Scandal antisemit monstru în Germania academică și politică

Unde a ajuns elita politică și culturală de stânga a Germaniei? La pepeni. La antisemitismul pe care a pretins atâta amar de vreme că l-ar combate. Și la inadecvare academică și politică totală.

Face valuri demiterea unei secretare de stat a guvernului federal german, pentru că a verificat dacă pot fi promovate, cu bani publici, universități, ai căror profesori au semnat o scrisoare anti-israeliană, în fondul ei antisemită, pentru susținerea ocupanților ”pro-palestinieni”, în fapt pro-teroriști, ai unor facultăți din Germania.

Această susținere la nivel înalt, profesorală și universitară a pro-teroriștilor s-a produs în numele unei presupuse ”libertăți a științei”.

Tot în numele ei a fost dată afară secretara de stat Sabine Döring, care și-a făcut datoria. Deși și-a făcut datoria, a fost pusă pe drumuri, ca să scape de revendicări și angarale șefa ei, ministra Stark-Watzinger, pusă sub presiuni de elita progresistă, antisionistă.

Antisemiții nu sunt mulțumiți. Revendică și alte demisii.

Alți preopinenți cer demiterea sau retragerea din funcție a ministrei care și-a dat afară secretara de stat ca să scape de presiunea politică a antisemiților din universități, după care, ca să se apere, a afirmat că ea n-ar fi ”vrut”, n-ar fi ”dorit și cerut” verificarea ordonată, în realitate, direct sau indirect, subalternei ulterior demise.

Întreaga lume civilizată are motive să se ia cu mâinile de cap.

Să recapitulăm. Niște profesori universitari iau poziții pro-teroriste și antisemite amintind de propaganda doldora de ură pe evrei a lui Joseph Goebbels, șef-propagandistul nazist. Cu toate acestea, nu se poate verifica dacă banul public e bine investit în școlile superioare germane (potențial antisemite) cu pricina?

Ca și cum, dacă ar fi fost hitleriști pe față, ar fi fost normal ca universitățile ce le plătesc salarii grase dascălilor în cauză să fie susținute din fondurile adunate de la contribuabilii germani!

Dar mare parte din presa germană susține punctul de vedere al extremei stângi pro-islamiste și pro-teroriste, mai degrabă decât ”pro-palestiniene”. Și vehiculează aberația, potrivit căreia demersul firesc și binevenit de verificare, demarat de Sabine Döring la ministerul federal al educației, (condus execrabil de ministra Stark-Watzinger), ar fi adus chipurile prejudicii ”libertății științei”. Sau ”cercetării”.

Nu, n-a adus.

Dimpotrivă. Profesorii și universitățile sunt libere să facă tot ce vor. Să studieze ce vor. Să predea tinerilor orice aberație extremistă.

Dar și poporul, în speță reprezentanții lui de stat (și de partid) ar trebui să fie liber să subvenționeze ce vor. Poate nu vor să subvenționeze islamism, terorism și extremism. Poate nu e în interesul germanilor și Germaniei sau Europei să-i subvenționeze pe aceștia din urmă.

Nu e, deci, nicio problemă, nici cea mai vagă, să se taie banii unor universități care alimentează nu atât profesori demn de respect și de titlul lor academic, cât antisemiți, extremiști de stânga, pro-islamiști și, în fond, antipalestinieni. Cărora, dacă le-ar păsa realmente de palestinieni, ar trebui să le fie silă de Hamas, nu să-i susțină prin scrisori deschise pe partizanii făptași de ilegalități ai unor asemenea grupări.

Și cu atât mai puțin e rău să se înceapă verificarea destinației banilor publici.

Concluzii

Da, Watzinger trebuie să plece, așa cum au solicitat creștin-democrații germani. Dar nu pentru că secretara ei de stat ar fi făcut ceva dubios, sau în contra interesului național, ci dimpotrivă, pentru că a fost pedepsită că și-a făcut datoria, îngrijindu-se ca studenții să nu ajungă pe bani publici pe mâna aceleași educații antisemite care i-a spălat pe creier, sistematic, între 1933 și 1945.

Există, desigur, și o elită culturală germană de treabă, în frunte cu laureata premiului Nobel pentru literatură, bănățeanca Herta Müller, autoarea unei excelente scrisori deschise despre ”nebunia care a cuprins părți din societatea occidentală în urma atacului Hamas împotriva Israelului”.

Cum se manifestă cealaltă elită? Ca în scandalul antisemit care zguduie ministerul educației și Germania în aceste zile. Scandal care ilustrează perfect problema abordată de Herta Müller aici.

Rușine ministrei Stark Watzinger. Rușine guvernului Scholz. Și rușine Germaniei, dacă nu reușește să facă ordine și să asaneze prăpastia fetidă de lașitate, inepție, incompetență crasă și antisemitism de extremă stânga în care și-a descoperit mai nou îngropată elita politică și culturală.