Semnificația impunității crimelor de la 10 august 2018

Să nu se aștepte nimeni ca libertatea și democrația să supraviețuiască fără luptă în fața asaltului suveranisto-putinist, islamist, comunist și neonazist care confruntă Europa.

Provocările sunt diverse, iar cea românească nu pare să semene cu pericolul planând asupra anglosferei, dar să nu-și facă nimeni iluzii. Toate provocările, inclusiv impunitatea strigătoare la cer a jandarmilor criminali ai lui Dragnea și Carmen Dan de la 10 august 2018 provin din același întunecat cotlon al răului malefic totalitar. E cotlonul revoluționar antidemocratic, antiliberal, antiiudeocreștin, fie el comunist și nazist, sau islamist. Unde revoluțiile mișcărilor totalitare nu pot învinge rapid, ideologii mișcărilor de masă și propagandiștii lor susțin, stimulează și favorizează crearea oricărui tip de stat nedemocratic, autoritar. Și mafiot.

Deceniile de propagandă și îndoctrinare, nu în ultimul rând național-comunistă și naționalist-antisemită, dar și o doză autohtonă, românească, de fatalism, au demobilizat un popor care n-ar fi trebuit să stea cu mâinile în sân. Ar fi fost util să nu tolereze impunitatea jandarmilor găzari. Am luat în plin, în piept, gazele lor, la 10 august 2018. Nu-i uit.

Cum nu uit că, după debarcarea de la DNA a Laurei Kövesi, n-ar fi trebuit ca țara să îngăduie instaurarea marii corupții protejate de justiția captivă, patronată cu înspăimântătoare eficiență de Savonea, Predoiu et comp. Această eficiență nu e căzută din cer. Nu e întâmplătoare. E oglinda eficienței Securității de dinainte de 1989. Și de după.

Nu e totul pierdut. Dar e bine de știut că inamicii democrației s-au întărit între timp și s-au răspândit, anemiind forțele care, de la est la vest și de la nord până în sudul global, li se opun. Ar fi imperativ să nu se mai piardă vremea. Și să se înceapă cu restabilirea în drepturi a adevărului. Și a credinței în Dumnezeul etic al evreilor și creștinilor.

Dumnezeu ne cere să facem dreptate. Pe cât ne stă în puteri. Ne cere să facem dreptate inclusiv și mai ales victimelor crimelor împotriva umanității, precum Babu Ursu. Sau revoluționarilor din decembrie 89 (uciși de teroriști ai Securității, nu de invențiile și teoriile unui fost procuror militar ca generalul Ranco Pițu, susținute doar prin pseudo-argumente, fapte diverse, anecdotică mascat pro-securistă, anti-iliescistă și anti-rusească). Sau victimelor Mineriadelor, ale lui Ion Iliescu, ale sistemului neo-securist, postcomunist, instalat de el cu complicitatea unor Măgureanu, Voican și profitorii lui de până astăzi.

Că n-am ieșit în stradă constant pentru ca să fie judecați teroriștii și dezavuați mincinoșii care le neagă existența, ca să li se facă dreptate celor uciși, ai căror ucigași continuă să fie acoperiți de cozile de topor din justiție și de securiști, postcomuniști și odraslele lor, nu ne-a făcut bine. Și n-a făcut bine deloc tentativelor timide de construcție a unui stat de drept în România. Dimpotrivă, a prefațat impunitatea mafioților români din ultimul deceniu.

O impunitate care a luat treptat amploare, s-a consolidat, s-a eternizat și a sfârșit prin a compromite justiția, transformând-o pe cea românească într-una ”captivă”,  sau ”capturată”, cum pe drept a calificat-o un convingător și solid argumentat documentar Recorder. Care a descris mai bine decât orice film documentar o situație ce nu lasă loc de multă îndoială cu privire la o țară ajunsă prada cleptocrației. O țară parcă pregătită și fezandată, ca să fie preluată de putiniștii ce-și zic ”suveraniști”, deși ar închina complet țara Kremlinului de cum ar ajunge la putere.

Că au trecut 8 ani de la crimele jandarmilor lui Carmen Dan din Piața Victoriei și vinovații n-au fost încă trași la răspundere, ba chiar au fost, până acum, achitați (deși verdictul nu e definitiv) e nu doar tragic, ci o palmă pe obrazul românilor.

Exonerarea făptașilor e un scuipat pe fața dreptății, a principiilor morale și a șanselor de salvare a democrației românești. Până când cetățenii nu-și vor asuma răspunderile decurgând din drepturile lor și nu se vor ridica să le apere, protestând într-un mod care să nu mai permită puterii să-i ignore, să nu se mire nimeni că scuipăturile pe obrazul poporului vor continua să curgă abundent și necurmat.

Dacă v-a plăcut acest articol și țineți la adevăr, informație curată, libertate și democrație, nu uitați că ne puteți susține printr-o donație. Vă mulțumim anticipat!