Înfricoșată de alegeri, stânga se regrupează în chestiunea imigrației

În fața dezastrului înjunghierilor, săvârșite de extremiști, Cancelarul Germaniei a anunțat în Bundestag o schimbare majoră în politica față de islamiști și de securitatea internă. Ce propuneri face? Și cât de realizabile sunt?

Cu doar trei zile înaintea alegerilor europene și comunale, germane, Scholz l-a urmat pe colegul său de stânga de la Washington și a promis, ca și Biden, măsuri neluate timp de ani de zile. Biden, aflat și el în campanie electorală, a anunțat o presupusă combatere a imigrației ilegale debordante de la granița americano-mexicană.

Nu e singura zonă luată cu asalt, de ani și decenii, de imigranți. Recent, unul dintre ei, vnit din Afganistan, a înjunghiat mortal, în Germania, un polițist.

Brusc, oficialitățile s-au alertat.

Iar cancelarul a afirmat joi, 6 iunie, în Bundestag, că ministerul federal de interne ar ”studia căi și mijloace de a-i expulza” pe răufăcători, pe criminali și periculoși; că se ”discută cu țările din vecinătatea Afganistanului” preluarea lor; că se dorește ”decretarea de zone libere de cuțite”; că, pe viitor,”trebuie să se poată trăi în Germania fără frică” și că ”nu se vor mai tolera celebrări ale terorismului” , autorii lor urmând să fie, dixit Scholz, de asemenea expulzați.

Și câte și mai câte.

Chestiuni lăsate în suspensie

Rămân fără răspuns întrebări presante, mari și mici: dar până acum ce-a fost? Unde au fost autoritățile până azi? De ce abia acum, domnule cancelar? Frica multor fete de a ieși seara din casă v-a scăpat oare, în cei aproape 10 ani de la excesele comise în noaptea de revelion în fața gării din Köln? Atentatele teroriste comise în acești ani la Charlie Hebdo, la Bataclan, la Bruxelles, la Berlin, Nisa și Strasbourg, ca și în atâtea alte locuri v-au lăsat rece, domnule cancelar? Până azi? Dar înjunghierile de profesori? Dar incendierile de biserici? Dar explozia de antisemitism? Cine plătește oalele sparte?

Și cine garantează că ele nu se vor sparge în continuare, tot mai mult și mai rapid? Căci barierele juridice, legale și politice, edificate de stânga socialistă și ecologistă și de neomarxiștii din SPD și Grüne, în acest interval, fac virtual imposibilă expedierea extremiștilor islamici înapoi, de unde au venit. Sau pedepsirea dură, descurajatoare de extremism, a islamiștilor și pro-teroriștilor. Sau integrarea veritabilă a unor ample segmente ale imigrației musulmane.

Iar aceste bariere sunt cu atât mai greu de înlăturat, cu cât întreaga retorică a elitelor culturale și politice a insistat, ani la rând, din false rațiuni de presupus ”anti-rasism”, să-i prefacă pe făptași, pe agresorii antisemiți, pe violatori și asasini politici, pe islamiști, în ”nebuni” chipurile ”nevinovați” și în prezumtive ”victime” ale ”islamofobiei”, extrema stângă, aliată cu islamiștii, fiind permanent cocoloșită și întărită și pe plan european. Concomitent, mai toate tunurile puterii de stat au fost îndreptate împotriva opoziției de dreapta, ca și cum ea ar fi fost marea, insolubila problemă.

Credibilități știrbite și mizele mari ale inadecvării

Iar acum, subit, să i se dea crezare cancelarului, care pare a fi mâncat cretă și a se da mămica iezilor?

Scholz a justificat și permisiunea acordată ucrainenilor de a folosi ”în Rusia” arme germane (din care anumite categorii, cheie, precum rachetele Taurus, nu li s-au dat însă, ucrainenilor), întrucât această permisiune, justificată de situația securității externe, nu ar ”escalada”. Însă din nou, a fost pe drept întrebat: ”de ce abia acum”?

Șeful opoziției creștin-democrate, Merz, l-a calificat, aparent pe drept, pe Scholz, drept ”șovăielnic” și ”veșnic întârziat” în deciziile lui.

Dar e net mai grav. Liderul CDU i-a cerut cancelarului să scoată, în fine, în afara legii brațul prelungit al Iranului din Germania, care e așa zisul ”Centru Islamic” din Hamburg, un fief islamist și extremist. Or, ministerul federal de interne ”verifică” de ”luni de zile” o posibilă interdicție, cerută și discutată de ani de zile.

Dar, ce să vezi? Ministerul n-a reușit să termine de verificat. Social-democrata Faeser, care conduce execrabil acest minister, n-a izbutit pesemne, în tot acest răstimp, să ajungă la o concluzie, deși e clar și celor mai naivi că Iranul este aliatul Rusiei, iar centrul cu pricina nu e o grădiniță, ci pepiniera celui mai deșănțat islamism, extremism și antisemitism. Iar probele acestei stări de lucruri există, din abundență.

Iluziile din capetele îngropate în nisip

E ușoară viața progresiștilor. O fac de oaie rău, timp de ani și decenii? Se supără pe ei un popor grav afectat de conducerea lor ineptă, sau, după caz, lașă, trădătoare de valori și ticăloasă? Ei, și? Ce-i împiedică să mintă, dacă nu cred în Dumnezeu? După catastrofele iscate, își schimbă brusc poziția înaintea alegerilor, de parcă n-ar fi fost nimic. De parcă ”nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”. Au încercat și ei, pasămite, să obțină un ”progres” în interesul ”mai-binelui” și-al ”omeniei” și au provocat un dezastru? ”Ce contează, Jean boxează”. În speță Biden. Sau Scholz.

Nici decretul de asigurare a graniței americano-mexicane, anunțat de Biden ca să le ia vântul din pupă republicanilor, susținuți de zeci de milioane de americani îngrijorați de imigrația debordantă, nu are șanse reale de a ameliora ceva, cel puțin până la alegerile prezidențiale și pentru Congres din noiembrie.

Pentru că extrema stângă dominând parte din Partidul Democrat din SUA i se opune, din rațiuni ideologice, așa cum verzii se opun programului vag enunțat de cancelar.

Nu știe Biden că vorbește gura fără el? Că decretul anunțat nu prea face, în fapt, nici cât o ceapă degerată? Că e o impostură și o netrebnicie să-i mintă astfel pe americani? Când e lucid, știe. Când nu, nu. Și nu știe Scholz că verzii îl vor împiedica, în mod cât se poate de consecvent, să-și transpună propriile promisiuni? Ba e perfect edificat. Motiv pentru care a continuat să ”scholțeze”. Să tragă de timp și să rămână ezitant și vag în discursul său duplicitar și ipocrit.  

Tactica evitării datului prin șperlă

Vorbim, prin urmare, de furtuni în pahare cu apă? De mult zgomot pentru nimic? Așa le pare, la banii lor, prăpădul altora. Dezastrul general. Dacă le merg blufurile, liderii de stânga ai marilor puteri occidentale n-au nici cel mai vag motiv să renunțe la tactica lor uzuală, de a arunca asiduu praf în ochii alegătorilor. Nici presa arondată puterii de a nu le mai ține isonul. Căci ei sunt, in corpore, ”progresiști”. Iar adversarii lor politici conservatori, pasămite, niște ”fasciști”.

Amenință poporul să ceară sec cacialmalelor trase de ei și propriilor națiuni, și întregii lumi libere? Riscă Biden ori Scholz să fi ”dați” la urne ”prin șperlă”, să fie devoalați ca incapabili și perdanți?

Nicio problemă. Li se pare nimerit să dea vina pe predecesorii lor și să-și ascundă inadecvarea, abulia și slăbiciunea îndărătul unei fațade false, de presupuși ”luptători”. Căci nu contează. Jean boxează. Cu cât politicienii sunt mai slabi, cu atât sunt mai ipocriți. ”Își ucid părinții, pentru ca apoi să ceară mila judecătorilor lor” din electorat, ”pe motiv c-au rămas orfani”, ca să-l parafrazez pe Abraham Lincoln.

Au ei de trecut pârleazul voturilor după ani de crasă, de catastrofală incompetență? Un fleac! Preiau veseli și cu maxim tupeu revendicările adversarilor lor și se prefac că le-ar fi susținut și ei, de mult, doar doar vor reuși încă o dată să-i prostească pe alegători, smulgând sufragii prețioase pentru menținerea la putere și pentru ciolanul căpătuielii proprii.

Numai că urciorul nu merge de prea multe ori la apă. Nici apa nu se poate să rămână în veci pururi în pahar. La un moment dat, viforul din el s-ar putea s-o reverse și, ca în balada ucenicului vrăjitor, s-o facă să crească până devine viitura, care să-i măture de la putere.