Iunie nu e o lună bună pentru tirani totalitari, pentru teroriști, torționari și criminali de război. De două ori în istorie, campaniile militare demarate la începutul lunii zilei copiilor și solstițiului de vară s-au încheiat cu înfrângerea și debarcarea unor dictatori din categoria celor care pun în operă un rău malefic.
Mai devreme sau mai târziu va ajunge de bună seamă și Vladimir Putin între ei. Doar că multe vieți s-ar salva dacă acest fericit moment se va ivi mai rapid.
În scopul eliberării teritoriilor lor ocupate, ucrainenii și-au lansat în noaptea trecută ofensiva. Nu e clar încă, dacă e vorba de marea contraofensivă promisă, dar din numeroasele indicii existente, e foarte probabil să fie. Pozițiile rusești se află de multe ore sub tir de artilerie și rachete. În anumite zone blindatele ucrainene au încercat, potrivit bloggerilor militari, pătrunderi, din care unele reușite, în interesul recunoașterii și culegerii de informații.
Ucraina și, odată cu ea întreaga lume liberă, traversează clipe istorice, decisive.
Dacă tancurile Leopard II și celelalte blindate ucrainene reușesc să arunce înapoi forțele ruse, zdrobind o rezistență care, în primele ore de luptă nocturnă s-a arătat dârză și întărită de problemele ridicate de tirurile de artilerie și de câmpurile de mine rusești, șansele unui colaps al armatei lui Putin ar crește exponențial.
Spre a se împiedica acest deznodămânat, a fost probabil aruncat în aer barajul hidrocentralei Nova Kahovka, inundându-se mare parte din regiunea Herson. Ideea detonatorilor a fost ca slabele și decimatele forțe ruse care mai apără zona ocupată a acestei regiuni din sudul Ucrainei să obțină un spațiu deschis și să complice efortul necesar traversării râului și avansării ucrainenilor spre ele.
E, în schimb, vai și amar, dacă ofensiva eșuează. Ceea ce nu e de așteptat, în ciuda lipsurilor grevând arsenalele ucrainene și mai ales a absenței din ele a unei aviații de luptă demne de acest nume, întărite de avioane de vânătoare americane de tip F 16. Care ar fi fost extrem de utile într-o contraofensivă de amploare.
Bine ar fi fost, de asemenea, ca ajutorul militar occidental pentru această ofensivă, să fi fost nu doar mai substanțial și consecvent, ci și demarat și acordat mai din timp, spre a nu se lăsa excesiv de multă vreme rușilor să/și pregătească apărarea.
Ce pledează pentru succesul ofensivei
Comandantul armatei ucrainene, Zalujni, s-a dovedit în repetate rânduri un ofițer extrem de capabil. Neuitate rămân victoriile sale în primele trei zile, apoi în primele nouă luni ale războiului declanșat de Putin la 24 februarire 2022. Nu există niciun motiv să se creadă că Zalujni s-ar fi prostit și n-ar fi planificat ofensiva cât se poate de judicios și de temeinic. Ar fi improbabil ca acest experimentat general să nu știe că primele ore ale ofensivelor sunt, în genere, cele mai grele și însetate de sânge. Pe aliați, primele minute ale debarcării în Normandia i-au costat mii de militari căzuți în valurile mări sau pe plaje. Israelienii au avut mai mult succes în debutul războiului de 6 zile pentru că s-au bucurat de o supremație aeriană absolută, după distrugerea la sol a aviației egiptene și siriene.
Dar și Israelul a plătit scump pentru recucerirea Ierusalimului ocupat de Legiunea Arabă.
Nu există, pe de altă parte, niciun temei ca să se considere că armata rusă de acum ar fi mult mai bună, mai bine organizată, înarmată, coordonată și condusă decât cea din debutul războiului de agresiune al Rusiei imperiale.
Sau că s-ar fi ameliorat sensibil în ultimele luni moralul ei, serios compromis și de înfrângerile unui an și jumătate de conflagrație dură, și de decimarea oștirii, care a pierdut sute de mii de combatanți motivați, înlocuiți cu pifani târîți în luptă cu forța, împotriva voinței lor,
Miza contraofensivei
E foarte probabil ca ofensiva trupelor lui Zalujni să vizeze înainte de orice sudul ocupat al Ucrainei. Un avans aici ar aduce Kievului avantaje considerabile, de vreme ce ar amenința tăierea Crimeei de legătura ei terestră cu Rusia.
Rămâne de văzut dacă ucrainenii îi vor putea disloca din lungile tranșee pe infanteriștii ruși. Extrem de important ar fi și un avans în est, cu tot cu învăluirea și distrugerea trupelor de elită ale Rusiei, între care mercenarii Wagner și cecenii care au încercat să ia cu asalt, mai nou, Marinka.
Miza morală, tactică și politică a luptelor e cum nu se poate mai mare. În joc e credibilitatea forțelor armate ucrainene și capacitatea Kievului de a pune la lucru eficient armele primite de la occidentali.
În joc sunt credibilitatea și autoritatea conducerii Ucrainei și a președintelui Zelenski, factori decisivi pentru starea de spirit, pentru dârzenia, tenacitatea și rezistența mult încercatei populații ucrainene.
În cauză e și credibilitatea capacității de apărare a inamicului, a cărui ofensivă de iarnă a eșuat jalnic și ar încasa o lovitură poate ireparabilă, dacă armata rusă clachează acum.
În acest caz nimic nu va putea împiedica forțele ucrainene să ajungă la granița Federației Ruse. Sau să treacă de ea, așa cum le-ar permite dreptul internațional, dacă liderii de la Kiev o doresc și obțin acceptul statelor occidentale care le furnizează grosul armelor.
În fine, ofensiva e și un pariu cu deznodământ incert, care vizează perpetuarea voinței apusene de ajutorare a Ucrainei. O victorie ucraineană ar consolida-o perceptibil. O izbândă rusă riscă s-o torpileze rapid și vizibil. Ucraina – iar acest fapt nu trebuie uitat – nu luptă doar pentru ea. Luptă pentru Republica Moldova. Luptă pentru români, baltici, polonezi, bulgari. Luptă pentru NATO și pentru întreaga lume liberă în contra unui stat terorist și tiranic, aliat cu alte dictaturi totalitare, precum China comunistă și Iranul islamist.
Prin urmare, victoria ei (care nu trebuie să condiționeze vreun ajutor și va veni, în cele din urmă, chiar dacă ofensiva n-ar avea succes) îi privește pe toți iubitorii de libertate. Și de dreptate. Fără de care libertatea n-are nicio șansă. Miza acestui război este însăși civilizația. Care începe cu forța dreptății, acolo unde se sfârșește anarhia, deci dreptul forței.
O bună prietenă mi-a amintit, mai nou, de înțelepciunea unuia din înțelepții Israelului, așa cum a înregistrat-o Zoharul, Cartea Strălucirii, principala operă a misticii evreiești: ”Rabbi Hiyya a spus: Când pornirea rea (impulsul necontrolat) începe să se atașeze de om, este ca și cum cineva se apropie de ușa unei case. Dacă vede că nimeni nu încearcă să-l oprească, intră în casă și se face musafir. Bagă de seamă că nici atunci nimeni nu încearcă să-l oprească și nu-l trimite să-și vadă de drum. De vreme ce a intrat în casă și nimeni nu încearcă să-l oprească, se crede îndreptățit și devine stăpânul casei, astfel că, în timp, ajunge mai mare peste toată gospodăria.”(ZOHAR II, 267B-268A).
Or, acest adevăr antropologic esențial, strălucit expus de Rabbi Hiyya, nu e doar interior. E și politic și istoric, de vreme ce istoria pe faptele oamenilor se clădește. Și cu eroismul lor se clătește.
Pornirea rea din interiorul tiranicului împărat kaghebist s-a defulat și a iscat agresiunea imperialistă din Ucraina, justificată ortodoxist, blasfemator. A-l scoate din casa ucraineană pe musafirul nepoftit care se considera stăpânul ei de neoprit, demarează procesul exorcizării pornirii rele nu doar din Ucraina și Europa, ci, deopotrivă, din sufletul Rusiei, ca și din spiritul întregii omenirii.