Avem toți motive să fim scandalizați. Iar românii mai multe decât alții.
Nu știu, sincer, ce mă revoltă mai rău, dincolo de amenințările nucleare ale Rusiei.
Inadecvatul și prea puțin tranșantul răspuns american la aceste amenințări? Care nu s-ar fi proferat dacă la Washington se practica, just calibrată, disuasiunea și nu se murea de frica unui derbedeu cu arme atomice?
Tăcerea complice a Vestului față de blasfemica teocrație iraniană și cruzimea represiunii dezlănțuite de ayatolahi, represiune confruntată, culmea, eroic, de iranience și iranieni?
Crasa nesimțire a regimului uselist Iohannis, care propune de o săptămână de ani proiectul ”România educată”, dar defilează la ”educație” cu un ministru plagiator, pe care nimic nu-l va mai putea reeduca?
Scriam recent despre ”explicațiile” furnizate presei în interesul acestui individ sub semnătura profesorului Pleșa:
”Sorin Cîmpeanu: demisia!
”Explicațiile” atribuite nonagenarului profesor Pleșa cu privire plagiaturile grosolane ale hoțului de idei, de titluri și de muncă de cercetare care se numește Sorin Cîmpeanu și ocupă actualmente, în opinia mea total abuziv, fotoliul de ministru al educației, sunt ridicole, hilare, grotești. Sunt absurde, halucinante și delirante.
Sunt orice – numai explicații oneste și lămuritoare nu. Pentru că a le lua în serios ar însemna să credem că plagiatorul despre care vorbim aici era, la 19 ani, în stare să scrie ce a semnat profesorul Pleșa în 1987, după cum reiese din lămuririle Emiliei Șercan.
Totuși aceste minciuni pe post de explicații fantasmagorice au făcut un mare bine. I-au dat Emiliei Șercan posibilitatea să-l mai demonteze o dată pe acest hoț. Și să-i confirme furtul.
E bine, chiar excelent, fiindcă e vorba de un ins care deține moralmente total ilegitim un portofoliu ce i se cuvine oricui, mai degrabă decât unui plagiator cu tupeu, care mai are și insolența de a trage de urechi intelectuali veritabili.
N-am de spus decât atât: demisia pe loc, domnule Cimpeanu!”
Sau poate, chiar și mai gravă, e consternanta indiferență a românilor la impostura instituționalizată a României partidului unic PNL-PSD-UDMR?
Iată o nepăsare națională efectiv sinucigașă la nefăcutele mai-marilor dâmbovițeni. Pentru că regimul merită cu asupra de măsură ieșirea în stradă a întregii suflări românești. Care nu-și poate admite, rămânând cu mâinile în sân, anihilarea ca popor.
Or, tocmai asta face cleptocrația securistă, bătându-și joc sardonic și sistematic de educație: compromite orice șansă de transformare a României într-un stat de drept modern și funcțional. Forțează partea educată și meritorie a României să evadeze din antimeritocrație emigrând. Și expune poporul român anihilării sale inevitabile, dacă nu se va indigna, totuși, într-un târziu.