Aflu, foarte întristat, că ne-a părăsit prea repede un gânditor remarcabil, un analist politic și un istoric de marcă, un veritabil democrat, un om de excepție.
Michael Shafir nu va mai ridica pana ca o spadă spre a-i pune la pământ pe antisemiți și pe negaționiști.
Opera sa remarcabilă ne rămâne, din fericire, să ne susțină. Și să tăiem ceața. Studiile sale ne ajută enorm.
Ne ajută, între altele, să gândim liber, neosificat, să detectăm subterfugiile intelectuale adesea foarte vii, dinamice și întodeauna toxice ale negustorilor de ură, să repunem în ordine ce pare a fi haosul smintitor creat de vicleniile antisemite, să facem lumină în tenebre, restabilind istoria nefalsificată a Holocaustului. Și a negaționismului său.
Am fost prieteni și, pentru un răstimp prea scurt, colegi, la Europa Liberă. Am petrecut ore de neuitat în discuții despre trecut și prezent. Mi-a fost mentor și critic. Ne-au despărțit experiența ceaușismului și, deloc de mirare, de la un moment dat, opțiunile politice. Ne-au apropiat (și am admirat mereu la el) dragostea de gândit cu capul propriu, de adevăr, de judecata clară (și nedogmatică), aderența la democrație, la omenie, la cultură, la rațiune, la etică și libertate. Lăudat fie Judecătorul cel Drept.
Familia, colegii și prietenii săi îi deploră plecarea pe drept. Sunt convins că lui Michael Shafir i se cuvine un loc de seamă în panteonul istoriografiei moderne, evreiești, românești și europene.