Austria, care nu e ușă de biserică și are varii interese dubioase, a greșit. A motivat insuficient și, aparent, incorect refuzul ei de a admite aderarea la Schengen a României și Bulgariei. Dar Olanda?
Înainte ca Olanda să disocieze retoric (și un pic ipocrit) România de Bulgaria în votul ei negativ, Parlamentul Țării de Jos a votat la 20 octombrie 2022 și nu și-a ascuns păsul, chinul și mâhnirea.
Pronunțându-se în rezoluția sa împotriva aderării celor două țări la spațiul Schengen, deputații olandezi nu s-au comportat altfel decât Germania, până de curând. Până când? Până la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Când Germania și-a schimbat subit și radical politica externă, întru recompensarea prietenilor obedienți și pedepsirea celor recalcitranți, din Europa.
Astfel încât conflictul de față nu vizează defel doar chestiunile vizând problemele propriu-zise ale spațiul Schengen, spațiu care presupune state de drept autentice, democrații veritabile și justiții realmente independente. E tot mai mult o confruntare nu doar de orgolii și interese economice diverse, ci și de puteri europene clientelare, care-și împing în față mușterii, hotărâți să-i răsplătească pentru micile sau mai marile lor servicii. Președintele României pare a fi răsplătit politic de Germania pentru nealinierea lui la pozițiile eurosceptice ale Budapestei și Varșoviei și, evident, și pentru asumarea, la Cotroceni, a poziției Berlinului și Parisului în politica față de Ucraina.
De toate acestea nu mai e însă vorba mai deloc în analiza votului negativ blocând aderarea României și Bulgariei la Schengen. Ce putea declanșa regretabilul vot la televizorul de mințit poporul? Dar în rețelele deversând pe capul națiunii toate belelele? Un Woodstock al demagogiei.
Pe tot terenul e ochlocrația, gloata, ranchiuna, chemarea naționalistă la boicot. Unde te-ntorci dai de neaveniți ca liderul PSD, Marcel Ciolacu, alimentând resentimentele. Succesorul lui Liviu-Dragnea-mooye-PSD susține, mincinos, că e ”clar că Austria s-a decuplat de Europa”. Cum să fie clar de vreme ce, cu disocierea declarativă de rigoare, a rămas cuplată Olanda (altă ”dictatură”) care a votat, de asemenea, negativ?
Narodnicistul Ciolacu afirmă, într-o postare pe Facebook, că opoziția nedreaptă a Austriei este un cadou gratuit de Crăciun pentru Vladimir Putin și că, vor exista ”cu siguranță, consecințe pentru Austria în urma acestui vot absurd”. E mai rar cum știe pesedistul să îmbine adevărul mic cu marea minciună. Și viceversa. Căci da, e, din păcate, un extrem de regretabil cadou pentru Putin. Dar e votul chiar așa de absurd cum îl dă el?
Ciolacu mai supralicitează, trăgând spuza pe turta lui politicianistă și pentru că declară ritos și fals că ”statele europene nu vor uita că decizia de astăzi a guvernului de dreapta austriac are efecte grave asupra viitorului european…(pentru că) gestul cancelarului de dreapta austriac este și eșecul dreptei europene, care nu a fost în stare să gestioneze această situație”. Auziți, auziți.
Chestiunea ar fi, potrivit lui Ciolacu, de ordinul luptei dintre stânga și dreapta. Nu între democrație autentică și simulacrul ei, cum a văzut-o parlamentul olandez. Dar n-au aprobat majoritatea statelor membre ale UE aderarea la Schengen a României și Bulgariei? Ba da. Însă nu pentru că România și Bulgaria și-ar fi făcut temele de casă, ci pentru că așa au spus Germania lui Scholz și Franța lui Macron, parlamentarii celor două țări din forul legislativ european și colegii lor din principalele partide europene. Și fiindcă prea puține și-au făcut timpul și au depus efortul examinării chestiunii.
Despre ce era vorba în propoziție? Au spus-o ori au gândit-o, în majoritatea lor, parlamentarii olandezi. Care i-au recomandat guvernului de la Haga să nu dea lumină verde aderărilor. Însă de ce?
De Rotterdam? De gelozie pe portul Constanța? Hai să fim serioși. Problema e alta, la Schengen. Aderarea presupune anularea controalelor la frontiere. Ceea ce implică o mare încredere în fiabilitatea, ca state de drept, a țărilor care alcătuiesc acest spațiu lipsit de controale interne. Ceea ce presupune o mare nădejde în calitatea și eficiența luptei anticorupție a țărilor membre. Ceea ce, în fine, mai include și o amplă credibilitate a combaterii crimei organizate în statele membre.
Nici România și nici Bulgaria nu inspiră multor occidentali, cu actualele lor conduceri, această încredere, nădejde și credibilitate. Și oare cum s-o inspire? N-au făcut președintele și alesul său, Cîțu, tot ce le-a stat în puteri să expulzeze din guvern singurul partid reformist, evacuând, totodată, în favoarea coaliției cu PSD, orice speranță de reviriment în sfera reparării legilor justiției distruse de PSD-Dragnea?
Dar n-a îndeplinit România, criteriile tehnice necesare aderării? Ba da. De mulți ani de zile. Toate. Dar criteriile tehnice sunt necesare, nu însă și suficiente! Mai trebuie un mizilic. Statul de drept. Nu ”statul eșuat” pe care a spus Iohannis, nu Rutte sau Nehammer, că-l conduce. Încât demagogia de la București și Sofia a unor Ciolacu, Iohannis, Bode et comp e o mare mizerie.
Pentru că românii și bulgarii nu sunt, cum vor ei să acrediteze, ”ostatecii” ministrului de interne și parlamentarilor olandezi sau ai guvernului de centru-dreapta de la Viena. Sunt captivii, ostaticii și victimele cleptocrațiilor postcomuniste din Balcani. Aceste cleptocrații nu acceptă nici lustrația, nici reforma, nici independența justiției și presei, nici impunerea legilor și instituțiilor stringent necesare creării încrederii obligatorii pentru ca includerea celor două țări în Schengen să nu devină muniție politică pentru alți demagogi extremiști. De această dată din Apus.
Pe de altă parte, dacă, așa cum susțin mulți, România și-a făcut temele de casă în materie de justiție și combatere a corupției și crimei organizate astfel încât să merite cu asupra de măsură aderarea la Schengen, dar și dacă nu le-a făcut: a cui oare e vina neprimirii ei, decât a președintelui Iohannis, a ministrului de externe, Aurescu și a ambasadorului lor la Viena, Hurezeanu, care n-au reușit să-i convingă pe austrieci? Unde sunt demisiile pentru lamentabilul lor eșec din Consiliul Justiție și Afaceri Interne al UE, JAI? Dar a premierului Ciucă, a ministrului de interne Bode, a colegului său de la justiție?
Putin își freacă mâinile de bucurie, e-adevărat. Și toți susținătorii lui din Europa. Iată-i, deci, pe adevărații furnizori de cadouri pentru Putin. Extremiștii vest- și esteuropeni. Demagogii care le sunt enableri, Și cleptocrații, pe care-i reprezintă demagogii aflați acum pe tot terenul la televizorul de mințit poporul, pe Facebook, Twitter, și pe alte rețele pe care nu produc decât belele.