Pacea se apropie și în Ucraina cu pas grăbit. În raport cu binele etern, care se manifestă în tradiții durabile, precum cele evreiești, sau în cele britanice, perfect vizibile la funeraliile reginei, răul (de felul războiului de agresiune, terorist și grenocidar, purtat de Kremlin), durează doar o clipită, chit că-i ia uneori, ca să dispară, 12 ani, ca lui Hitler, 32, ca lui Stalin, sau 22, ca lui Putin.
Era și timpul, după șapte luni de război. Ca să știm încotro o ia războiul ucrainean e bine să avem viziunea de ansamblu furnizată de bilanțul conflictului militar care a debutat la 24 februarie. Putin e cu apa la gât. A pierdut în Ucraina în câteva luni, mai precis în șapte, aproape tot atât cât au pierdut americanii în nu mai puțin de două decenii de război în Vietnam. E enorm.
E insuportabil de mult. Cu atât mai insuportabil, cu cât Vestul continuă sau promite să înarmeze în continuare consistent Ucraina, iar sancțiunile persistă și promit să fie perpetuate, îngreunând sensibil înzestrarea Rusiei cu arme de top, produse grație tehnologiei de vârf.
Semnificativele știri de la 20 septembrie
Trei știri atrăgeau atenția în a 209-a zi de război ruso-ucrainean: ”Situația (noastră, a rușilor) nu e ușoară lângă Herson. Comunicarea peste Nipru este extrem de dificilă. Este foarte probabil ca inamicul să încerce, din nou, să ne împingă dincolo de râu” afirma o sursă rusă din Herson, citată de War Monitor, blog militar serios, cu sute de mii de urmăritori. Potrivit lui, pe frontul de est, la Lyman, ”bătălia încă nu s-a tranșat. Nu e clar dacă ofensiva ucraineană a avut succes. Unitățile ruse din oraș nu mai au mult timp la dispoziție, dacă ucrainenii îi atacă din flancuri”, (după cucerirea satelor adiacente). Singura soluție a rușilor: să se retragă.”
Concomitent, ucrainenii par a fi bombardat cu HIMARS o clădire-cazarmă a mercenarilor Wagner în Kadiyivka, din regiunea Lugansk, afirmă corespondentul ucrainean, Denis Kazanski, reluat de New Voice of Ukraine. Ar fi fost o lovitură de mare precizie chirurgicală. Nu se știe câți militari au fost uciși. Dar se știe că, panicați de mersul războiului, rusofonii și rușii din Herson cer imediata anexare de către Moscova a teritoriului ocupat de invadatori, alăturându-se compatrioților lor din Lugansk și Donețk, care doresc ”legitimarea” alipirii la Rusia și a contopirii cu ea a teritoriilor (colonizate, în răspăr cu dreptul internațional, de regimul Putin). De ce vor anexarea imediată?
Pentru că Rusia pierde clar războiul. Și, poate, pentru ca teritoriile, odată devenite ”Rusia”, să fie puse sub protecția umbrelei nucleare a Moscovei, iar ei să scape de spectrul unei recuceriri ucrainene, care le pune acut în pericol existența și privilegiile. Or, Rusia nu poate fi încântată de ideea de a-și alipi teritorii aflate sub control ucrainean, ca apoi să fie nevoită să le apere cu armata sau cu tot mai puțin întimidanta amenințare nucleară.
Dilemele Rusiei
Aflată militar cu spatele la zid, Rusia dă din colț în colț și cere ca atare, iarăși, pacea. Iată de ce l-a trimis la înaintare, mai nou, pe președintele Turciei, Erdogan. Dictatorul turc, Erdogan, a lansat peste ocean un nou apel putinist la tratative, de fapt la capitularea onorabilă a Rusiei, într-un interviu acordat postului american PBS, în care a declarat că Putin, citez ”e dispus să vorbească cu Ucraina”. Ca un dictator care-și apreciază mult tirania și ca un mafiot care-și respectă subalternii loiali, Putin și-a ales un dictator ca să-i transmită steagul alb, după ce optase, acum ceva timp, pentru un lacheu arghirofil. Mai nou ambasadorul său e președintele Turciei, Erdogan.
Altfel decât Gerhard Schröder, liderul de la Ankara a ales SUA, nu Germania, ca să-i transmită mesajul capitulard: (Putin) îmi arată efectiv, că e dornic să înceteze aceasta cât de repede posibil. ”Aceasta a fost impresia mea, pentru că așa cum merge lucrurile acum, (cu ofensiva care împinge Rusia înapoi, n.m) e foarte problematic. Dacă se va restabili pacea în Ucraina, desigur, retrocedarea teritoriilor care au fost invadate va deveni realmente important. Aceasta este ceea ce se așteaptă”.
Erdogan a mai spus că l-ar fi rugat personal pe Putin ”să returneze Crimeea proprietarului său de drept”. El a încheiat interviul afirmând că, ”două sute de ostateci vor fi schimbați, ca prim pas, între Rusia și Ucraina pe baza unui acord bilateral,” mai scrie Kiev Independent, citând interviul din PBS.
Or, retrocedarea teritoriilor l-ar plasa pe Putin într-o poziție fără ieșire: cea, vădită, de biruit. Înfrângerea va antrena însă nu doar debarcarea, ci și condamnarea, poate chiar executarea sa.
Un dictator încolțit deopotrivă militar și politic
Nici timpul, nici Occidentul, nici măcar dictatorii care sunt aliații Moscovei nu mai au răbdare cu președintele Rusiei. Putin s-a dovedit absolut incapabil ca șef militar și ca baron al războiului. Nu cruzimea și fărădelegile ruse în Ucraina îi deranjează pe aliații lui asiatici, așa cum nu soarta dură a militarilor ruși dislocați în Ucraina îl îndeamnă pe Putin să caute un aranjament negociat. Ci exorbitantele costuri ale războiului, un preț militar, economic și politic tot mai piperat, pe care prea puțini lideri și antreprenori ai țărilor lor mai sunt dispuși să-l plătească pe termen lung și pe care Putin, în ciuda averilor încasate din exporturi de hidrocarburi, nu-l mai poate efectiv achita.
Pe scurt, Rusia nu mai pierde în aceste clipe doar niște mari bătălii în Herson și Lugansk, după ce a fost catastrofal învinsă în regiunea Harkiv. Ar putea, desigur, să decreteze mobilizarea generală, declarând, formal, război. Dar l-ar declara, cumva, post-festum. Conflagrația s-a terminat. În fond, ce-ar putea obține pe front o oștire de ageamii, ce n-a reușit cea de profesioniști?
Cu toată artileria și rachetele, ori navele pe care le mai are și tunurile ori lansatoarele multipe din care scuipă încă foc, cu toate distrugerile cumplite pe care le mai pricinuiește infrastructurii ucrainene și civililor care alcătuiesc, alături de militari, poporul ucrainean, Rusia regimului Putin e înfrântă și pierde în aceste clipe războiul. Îl pierde clar, definitiv, și irevocabil.
Defazarea finală a Rusiei lui Putin
În consecință, nu are încotro. Se vede nevoit să cerșească iarăși pacea. Putin speră s-o capete pe tavă, de la occidentali speriați de șantajul său nuclear și de perspectivele unei ierni dure, dar calculul său e, iarăși, tardiv și, prin urmare, greșit și defazat ca toate deciziile pe care le-a adoptat în întregul interval al amenințărilor și al războiului total declanșat și purtat în contra Ucrainei.
Căci, odată cu schimbarea raportului de forțe pe front, s-au modificat radical și ponderile vocilor diverșilor actori regionali și globali în concertul națiunilor. Glasul Rusiei e tot mai stins. Iar interesele Ucrainei, deși recipientă a unor esențiale furnituri de arme din Vest, nu mai pot fi ignorate sau neglijate în favoarea priorității acordate doleanțelor și aprehensiunilor apusene. Sub crescânda presiune dublă, internă și externă, aerul dictatorului se va rări perceptibil. Putin nu mai are mult, dacă rămâne pasiv și lasă frâu liber situației. Întrucât însă nu mai are opțiuni bune nici dacă se activează, Putin nu va mai putea opri funia să se apropie rapid și inexorabil de par.