Aveți aer? Alexandrei i-a lipsit

Respirați adânc. Înainte de a muri i-a lansat un ultimul apel la ajutor mamei: ”n-am aer”! Apoi și-a dat sufletul pentru că puterea ei se epuizase.

O tânără româncă a murit cu zile, la numai 25 de ani, lăsând trei copii orfani, pentru că i s-au refuzat într-un spital din Botoșani îngrijirile medicale la care avea dreptul.

În fața altuia, din Urziceni, o tânără a fost lăsată să nască pe trotuar, înainte ca primarul s-o denigreze, în tentative de a justifica barbaria, ca ”romă” și ”cu dizabilități”.

În răstimp, poliția de pe litoral îi dădea unui toxicoman descreierat, plin ochi cu bani și varii droguri, drumul în mulțime, să omoare câți români voiau mușchii lui încordați de cocaină și amfetamine. Alți doi tineri au pierit în România ”educată”, adică educată bine ca să fie ”stat eșuat” pe deplin, pentru că procuratura și poliția din slujba cleptocrației sunt pentru răufăcători mumă, iar pentru români ciumă, dacă cei din urmă nu se trag din securiști, nomenclaturiști și mafia de la putere.

De ce stau lucrurile așa?

Păi cum să nu stea? Știți mulți care s-au arătat asfixiați de furie, în stradă, când li s-a dat jos primul dregător, ministru al justiției, care, ca Stelian Ion, a promis pe bune electoratului dreptatea și reforma în sfera magistraturii, codurilor și legilor și a insistat să transpună restructurarea făgăduită, fiind debarcat cu tot cu partidul său, pentru ca nu cumva s-o facă?

Chiar nu mai aveți aer auzind de uciderea cu zile a Alexandrei? Chiar vă sugrumă imaginea copiilor omorâți de toxicomanul adolescent trimis să-i ucidă cu bolidul său Mercedes Benz de polițiști răi, conduși de polițiști chiar și mai ticăloși? Chiar vă sufocă de indignare asasinii în halate albe care au aruncat-o pe trotuar pe o mamă, silită să nască pe asfaltul străzii? Șșșșttt. Tăceți. Am să vă spun un mare secret. Și asta e România. Nu, nu e doar campionul mondial David Popovici. Nu e doar BOR și Catedrala Mântuirii Neamului. Nu e doar armata în care avem încredere. Iile, berea, sarmaua, Carpații, Dunărea și Marea, UE și NATO din care facem parte, așa că nu mai trebuie să ne străduim.

Or, nu există nici cel mai vag motiv să se schimbe ceva, dacă românii dau semne să tolereze orice infamie li se face.

Amintiți-vă cât de lejer au răsuflat mulți în ciuda faptului că au văzut pe mâna cui s-a predat țara prin nefăcutele președintelui care scandase: fărăăăă peee-seee-deee! Atunci de ce ați continuat să respirați cu ușurință? De ce n-ați ieșit în stradă? De ce v-ați bătut joc de #rezist?

Nu fuseserăți în Piață să luați în spinare bâtele și să inhalați gazele jandarmilor lui Dragnea și Carmen Dan, probabil.

Dar când vi s-a comunicat ce li se făcea unor oameni ca Emilia Șercan și polițistului Filimon, de ce ați continuat să vă simțiți perfect?

De ce ați continuat să ieșiți să luați o gură proaspătă de aer când au fost achitați securiștii torționari și criminali împotriva umanității care l-au schingiuit pe Babu Ursu, cel arestat, torturat și asasinat tocmai pentru că încercase să apere oamenii de hotărârea scelerată a dictatorului comunist, de a-i lăsa pe români să locuiască în blocuri ce stădeau să cadă?

Credeați că un stat condus de plagiatori va avea guvernanți, arhitecți, medici, polițiști, procurori și judecători competenți? Că o țară aflată la cheremul marii corupții și al unei caste de pensionari speciali e altceva decât o moșie feudală în care vouă vi s-a rezervat rolul de iobagi? Sau de gândaci?

De ce n-ați avut nevoie de o mască de gaze, când magistrații și-au bătut joc de dreptul la dreptate al familiilor tinerilor uciși la revoluție, la mineriade și la Colectiv, dar ați tăcut și v-ați văzut de treabă? De ce nu v-a trebuit urgent o mască de oxigen înainte și după pandemie când v-ați confruntat cu nedreptățile cele mai crase? De ce în Piața Victoriei apar de ani de zile, în reacție la nefăcutele cleptocrației securiste, protestatari doar cât să-i numeri pe degetele unei mâini?

Inspirați adânc. Și expirați ușor. La Botoșani oamenii au ieșit în stradă, Bine fac, dacă au înțeles să nu mai predea treburile cetății tâlharilor care, în varii deghizări, îi devalizează pe români de aproape un veac, iar apoi îi scuipă în față înainte de a le da un șut în dos. Iar dacă nu se ridică și ceilalți din genunchi, să nu se mire că sunt tratați ca Alexandra, tânăra călcată în picioare la Botoșani și sugrumată de indiferența halatelor albe, de parcă n-ar fi fost mamă, ci gunoi.

Indiferența e un monstru înfometat. Tot mai flămândă, pocitania hulpavă revendică periodic tot mai multe victime.