Putin și-a făcut numărul. Un număr de circ. Atât i-a mai rămas. Și teatrul.
Căci pe câmpul de luptă a luat și va mai lua bătaie. O știe și țarul kaghebist, înfricoșat mai mult decât de orice de eventualitatea ca poporul rus să înțeleagă, în fine, că dictatorul care s-ar vrea omnipotent, e de fapt un jalnic perdant.
Ca atare a organizat în condiții cum nu se poate mai somptuoase, spectaculoase și ceremonioase, piesa de teatru și spectacolul de circ prost ale semnării unui act de anexare nul și neavenit și teoretic și practic, și acasă, dar și conform dreptului internațional.
Ce-i rămâne? Amenințarea dementă a arsenalului nuclear, de care nu se poate atinge, pentru simplul fapt că e greu de crezut că va bombarda imaginara ”Rusie” pe care a ocupat-o cu trupe ruse ca s-o colonizeze. Unde va arunca bomba cu care amenință? Ce efect militar ar avea?
Niciunul decisiv. Pe linia întâi a frontului vor conta în continuare luptătorii profesioniști, nu circarii. Dar îi va urca lui Putin lumea în cap. Cea apuseană ar trebui, dacă ar putea să replice adecvat, să-i acorde extrem de rapid Ucrainei statutul de membru al NATO, pentru a o plasa sub umbrela nucleară, în ripostă la părelnica (în fapt doar teoretica) plasare sub umbrela nucleară rusă a teritoriilor ocupate de invadatori.
În final, oștirile și armele vor decide până unde se întinde Rusia și nu tristele figuri ale jalnicului actor de comedie care a devenit nu Zelenski, iată, ci însuși Putin. Iată un clovn înspăimântat, crud și trist. Unul cu atât mai ridicol și rizibil, cu cât, în fapt, nu mai are armata cu care să-și ducă la îndeplinire planurile imperiale. Și se vede tot mai clar că doar nasul roșu de bețiv a mai rămas de marele tiran al țării care se visa superputere.