Șefii diplomației americană, germană și europeană și-au efectuat ori au continuat turneele lor în Orientul Mijlociu, în speranța aplanării tensiunilor care ar putea duce la izbucnirea unui nou război deplin în nordul Israelului, cu Hezbollah.
Or, de ce ți-e frică, nu scapi! Modul foarte critic la adresa Israelului și foarte concesiv și împăciuitorist în care dregătorii occidentali se comportă și pledează pentru pace în capitalele regimurilor islamice sau islamiste, îi încurajează pe agresori, tentându-i la noi provocări. Altfel spus, Vestul își subminează sistematic propriul interes. Care e restabilirea păcii și securității în Orientul Mijlociu, în Ucraina și în lume.
Israelul tot ține să avertizeze Hezbollah și pe mai-marii de la Teheran că ”statul evreu e pregătit să susțină un război și la granița sa de nord”, devenită scena zilnicelor provocări teroriste, islamiste, ale interpușilor Iranului din Liban. Israelul spune, Israelul aude. Dar dușmanii nu-l prea cred. Et pour cause.
Căci SUA și unele puteri occidentale sunt îngrozite. Și, spre paguba lor, își manifestă groaza deschis.
Punctul de vedere terorist
Se tem rău și din nefericire vizibil de perspectiva unei escaladări a conflictului din Gaza și a extinderii războiului Israelului cu Hamas, prin intrarea într-o confruntare de amploare a interpușilor din nord ai Iranului. E vorba de Hezbollah, care controlează mare parte din Liban. Teroriștii șiiți de la Beirut se întreabă, laolaltă cu stăpânii lor iranieni: de ce se tem oare americanii și vesteuropenii de potențiala extindere și escaladare a conflictului, dacă israelienii sunt pregătiți de război? Și de ce se afirmă oare la Washington, că oficialii americani se tem că Hezbollah ar avea forțe și arsenale subestimate la Ierusalim, fiind prea bine înarmat pentru ca statul evreu să-i facă față fără mari vărsări de sânge? Nu se deduce din această frică, oare, că Israelul ar putea fi, în fine, învins?
Și nu se poate oare profita de pe urma faptului că la Washington, Berlin și în mediile occidentale de stânga și extremă stânga, premierul israelian Netanyahu e bănuit că ar vrea să prelungească, să escaladeze și să extindă conflictul din Gaza pentru a rămâne la putere, în condițiile în care atentatele de la 7 octombrie i-au erodat galopant popularitatea?
Erorile în serie ale cancelariilor occidentale
Administrațiile de stânga de la Washington și din unele capitale europene nu par să fi interiorizat faptul că teroriștii și liderii totalitari nu pricep decât limbajul forței. În SUA și în varii capitale vesteuropene nu se înțelege impactul unor chestiuni esențiale și al adevăratei anverguri a litigiului actual. La baza căruia e neacceptarea, în parte din lumea arabă și islamică, a democrațiilor, a evreilor, a existenței poporului israelian. Și, mai ales, a existenței lui în patria sa originară.
Acest conflict a reizbucnit cu o violență și cu atrocități de dimensiuni fără egal la 7 octombrie 2023. A redebutat printr-un mega-atentat islamist de proporții fără precedent în Orientul Mijlociu și în lume. Raportat la populația israeliană, acest atentat a depășit net precedentul act terorist similar, de la 9/11 2001, de pe coasta de est a Statelor Unite, fiind efectiv unul genocidar.
Alt element cheie aparent ignorat în cancelariile occidentale e faptul că, îndărătul actualei confruntări nu sunt doar făptașii direcți de la 7 octombrie. Nu sunt doar teroriștii Hamas și ai Jihadului Islamic, ci membrii unei axe, din care face parte Iranul, a cărui idee a fost mega-atentatul de la 7 octombrie, cum pe drept a ținut să sublinieze ministrul israelian al apărării, Gallant.
Israelul la răspântie. Și lumea, la fel
În aceste condiții, statul evreu, singura democrație din regiune, are de ales între a-și restabili credibil forța disuasivă și capacitatea de a descuraja viitoare agresiuni militare și teroriste, și între a renunța la suveranitatea națională și a trece la dizolvarea statalității sale, obiectivul urmărit de antisemiți, de antidemocrați, de antiamericani, de teroriști și de tiraniile de pretutindeni.
Israelul se află, altfel spus, la o răscruce existențială. Alta e însă agenda politică, determinată de alegerile posibil decisive ale acestui an, a dregătorilor de stânga din Vest, precum Blinken, Borrell și Baerbock.
Care, speriați de ascensiunea dreptei și dornici să-și îndulcească alegătorii musulmani și de extremă stânga, se dau de ceasul morții să împiedice extinderea unui conflict care nu dă semne să poată avea decât o rezolvare militară tocmai pentru că Occidentul se străduiește atât de mult să-și manifeste împăciuitorismul față de constelația globală a regimurilor și mișcările islamiste și extremiste. O constelație genocidară, din care nu face parte doar Iranul, ori interpușii săi șiiți din Yemen, pirații teroriști care au pus pe butuci navigația liberă din Marea Roșie, ci și aliații Teheranului de la Moscova, Beijing, Phenian și din sudul global.
Toate aceste tabere se simt puternic încurajate de priveliștea unui Occident înnebunit de grija unui război. Le fericește tabloul ascensiunii putiniștilor și populiștilor în Europa. Le umple de exuberanță panorama unei Americi electorale retrăgându-și portavionul din estul Mediteranei, după ce a fugit din Afganistan, o superputere al cărei președinte are note extrem de proaste la propriul său popor. Și al cărei ministru al apărării stă să cadă.
Pentru că șeful Pentagonului, Lloyd Austin, a mințit poporul american, afirmând că ar lucra ”de acasă”, când de fapt era bolnav, s-a spitalizat și a lipsit timp de o săptămână de la datorie, în condițiile în care e plin de crize militare în lume, reclamând un șef veritabil și activ al ministerului american de război. În mod normal, Austin, care a dispărut fără explicații și justificări acceptabile, ar fi trebuit să-și dea demisia de mult. Dar se mai află încă, în mod halucinant, în funcție. Iar presa americană și occidentală, în mod delirant, tace pe acest subiect, pune batista pe țambal, mușamalizează sau evită să pună administrației întrebările presante, obligatorii de pus în această aiuitoare situație.
Spectacolul acestui Vest incompetent, corupt, sau dedat milogelii și căciulelii față de extremiști și ucigași în masă îi stimulează energic pe tirani și teroriști, astfel încât și islamiștii de obediență iraniană vor continua să provoce până ce un război mondial nu va mai putea fi evitat, în ciuda repetatelor și lăudabilelor eforturi israeliene de a-i descuraja.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Iov avea dreptate, spunand ; ” De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine”. Iov 3;25-26
Și, culmea, era nevinovat.
Nu stiu daca ati citit stirea asta:
https://www.bbc.com/news/world-latin-america-67913465
Nu o citisem. Excelent material. Mulțumesc mult pentru semnalare!