Peștele de la cap se împute. De la capul unora ca Assange, confundat de mulți cu un ”jurnalist de investigație”, cu ”binefăcători” și ”salvatori”. Și de la capetele adulatorilor lui.
Un elocvent exemplu de capete pătrate
Oficialii germani se dau de ceasul morții să afirme că vor să combată radical orice formă de antisemitism. Minunat. Dar de când îl tot contracarează, în Germania antisemitismul a crescut cu aproape 100%. Doar din 2022 încoace.S-au înregistrat anul acesta peste 5100 de incidente cu caracter antisemit. Or, în statisticile poliției germane, aproape tot ce este antisemitism (de o sorginte cât de cât interpretabilă) în speță 95% din fapte, i se atribuie, ori s-a atribuit, decenii la rând, falsificator, extremei drepte.
Ceea ce e o păcăleală. Mai rău. E un mod de a trișa. Măsluiește situația și datele ei, scoțând din cauză taberele cele mai virulent și violent antisemite: cea islamistă și aliata ei de extremă stânga. Și o face în ciuda evidenței. De pildă, în pofida crimelor antisemite comise în Europa, nu doar în Germania, de musulmani. De islamiști. De extremiști de stânga.
În Franța, din 1998 încoace, după cum reliefa raportul Obin, citat de NZZ. Iar institutul IFOP stabilea, în 2019, că 45% din toate delictele antisemite sunt comise de musulmani, iar 23% de extremiști de stânga, net mai multe, deci, decât pătrimea fărădelegilor care se poate atribui extremei drepte. Cum atunci se combate ura pe evrei? Sau nu se dorește, de fapt, combaterea ei? Poate pentru că, în societatea victimologică, postmodernă, evreul prea e un minoritar integrabil și de succes că să nu fie obiectul urii tuturor faliților, cum afirmă Jordan Peterson?
Sau mai degrabă pentru că, așa cum afirm eu, iudaismul, moștenitorul mitului central al dezrobirii din sclavia egipteană, e baza civilizației iudeo-creștine și a lumii libere?
Fapt e că absurditatea de bună seamă ordonată de sus, care determină poliția germană să falsifice statistica celui mai alarmant flagel contemporan din Vest, cea a exploziv înmulțitelor incidentelor antisemite, indică foarte clar că Occidental are mari probleme la cap.
Clericul islamist suprem cheamă Vestul creștin să se convertească
Deloc de mirare că Vestul a devenit bătaia de joc a dictatorilor răsăriteni. Liderul teocrației totalitare, iraniene, îi elogia recent pe studenții universităților de elită anglo-saxone pentru antisemitismul lor și le propunea să înceapă să studieze Coranul.
Cum a ajuns Vestul așa? Și se mai poate redresa?
A ajuns așa pentru că și-a anulat memoria, și-a trădat valorile (în numele unora imaginare, progresiste) și a renunțat la a judeca serios totalitarismul comunist și islamist, după ce și-a arogat o etică profetică, auto-culpabilizatoare, aparent suficientă și satisfăcătoare, dar fără Dumnezeu și deci perfect compatibilă cu orice ideologie extremistă. Religioasă, ori seculară.
Da, se mai poate redresa. Dar numai dacă regăsește calea spre etica validată divin. De un Dumnezeu viu, personal, adevărat, implicat istoric, omnipotent, bun și drept, omniscient.
Nu mai e timp de pierdut
S-a spus la începutul anilor 2000, când purtătorii de cuvânt ai maselor de imigranți din Vest cereau să se pună capăt studiului Holocaustului în școli, pentru că ar fi fost nepotrivit, sau ofensator la adresa musulmanilor, că e cazul să cedăm. Că nu ar trebui să ne agităm, pentru că pe măsura ce va progresa integrarea, ”ei vor deveni ca noi”, cum amintea Ayaan Hirsi Ali.
S-a văzut în debutul de pogrom de la o sinagogă din Los Angeles, ori în revoluția antisemită din universitățile de elită apusene, că e invers. Că noi am devenit ca ei. Sau tindem să devenim. Pentru că ne-au smintit lecturi și interpretări false și greșite ale religiilor și istoriei.
Ayaan Hirsi Ali exprima, între altele într-o fructuoasă discuție recentă cu Jordan Peterson, un gând care, fără să fie nou, merită cu atât mai mult să fie dezbătut, cu cât tinde să tundă radical hățișul care ne împiedică să vedem rădăcinile răului abătut asupra lumii apusene.
Recent convertită la creștinism, gânditoarea născută într-o săracă familie musulmană somaleză, emigrată în Olanda și SUA și transformată din atee în credincioasă, Hirsi Ali e sigură că, la rădăcina răului civilizației apusene, e rătăcirea drumului nostru iudeo-creștin.
Rătăcire, al cărei simptom e falimentul nostru spiritual, materializat adesea în depresii, nefericiri, angoase, în nevrozele și psihozele lumii contemporane.
Revenirea la creștinism
Am o mare simpatie pentru acest punct de vedere. Inadecvarea poliției germane în chestiuni gravissime cum e antisemitismul nu e doar urmarea unei istorii postnaziste împovărate de un trecut hitlerist atât de sinistru, încât atrocitatea lui continuă să bântuie poporul făptaș.
E clar că Apusul (și nu în ultimul rând cel german, supus voluntar unei galopante secularizări care a determinat peste jumătate din populația landurilor federale să se desbisericească) e prada imbecilizării morale. Iar potrivit pastorului Bonhoeffer, la baza problemei lumii noastre (bântuite de nazism) nu e răutatea, ci stupiditatea. Cea morală, desigur.
Dar atenție. N-a fost Occidentul creștin? Nu trebuie studiat atent un termen trimițând la originalul său ebraic? N-a fost, altfel spus, Vestul, de când se știe, ”mesianic”?
Nu-i el, într-un fel, și în progresism așa? Nu e progresismul un fel de mesianism secular?
Nu e Putin însuși un fals mesia, în capul său smintit?
Nu e doldora Apusul de falși mesia de felul spionului rus, Julian Assange? Și ce anume a determinat Vestul să se decreștineze și să se desbisericească, s-o pornească pe calea revoluțiilor antisemite, marxiste, naziste, legionare, maoiste și islamiste, astfel încât capul teocrației iraniene să recomande studenților de elită in SUA studiul Coranului? Ce l-ar împiedica, odată redevenit creștin, s-o ia de la capăt spre noi rătăciri ideologice, totalitare?
Toate aceste întrebări tulburătoare au un răspuns afirmativ mai mult sau mai puțin vădit. El ne îndeamnă convingător să studiem cât mai riguros termenii, imaginarele, filosofiile în chestiune, cu ajutorul celor mai mari specialiști în domeniu. Între care unii sunt gânditori central-europeni cu rădăcini germane (sau idiș) ca Franz Rosenzweig, Martin Buber, Levinas Gerschom Scholem, Kafka, Freud, Walter Beniamin.
Ori s-au născut în România, ca Moshe Idel, Ioan Petru Culianu, precum și Mircea Eliade.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.