Schimbări de amploare pe continent

S-au produs modificări majore în Europa. Sunt morale, demografice, economice și politice. Amploarea lor e fără precedent în istoria ultimilor opt decenii. Iar replica elitei politice la aceste schimbări e departe de a fi adecvată.

În urma războiului declanșat în Ucraina de agresiunea rusă și a masivei imigrații a unor extremiști din lumea islamică, situația securității europene s-a deteriorat dramatic.

Sub ochii guvernanților continentului, s-au lăsat ani și decenii lucrurile să treneze totul ori s-a înrăutățit totul programatic și ideologic, pe linie ”progresistă”. Elita și-a redus politica externă la împăciuitorism, cea economică la relocarea industriei proprii în China, cea militară la demontarea propriilor capacități, iar cea socială la alimentarea unei migrații debordante, deloc dispusă să se integreze, dar obsedată să reumple Europa cu antisemitism.

E, nu în ultimul rând, un semn al falimentului etic, ideologic, economic, politic și militar al stângii europene, care conduce de ani buni, neo-marxist, destinele continentului sub etichete false, de ”justiție socială” de ”ecologism”, ori de ”protecție” a drepturilor civice și politice.

Acest faliment e cu atât mai vădit, cu cât extremismul (de dreapta, de stânga și islamist) ar fi luat, după cum reiese din afirmațiile și pretențiile șefului serviciului german de contraspionaj și apărare a constituției, Haldenwang, nu întru totul persuasiv explicate, proporții fără egal.

Dar cum e oare posibil, după ce succesive guverne germane și-au fericit societățile cu progresism pe pâine? Cum e posibil ca ”proiectul de pace european” să nu fi cucerit toate inimile și spiritele continentului? Și cum se poate oare ca antisemitismul să facă ravagii, nu în ultimul rând în Germania?  

Dar alegătorii europeni au înțeles că împăratul e gol. Și dacă n-au priceput și nu-l văd încă gol, nici hainele nu i le zăresc.

În schimb, constată că le merge din rău în mai rău, că fetele le sunt hăituite, că oamenii sunt amenințați ori înjunghiați dacă-și spun părerea, că libertatea li se duce pe apa sâmbetei, că presa și clasa politică îi mint și îi disprețuiesc, calificându-i drept ”extremiști” dacă nu renunță la stilul lor de viață sau la valorile strămoșești, acceptând invenții și inovații absurde.

Iar continentul e vizibil că pierdut masiv din viteza dezvoltării și din forța economică față de China și SUA.

Alegătorii s-au revoltat și i-au pedepsit, deci, la urne, pe verzi și pe complicii lor liberali, alegând masiv partide conservatoare, de dreapta și din dreapta populistă. În reacție, situația s-a complicat la Bruxelles și dictatul (progresist) franco-german nu prea mai funcționează. Ca atare nu se mai știe cine ce funcții va prelua.

Și ce politică va duce. Griparea motorului franco-german al Europei e de domeniul trecutului. Acum, acest motor e pe butuci, pentru că atât germanii, cât și francezii ori alți europeni arată deschis că nu-și mai vor liderii, oricum certați, iar cooperarea lor nu le mai spune sau oferă nimic credibil.

Paradoxal, tocmai acum ar fi nevoie de mai multă cooperare, pentru repararea stricăciunilor făcute, care lasă în urmă un continent grav slăbit, mutilat și pradă urii antisemite. Și tocmai acum ar fi nevoie de servicii secrete eficiente. Care, altfel decât al lui Haldenwang, să știe să distingă clar între misiunea lor anti-extremistă firească, în democrații, și instinctul lor de a-și demonstra presupusa ”utilitate”, prin tot mai intensă și nejustificată ingerință politică împotriva cetățenilor care mizează pe vot, spre a schimba un curs politic pașnic și legal.

Din păcate, actuala elită politică progresistă nu pare în stare nici măcar să extragă învățăturile elementare din dezastrul ei electoral și continental, necum să treacă la treabă.

La Bruxelles, trasul de sfori pentru posturi și funcții grase va continua, probabil, mult mai mult decât de obicei. Oalele sparte le vor plăti europenii, dacă nu-și vor convinge rapid liderii să schimbe efectiv macazul.