Ministrul român de externe Aurescu a condamnat la OSCE agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei, a cerut încetarea imediată a acțiunilor ”ilegale” în contra acestei țări și ”respectarea dreptului internațional”.
Cel pe care Rusia l-a făcut ferfeniță, mai nou.
Aurescu a vorbit și cu omologul său moldovean, Nicu Popescu, și i-a ”reconfirmat susținerea integrală și fermă a României pentru Republica Moldova, cât și pentru integritatea ei teritorială și suveranitatea ei, în acest context regional dificil”.
M-ar interesa dacă, în afară de vorbe, autoritățile române au și fapte la ele? N-au dat europenii și americanii aceleași asigurări și Ucrainei? Ce înseamnă exact și concret susținerea integrității și suveranității Republicii Moldova, atâta vreme cât singurul ”ajutor” militar tovărășesc, la care par că pot spera basarabenii ar fi noi trupe invadatoare rusești, calificate drept ”forțe de menținere a păcii?”
Volodomir Zelenski, președintele Ucrainei, a avut bunătatea de a explica omologilor săi din NATO și UE, că dacă nu ajută ”Ucraina acum, războiul va fi la porțile voastre”.
Pe șeful statului român, Klaus Iohannis, toate acestea nu par să-l impresioneze cine știe ce. El crede că singura sa misiune importantă e să nu lase România să fie atrasă în altercațiile militare din Ucraina.
Păi cine vrea să se lase atras în acest conflict? Nimeni, domnule președinte. Dar războiul bate la porțile României și Republicii Moldova și fără aprobarea dvs, domnule președinte.
Președintele a declarat ritos că (dată fiind agresiunea rusă, o invazie ”neprovocată, nejustificată, reprobabilă și ilegală”), nici un român nu ar ”trebui”, chipurile ”să se teamă pentru siguranța sa și a familiei sale”.
Nu serios? Nici românii din Republica Moldova? Nici românii din sudul Ucrainei? Nu știe oare Iohannis ce știe omologul său american Biden, care a declarat azi că Putin încearcă să refacă Uniunea Sovietică? A uitat Iohannis că Republica Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică?
Da, România nu a fost niciodată mai bine ”protejată” (prin alianța nordatlantică și parteneriatul cu SUA) decât azi.
Dar cât valorează, realmente, această protecție? Unii, care-și amintesc de retragerea în debandadă a americanilor și aliaților lor din Afganistan, în august anul trecut, vor nutri niște îndoieli.