Nu e Aghiuță chiar atât de negru, cum pare?

Avem zile ”negre” când ar trebui să fie însorite deși, culmea, soarele e pe cer? Avem. Nu pentru că niște ”Nostradamuși” contemporani, reluați de o publicație bucureștană în căutare de clicuri, ne anunță prezumtivul ”debut al războiului mondial” cu un presupus ”schimb de lovituri nucleare” la 18 iunie 2024.

Ci pentru că n-avem cum să întoarcem capul de la naufragiul provocat de mai-marii de la Washington Berlin sau Paris, care conduc Vestul din dezastru în dezastru. Pentru că se umilesc fără încetare în fața dușmanilor Vestului. Pe care-i încurajează și îi stimulează din răsputeri. De parcă le-ar fi frați.

Cum să n-avem, deci, zile negre.

Și totuși. Avem și motive să ne felicităm. Adevărul, îndelung ocultat nu doar de publicații conspiraționiste ci și de massmedia mainstream, începe să mai iasă la iveală, iar oamenii, după cum le documentează voturile în recentele alegeri europene, să se mai și dumirească.

Nu e, deci, dracul chiar atât de negru cum se spune?

Ba e chiar mai negru decât se crede îndeobște

Nu doar pentru că doar 80 din 93 de state au semnat declarația finală a Conferinței de Pace pentru Ucraina, iar primul schior, ficus, golfist și dulap al națiunii române, candidatul perdant la șefia NATO, a lipsit nemotivat de la reuniunea din Elveția, la care absenta Rusie a acționat din culise asupra participanților mai slabi de înger, iar SUA n-au contracarat Kremlinul.

Care a reușit să determine nu doar China să rămână la distanță, ci și 13 țări participante la conferința de lângă Lucerna să refuze semnarea unui document final care cerea chestii de minim bun simț: să i se atribuie Rusia vina pentru războiul de agresiune declanșat de Putin și suferințele lui imense, să i se ceară să respecte integritatea teritorială a Ucrainei și să retrocedeze Kievului controlul asupra centralei nucleare de la Zaporijjea, ca și asupra porturilor ucrainene ocupate la Marea de Azov și Marea Neagră.

Iată însă că Rusia a ajuns să le pară unora mai credibilă decât America. Bravo, bravissimo Joe Biden.

În ce-l privește, absentul nemotivat Klaus Iohannis contează de acum, din fericire, mai puțin spre deloc.

Dar România contează

Și ne amărăște viața cu furtul de voturi din alegerile românești în favoarea unor securici sau aliații lor din mafia pesedizată, un jaf care m-a umplut de groază și oroare, cu atât mai mult cu cât riscă să rămâne nepedepsit.

Mă întreb cum de nu realizează enorm de mulți alegători români că, dacă e să aibă un viitor în libertatea, fie și precară, adusă acum 35 de ani de Revoluție, nu îl vor avea cu uselism și aurism?

Mă întreb, ce le-o fi oare atât de greu partidelor românești de centru-dreapta să capteze atenția și să merite încrederea alegătorilor români?

Contează și Germania, Franța și SUA

Și democrația celor două țări. Or, putem fi siderați nu doar de maniera în care guvernul Merkel a mințit poporul german, când, în mai 2020, și-a obligat experții să-i dea puterii ”lumină verde” să introducă draconice restricții anti-covid, mimând o inexistentă decizie ”științifică”.  Ci și de tăcerea presei mainstream, tot mai extremistă și maoistă, în ecou la acest scandal imens.

Mă mai întreb, dată fiind degringolada manifestă și în Franța (unde președintele a decretat alegeri ce se vor solda, probabil, cu un Parlament împărțit între extrema dreaptă și cea stângă, centrul fiind pulverizat), și la Casa Albă și în elite americane și occidentale, care nu mai au, literalmente, niciun Dumnezeu, cât vor mai ezita dușmanii Occidentului? Când își vor extinde agresiunile demarate în Ucraina și Israel, de vreme ce ar putea învinge în ambele?

Cât vor mai scăpa deci Taiwanul și țările din flancul răsăritean al NATO de flăcările unor conflicte care nu s-ar fi aprins niciodată dacă ar fi fost descurajate la timp sau dacă li s-ar fi dat voie, la Washington, statelor agresate, să lupte astfel încât să repurteze o victorie clară?

Mai-marii în cestiune par să nu fi înțeles nimic din lipsa d încredere în ele, evidențiată de recentele alegeri europene (de vreme ce nu dau semne să schimbe ceva și, deci, mizează în continuare pe ”New Green Deal”, idolul în jurul cărora elitele de extremă stânga din UE vor să unească debusolatul ”popor” european).

Nici administrația Biden nu pare capabilă să extragă lecțiile necesare

De pildă din sondajele de peste ocean.

Unde, în ciuda recentei sale condamnări într-un proces probabil trucat, Trump îl conduce în continuare, clar, pe Biden, devansându-l, nota bene, în toate statele-balama, statele cheie pentru scrutinul din noiembrie.

Incredibil, dar minoritățile rasiale și etnice, oamenii de culoare de origine africană și hispanicii încep să-l prefere pe republican și unde tinerii, da, culmea, tinerii de la 18 ani în sus, fermi votanți ai stângii până de curând, s-au dplasat spre dreapta și au ajuns să fie împărțiți egal între alegătorii infractorului osândit, Trump, și ai nefericitului Biden (al cărui fiu corupt și toxicoman, Hunter, a fost găsit și el vinovat penal).

Până și tinerii europeni, pe care mizaseră maoiștii Bătrânului Continent când au redus la 16 ani vârsta minimă a alegătorilor, junii se arată sătui de cenzura politicianistă și mediatică mainstream și încep să încline tot mai clar spre dreapta, după cum s-a văzut la alegerile europene.

În răstimp, luptătorii ucraineni și israelieni se sacrifică pe câmpul de luptă nu doar pentru propria lor libertate și demnitatea țărilor lor agresate de Putin și de aliații lui islamiști, ci pentru întreaga lume încă liberă.

Totuși, la multă înțelegere din partea alintaților cetățeni occidentali n-au motiv să se aștepte nici ucrainenii și cu atât mai puțin evreii. Prea mare e antisemitismul, prea groasă lăcomia, prea de tot egoismul și prea extinsă ignoranța multor europeni și americani. Care preferă să se întrebe dacă ”muieți sunt posmagii”, mai degrabă decât să fie gata să ajute efectiv democrațiile liberale atacate de Moscova și de interpușii Teheranului.

Da, lucrurile se schimbă în bine. Tot mai puțini occidentali se arată dispuși să continue să se lase mințiți în tăcere de propagandele unor tiranii ”soft” care-i smintesc întru presupusa ”apărare” a democrației de o prezumtivă ”extremă dreapta”, incapabilă să-și abandoneze voios toate valorile naționale și religioase pentru ca să triumfe inflația, lipsa locuințelor, dezindustrializarea, progresismul, maoismul și ideologia Gretei.

Lucrurile s-ar putea schimba efectiv dacă în Parlamentul European doamnele Meloni și Le Pen se vor înțelege și vor uni dreapta reformistă și conservatoare, renunțând la putinismele și colectivismele francezilor.

Dar progresul e extrem de lent. Prea lent, pentru pofta de cuceriri și nimiciri a dictatorilor.