 

Unii l-au calificat chiar, just, drept ”atac terorist” care ”ne amenință libertatea și securitatea”, dixit premierul renan Wüst. Cancelarul Scholz a cerut, la rândul său, nu mai puțin just, pedepsirea făptașului ”cu toată severitatea legii”. Ce frumos. 

Dar degeaba s-au așteptat unii ca șefii executivelor de la Berlin și Düsseldorf, ca și deținătoarea portofoliului federal al internelor, Faeser, să spună lucrurilor pe nume. Și să deplângă caracterul probabil radical islamic al monstruoasei băi de sânge comise de imigrantul ilegal sirian la Solingen, o crimă multiplă, asumată de altfel de gruparea teroristă, islamistă, ”statul islamic”, creația al Qaidei din deceniul trecut. 

Și degeaba s-a sperat ca oficialii nemți să-și pună măcar de-această dată cenușă în cap și să admită că nevinovații uciși la Solingen ar mai fi fost acum în viață, dacă autoritățile germane și-ar fi făcut datoria. Și dacă l-ar fi împiedicat pe criminal să ajungă, ori să rămână în Germania.

Traiectoria unui terorist musulman

Islamistul sirian pătrunsese în UE prin Balcani, ajungând în Comunitate, potrivit Welt și Bild, via granița bulgară. În Bulgaria ar fi trebuit să-și depună cererea de azil. 

Și tot acolo ar fi trebuit respins și expediat înapoi. 

Issa al H., ucigașul de 26 de ani, a cerut însă azilul la Bielefeld, în Germania, în 2022. Or, abia în ianuarie 2023 a ajuns să poată fi, teoretic, expulzat și repatriat. 

Dar asasinului i s-a adus la cunoștință dată deportării. Așa că omul s-a făcut nevăzut. După 6 luni a reapărut. Prompt, oficialii l-au reinstalat, pe banii contribuabililor germani, la Solingen. Unde vineri a scos cuțitul și a început să taie oameni nevinovați participând la serbarea orașului. 

ISIS a afirmat că asasinul s-ar fi ”răzbunat” pentru musulmanii palestinieni și pentru alți credincioși islamici. Premierul Renaniei de Nord Vestfalia a lansat un apel ”la unitate și la luptă contra urii”, fără să precizeze la ce ură se referă. Cea împotriva creștinilor? A Occidentului? Cea împotriva islamismului și terorismului?

Conferința rabinică europeană a pus degetul pe rană. A condamnat ”recentele atentate islamiste împotriva unor cetățence și cetățeni pașnici și asupra sinagogii din localitatea franceză La Grande-Motte”. Aceste atentate ne ”amintesc puternic că islamul radical susținut și practicat de ISIS, Iran, Hamas și alții nu e mai puțin periculos decât agresiunea rusă împotriva Ucrainei”, după cum a reliefat Conferința rabinilor Bătrânului Continent.

Fenomenul și cenzura

Dar oare de ce pot vorbi limpede și fără echivoc numai rabinii europeni? Nimic nu documentează mai clar și fără echivoc naufragiul autorităților de stânga germane, care, nereușind nici măcar să pună un diagnostic răului, numind în clar islamul radical, nu vor avea în veci cum să-l combată, cum să-i reducă fenomenul, necum să-l exorcizeze.

Or, contracararea lui ar fi, desigur, posibilă și cât se poate de recomandabilă, mai ales dacă actuala elită nu vrea să vadă, în toamnă, partide populiste de dreapta precum AFD câștigând toate alegerile regionale estgermane.

Pentru că, în ciuda cenzurii corecte politic a presei de stânga și a marilor rețele sociale, cu excepția X/Twitter,  alegătorii știu mai toți că, din cauza islamului radical, nu mai sunt nicăieri în siguranță în centrul și vestul Europei, chiar dacă ucrainenii îi silesc pe ruși să se abțină, pe moment, să atace teritoriile statelor NATO.  

Altfel spus, ”Solingen se poate întâmpla oriunde”, cum nota comentatoarea ziarului german Bild, care cerea duminică autorităților ”toleranță zero”, interdicția cuțitelor în public, împuternicirea poliției, controale severe, extinderea dreptului la investigații digitale (radical restrânse de oficialitățile progresiste, astfel încât Germania depinde aproape integral de informațiile serviciilor secrete americane) o justiție exigentă, pronunțând pedepse aspre. 

Dar toate acestea și altele (precum o extinsă supraveghere video) sunt măsuri care ar fi putut fi introduse de mult nu în ultimul rând în Germania. Dar nu s-a vrut. Cum nu s-a vrut restrângerea substanțială a imigrației legale și ilegale. În schimb, s-a mizat și se mizează pe cenzură, împachetată în lozinci pseudo-creștine de tipul ”hai să combatem ura” și să ”ne păstrăm unitatea, nelăsându-ne scindați”.

Lozincăraia de tip comunist (sau pseudo-creștin) nu mai ține decât la o minoritate din ce în ce mai obosită și mai restrânsă. 

Dar chiar dacă autoritățile germane și franceze s-ar trezi la realități și ar începe să adopte măsuri de securitate eficiente. Problemele europene sunt globale și se leagă de revoluția islamică a Iranului. Ele nu se vor rezolva decât dacă Bătrânul Continent își schimbă, dimpreună cu SUA, politica față de Orientul Apropiat, dacă se ridică din genunchii pe care stî în fața Iranului și a islamismului și ajută statul evreu să-și câștige războiul cu teroriștii.