Când țările greșesc. Și când devin sinucigașe

E curios cât de stupid, contradictoriu și contraproductiv se comportă uneori state cu istorii relativ îndelungate și glorioase și cu experiență mare în diplomație, odată ce devin sinucigașe. Ori își pun ochelari de cal.

În ultimele 20 de luni au greșit mulți. Românii, pentru că nu se pregătesc mai intens pentru apărarea proprie și a Moldovei, precum și pentru descurajarea Rusiei. Papa, pentru că a justificat în repetate rânduri, indirect, imperialismul rusesc. Ungaria, pentru că a mizat pe victoriei Rusiei și perpetuarea relațiilor bune cu ea, sporindu-și dependența energetică de Moscova, în loc s-o reducă.

Mai nou, ministrul ei de externe s-a dat iar în stambă, întâlnindu-se la New York cu omologul său rus, Lavrov, care, după obicei rusesc, a lansat semnale contradictorii. Ba a afirmat, potrivit colegului său ungur, că Rusia ar fi gata să negocieze cu privire la Ucraina, ba a susținut el însuși că respinge un armistițiu, (căci ar fi fost încălcat cel precedent) deși e probabil, dată fiind situația de pe front, că o mare parte a conducerii politice și militare a Rusiei își dorește fierbinte încetarea focului.

Gafe maghiare

Pradă analizei sale greșite cu privire la pericolul rusesc, premierul Ungariei, Orban, își lasă ministrul de externe să se izoleze în UE, prin întrevederi cu Lavrov, deși autoritățile totalitare ruse au autorizat un manual de istorie stalinist, care a catalogat textual Revoluția maghiară din 1956 drept ”fascistă”.

Chiar nu știe Viktor Orban că nu e bine să hrănești un monstru care va sfârși prin a te devora? Chiar crede el că Ungaria e compatibilă cu o Rusie totalitară, care vrea să refacă sferele de influență staliniste și, chiar mult mai mult, să edifice sub conducerea ei un imperiu putinist terorizând Eurasia, de la Lisabona la Vladivostok?

Sigur, greșelile ungurilor, ale esteuropenilor și ale Papei pălesc în comparația cu magnitudinea neajunsurilor principalilor actori ai conflictului ruso-ucrainean. Dar nici ele nu sunt neglijabile. Și vor fi decontate după capitularea regimului Putin.

Or, odată cu Rusia, se va vedea istoric înfrântă și Ungaria. Pentru că a pariat aiurea.

În ce privește Federația Rusă, încăpută și rămasă pe mâna lui Putin, Rusia a început un război pe care îl va pierde inexorabil, etapă după etapă și bătălie după bătălie. Ucrainenii au intrat în Verbove, localitate strategică, la nordvest de Tokmak, pe drumul spre Berdiansk și Melitopol, pe coasta Mării de Azov. Mai mult, de câteva ore forțele ucrainene au pătruns și în Novoprokopivka, la sud de Robotyne și la nordest de Tokmak, localitate strategică pe drum spre Melitopol și Berdiansk.

Potrivit imaginilor geolocalizate, au loc lupte grele în localitate. Odată recucerite Melitopol și Berdiansk, Marea de Azov va înceta să mai fie un lac rusesc. Moscova va pierde legătura terestră cu Crimeea, iar peninsula are mari șanse să scape definitiv de tirania lui Putin.

Erori ucrainene

Oficialii ucraineni au dat dovadă de enorm curaj. Și de suficientă înțelepciune să câștige un război cum îl vrea dictatorul rus: extrem de lung, de sângeros și de dificil. Dar și ele riscă sinuciderea, dacă nu-și bagă mințile în cap și nu încetează cu prostii ca apelul adresat locuitorilor Crimeei să se refugieze și să se întoarcă după eliberarea peninsulei de către ucraineni.

Un apel similar și la fel de stupid lansaseră liderii arabi populației musulmane din Țara Sfântă, în timpul războiului de independență israelian, când Egiptul, Siria, Irakul, Libanul și Iordania și varii grupări teroriste se pregăteau să ia cu asalt mica entitate evreiască reclădită cu greu după Holocaust și două milenii de exil. Arabii, sinucigași, au pierdut războiul, dar nu înainte de a crea o problemă a refugiaților care persistă, din voia ONU, până astăzi.

Propaganda rusă exultă, auzindu-i pe ucraineni cum cer populației din Crimeea să părăsească regiunea. Unde să fugă, dacă nu în Rusia? Și cum să nu toarne un astfel de apel apă la moara agitpropului Kremlinului care ar vinde imaginile plecărilor cu explicații trimițând la presupusa cruzime a ”naziștilor” lui Zelenski, care i-ar face pe oameni să-și ia, în masă, lumea în cap?

Ucrainenii au greșit și altfel. Au exacerbat conflicte evitabile și predictibile, precum cel cu Polonia, pe tema cerealelor, un litigiu produs de apropiatul scrutin legislativ polonez și intensificat de o Ucraină care, în ciuda suceselor ei de pe front și a ajutorul net mai consistent decât cel polonez obținut din Vest și din Nord, și-ar face un mare serviciu să fie mai atentă.

Pentru că propensiunea spre ajutorarea ucrainenilor scade vizibil și vertiginos, cu ”ajutorul” oboselii de război a multor occidentali, al crizelor globale de tipul imigrației debordante, al recesiunii germane, al trollilor și propagandei Rusiei, al agenților ei de influență, al masei idioților utili.

De ce nu înțelege Vestul Rusia

Și Vestul greșește grav. Posibil sinucigaș. A tergiversat prea mult înarmarea suficientă a Ucrainei. O scaldă și acum, neînțelegând Rusia și solidaritatea ideologic determinată a dictaturilor răsăritene, care le determină să ajute Moscova să supraviețuiacă și sancțiunilor, și drumului accelerat spre poate cea mai amplă înfrângere militară din istoria rușilor.

Date fiind zonele sale cheie, supuse stângii occidentale, aflate la putere la Washington, Paris și Berlin, Occidentul continuă să fie copios dominat de ”Realpolitik”, un model de gândire politologică incapabilă să se raporteze realist și pragmatic la politicile bazate pe valori și idei, deși face, trufaș, caz de ”superioritatea” pe care i-ar conferi-o realismul. Sau pragmatismul.

Prin urmare, liderii occidentali gândesc exclusiv în termeni materialiști, de cost-beneficii, în ideea că antagoniștii lor ar fi inși chibzuiți, vremelnic turbulenți doar pentru că ar avea mici și admisibile revendicări de făcut, cărora ar trebui doar să li se arunce câte o ciosvârtă ca să se cumințească durabil.

E un tip de cugetare perdantă, care nu se poate raporta adecvat nici la ura antiliberală viscerală, izvorâtă din valori profund antioccidentale, care-i animă pe ruși, ca și pe iranieni, chinezi și nordcoreeni, nici la deciziile luate în baza ideologiei lor surogat de religie, de către liderii acestei alianțe totalitare.

Deși chinezii sunt primus inter pares dată fiind puterea lor economică, în fruntea acestei alianțe se găsește, pentru că a dezgropat securea războiului cu Vestul, (invadând pe ucraineni pentru că au aderat la valorile occidentale) un dictator rus, care nu e doar un mafiot și un aventurier. Este și un revoluționar salvaționist, un mesia de tip Ernesto „Che“ Guevara, dotat însă, spre deosebire de marxistul cubnez, cu o armată mare și un arsenal nuclear.

Deciziile unor astfel de inși nu se iau integral rațional, ci se bazează între altele pe elan revoluționar și adesea pe intuiții și prezumții legate de impresia lor despre inamicii lor reali sau imaginari. Sunt tari? Îi evită, laș, așteptând timpuri mai bune. Sunt slabi, cum e Biden? Caută cât mai rapid și mai contondent confruntarea, până li se dovedește că s-au înșelat și inamicul e net mai puternic decât și-au imaginat. Atunci vor continua lupta, cât timp mai dispun de resursele necesare, doar dacă încheierea ei i-ar costa viața sau puterea, cum crede Putin despre eventualitatea opririi intervenției sale militare în Ucraina.

Așa că Putin perpetuează războiul, ajutat de resursele proprii și ale Chinei, câtă vreme Vestul nu pune aici, la iranieni și la nordcoreeni piciorul în prag. Și cât timp Occidentul se teme vizibil de ”escaladare” și de amenințările demente, nucleare, ale unor oficiali ruși, care, de frica represaliilor, n-ar recurge în veci pururi la bomba atomică, dar n-au probleme să încerce intimidarea realpoliticienilor apuseni, cât timp blufful le ține.

Mult însă nu le mai ține, dată fiind superioritatea armelor occidentale aflate în posesia unei armate ucrainene tot mai experimentate și capabile să le folosească judicios. Lăsându-le să vorbească, în loc să pună capăt războiului instantaneu, Rusia se sinucide. Lent, ce-i drept, pe moment. Dar drumul spre dezastru nu va întârzia să se accelereze.

Singura opțiune utilă pentru Vest e să plătească sec cacealmalei rusești. Ideea ar fi să continue să-i ajute consistent pe ucraineni să avanseze. Ideea ar fi ca statele NATO să înceteze să mai proiecteze o imagine a slăbiciunii. L-ar face astfel pe Putin, al cărui ministru de externe susține că Occidentul s-ar afla ”în război direct cu Rusia”, să arate rău și anemic, să-și compromită imaginea de mesia, de salvator și izbăvitor, stimulând opoziția internă din armată și FSB să-l debarce ori să-i facă de petrecanie tiranului.