De ce ne ajută să fim solidari cu israelienii

La ora 14 are loc o manifestație de solidaritate cu israelienii atacați de terorism. Când? Unde? Joi, 12 octombrie. La Parcul Izvor, intrarea din Blvd Națiunilor Unite, în București.

Bun nume, ”Națiunile Unite”. Prea mult timp românii și evreii au fost artificial dezbinați. În detrimentul tuturor.

Vă chem acum să vă exprimați solidaritatea cu statul evreu.

Dar ne privește? Vă privește, fără să fiți evrei? Îi privește pe români ce se întâmplă în războiul antiterorist din Țara Sfântă? De ce nu-i cazul să întoarcem, indiferenți, capul, crezând că ne apărăm dacă disprețuim suferințele și lupta celor pe nedrept agresați, călcați în picioare, violați, schingiuiți, răpiți și uciși?

Nu e nevoie să fii evreu ca să te scuturi de oroare din pricina atrocităților comise de teroriști. Ne privește pe toți ce se întâmplă.

Să fim solidari și pentru că există sutele de mii de evrei români? Și din acest motiv. Dar și pentru varii alte motive, pe care vă invit să le aflați mai jos.

Omenia și barbaria ne privesc pe toți, evrei și neevrei. Pentru că terorismul n-are granițe. Barbaria le desființează pentru a instala, ca în Rusia, ca la Teheran și ca în Gaza, dreptul forței, dreptul criminalului în masă cel mai tare din parcare.

Pentru că teroriștii atacă democrația israeliană nu doar din iudeofobie și antisemitism, ori din pofta de a le fura evreilor ce și-au reconstruit în Țara Sfântă. Ci și pe criteriul faptului că această țară e percepută ca o oază de libertate și demnitate, o poartă deschisă către lumea liberă. Din care fac parte, spre fericirea și onoarea lor, românii care nu aderă la șoșocisme și putinisme.

Ce se schimbă?

Ce e altfel, dacă suntem solidari? Dacă ne manifestăm clar această solidaritate și participăm la demonstrații de susținere?

E nevoie să ne arătăm solidari cu frații după duh pentru ca să exercităm presiuni asupra guvernelor noastre să elaboreze politici responsabile, care să corespundă intereselor democrațiilor liberale și civilizației iudeo-creștine, prin ajutorarea celor agresați de dușmanii libertății.

Pentru ca toate victimele care încă n-au amuțit definitiv să afle că măcar nu sunt singure.

Pentru că le ajutăm pe victime, cărora le conferim glas chiar și după ce au amuțit definitiv.

Pentru că, ajutând victimele, ne ajutăm propria conștiință care ne cere, imperativ, fapte și ne reclamă intrarea în acțiune, spre a pune umărul la scoaterea omenirii din barbaria în care a căzut.

A nu asculta de conștiință e a ne răni adânc. Și a ne răni specia adânc.

E bine să ne arătăm solidari în genere cu oamenii ajunși prin terorism, ideologii și mișcări totalitare la ananghie: pentru că întreprindem un gest de asanare morală. A noastră, a societății noastre și a viitorului ei.

Chiar dacă nimeni n-ar considera că are o răspundere specială pentru statul evreu, cel mai agresat și detestat, global, de tirani și teroriști: evreii sunt parte a lumii iudeo-creștine care îi conține pe creștinii de pretutindeni. Din iudaism, să nu uităm, a apărut monoteismul etic. Fără religie și fapte bune, etica devine volatilă și se transformă în vid. Care de îndată ce va fi umplut cu o nouă ideologie salvaționistă, se va preface în spațiul unui nou rău malefic.

Se schimbă deci multe și profunde, dacă ne înfrățim. Pentru că împreună, uniți și solidari cu adevărat, devenim imbatabili în fața vrăjmașilor civilizației noastre libere.

În fine, e bine să ne regăsim glasul. Și memoria.

Pentru că Holocaustul, la care s-a pus umărul și în România, n-ar fi putut avea loc fără tăcerea multora și împăciuitorismul celor mari și tari, deveniți lași, fricoși, precum și trădători ai umanității și ai propriilor valori. Și nu ne dorim ca Holocaustul să se repete, cum vrea terorismul antiisraelian, care seamănă leit cu cel legionar, de vreme ce l-a convocat pe Creator, cerându-i să participe la un omor în masă. Și nu la omorul oricui. Ci al poporului Său.

Și mai ales: pentru că ne schimbăm astfel în bine: tu și eu. Așa cum își dorește bunul Dumnezeu.