După excluderea din SWIFT a Rusiei, aventura ucraineană riscă să devină ruinătoare și pentru trupele cleptocrației putiniste, chiar dacă militarii ei vor jefui tot ce pot în Ucraina vecină și pentru Putin personal. Șeful statului rus și-a depășit în mod evident zenitul puterii, pe care, cotropind Ucraina, voia s-o extindă masiv.
Brusc, lumea occidentală, orbită mult timp de prejudecățile ei liberale, ultramoralizatoare și ultraprogresiste fetișizând dialogul ca și cum războiul și mai ales războiul în Europa ar fi fost relegat în imperiul basmelor și al trecutului irepetabil, a început să-l descopere uluită pe adevăratul președinte rus. Care, jucător de șah mai prost decât se credea, se dovedește nu atât un politician machiavelic, cât un mitoman, un hoț și un criminal de război recidivist. Unul, care-și repetă în Ucraina vărsările de sânge infame, provocate populației civile ruse ori cecene, comise în războaiele din Caucaz și aiurea, precum și în Ucraina. Țara maltratată și supusă genociodului în anii 30 ai veacului trecut de Stalin, marele și fierbinte adulatul idol al lui Putin.
Parte din presa internațională e de acord, cum spune cotidianul de stânga, The Guardian, din Londra, că și dacă Putin ar învinge rapid, acele părți ale armate ucrainene rămase nesupuse ar putea combate într-un lung și zdrobitor război de gherilă împotriva ocupației ruse și a unui posibil guvern marionetă. Instalat pentru ca să i se oprească drumul Ucrainei spre libertatea pentru care, clar a optat.
Or, dacă Putin ar fi vrut să oprească pe termen lung accesul Ucrainei în NATO și în UE, ar fi fost bine să se oprească la anexarea Crimeei și la granițele celor două județe es-tucrainene cotropite, furate și mai nou recunoscute ca ”independente” de Kremlin și aliații săi. Trecerea frontierei ucrainene prin Belarus și din Marea Neagră, ca și din Rusia însăși a avut asupra Occidentului efectul deșteptător al dușului rece.
Lumea liberă și civilizată s-a trezit din delirul reveriilor ei romantice. Iar poporul ucrainean s-a deșteptat într-o țară galvanizată de patriotismul președintelui ei și al unei națiuni luptătoare care nu și-a abandonat visul independenței. Războiul lui Putin nu e doar o tragedie. E șansa Ucrainei. Și e și prilejul benefic al unei unificări și responsabilizări a lumii libere, nemaivăzute de la alianța antihitleristă încoace.
Ceea ce nu înseamnă că, pe moment, n-ar fi enorm de mult de făcut. Populația civilă ucraineană suferă cumplit și are nevoie nu doar de solidaritate verbală ci și de fapte ajutătoare concret.
La fel și încă mai mult au nevoie forțele ucrainene de asistență directă, concretă. Zelenski ”are nevoie de muniție”, nu de azil, le-a transmis eroicul președinte al Ucrainei americanilor lui Joe Biden, care, incapabili în stângismul lor antipatriotic, antiamerican, să înțeleagă adecvat starea de spirit a națiunii atacate de Putin, îi propuneau liderului de la Kiev, generos, dar halucinant, evacuarea.
Și să nu se legene nimeni la București în iluziile alimentate iresponsabil de președintele Iohannis, potrivit căruia ”toți românii” ar fi, chipurile, ”în siguranță”. Nu sunt nici în România, darămite în nordul Bucovinei, în Herța sau în Basarbia, cele rupte de înaintașul lui Putin, I.V. Stalin, din trupul României, exact așa cum a smuls din 2014 înncoace epigonul său, Putin, teritorii din al Ucrainei. Ceea ce nu înseamnă că atacul asupra Republicii Moldovei, sau chiar asupra esteuropenilor baltici, polonezi, slovaci, unguri și români se va petrece neapărat azi sau mâine. Sau că e caz de panică, și ar trebui pus botul la propaganda răspânditoare de spaimă și groază a Kremlinului, care, intensificând teroarea prin agenții ei de influență, în ideea, falsă, că Putin ar fi nebun și, ca atare, impredictibil, încearcă să paralizeze voința de luptă, rezistența, unficarea și într-ajutorarea vestului.
Da, Vestul s-a umplut de rușine căciulindu-se ani și decenii, în poziția ghiocel, în fața unui Putin barbar, sângeros, viclean, ipocrit, trufaș, corupt și bolnav de putere. Nu doar că l-a lăsat să-și comită lanțul de crime refuzându-le ucrainenilor accesul în NATO în 2008, la București, -merși madam Merkel – dar i s-a supus tiranului și după raputirle teritoriale din 2014, când ar fi trebuit să fie evident oricui că Putin e un fascist. Și că acuzele lui la adresa ucrainenilor (de fascism, nazism și genocid) sunt de fapt cum ar fi zis Hannah Arendt, autoarea Originilor totalitarismului, tipicele anunțuri ale intențiilor genocidale ale tiranului privind poporul ucrainean.
Care știe acum că luptă pentru ființa și supraviețuirea sa. Iar pentru că și vestul a aflat în fine știrea, Rusia va deveni un stat paria. Va plăti, din nefericire și populația civilă nu doar azi, ci pentru tot restul istoriei, așa cum plătesc și germanii azi pentru faptele foștilor lor lideri. Din păcate, Moscova a devenit capitala unui stat agresor, paria, și pentru că poporul rus, în fond prea puțin vinovat pentru atrocitățile actuale din Ucraina, s-a lăsat făcut complicele acestor orori, fiindcă i-a permis dictatorului să ajungă și să se mențină la putere. Da, e ”războiul lui Putin, nu al poporului rus”, a admis într-un târziu cancelarul Olaf Scholz, pe bună dreptate. Dar o parte din culpă pentru ce se petrece le revine și celor numiți de anglo-saxoni ”enabler”, în speță Germaniei împăciuitoriste, appeasementului occidental, și compatrioților ruși ai tiranului, care l-au tolerat prea mult.
Cum va fi văduvit Putin de ea? Între altele prin unificarea fără hiat a lumii civilizate în contra monstrului, reducerea la zero a importurilor de petrol ori de gaz rusesc (preluat nu doar de nemți) și secarea financiară a imperiului rus. Și, în primul rând, prin ajutorarea militară directă și concretă a armatei ucrainene, deci prin victoria militară a Ucrainei, oricât de mult timp îi va lua Kievului să triumfe, respingând agresiunea.
Din păcate , istoria se repetă .
Aveți dreptate. Nu la fel. Mai ”întâi e tragedie, apoi se repetă ca farsă”, spunea cineva.