O zi istorică în Knesset. Trump la Ierusalim

”Ar trebui să fie de acum clar oricui, în această regiune, că decenii de încurajare a terorii, de extremism, jihadism și antisemitism n-au adus decât suferințe, agonie și eșec”, a spus Trump, în Knesset. El a evocat atrocitățile masacrului comis de jihadiști la 7 octombrie 2023, o baie de sânge antisemită care, a spus el, ”a lovit însăși inima omenirii”.

Potrivit lui, Israelul ar fi ”învins”, ar fi ”câștigat tot ce se poate câștiga cu forțele armelor” și s-ar fi ivit, în consecință, zorii unei ere noi în Orientul Apropiat. A unei ere transformative, a păcii pentru întreaga regiune.

Liderul Casei Albe a elogiat statul evreu, capitala sa, Ierusalim, lăcașurile sfinte, creștine și evreiești, orașul sfânt în care Trump a mutat ambasada din Israel a SUA, afirmând că israelienii au făcut minuni în țara lor, (”centrul spiritual al lumii” ) care s-ar bucura ”de mai mult respect decât oricând”.

Trump s-a declarat onorat de invitația de a vorbi în Knesseth și și-a declarat dragostea pentru Israel. El a salutat alianța americano-israeliană și a elogiat și comunitatea evreiască de peste ocean.

Cuvinte mari într-o zi mare

E frumos, e înălțător și emoționant, e plin de speranță și de nădejde a păcii, cooperării, solidarității și libertății, ceea ce a spus Trump în parlamentul israelian. Dar e și realist? Cât de respectat în lume este Israelul, realmente?

Sigur, nu degeaba a fost Trump ovaționat îndelung în forul legislativ israelian, fiind ridicat pe scut nu doar de oamenii puterii, între care, emfatic și patetic, nu doar de către premierul Netanyahu, ci, la fel și de șeful opoziției de stânga, Lapid.

Care, după ce premierul a citat Ecleziastul (”există o vreme a războiului și una a păcii”, al cărei timp ar fi debutat acum) a rostit la rândul său cuvinte memorabile, reluate din Talmud. Potrivit lui, ”cine distruge o viață, distruge întreaga lume. Cine salvează o viață, salvează întreaga lume”. ”D-le președinte”, a continuat Lapid, adresându-i-se lui Trump, ”ați salvat viețile ostaticilor noștri.” Lapid a criticat că nu i s-a acordat lui Trump premiul Nobel pentru Pace. Și el, ca și Netanyahu, le-a pus în vedere vecinilor și inamicilor statului evreu să înțeleagă că ”noi nu plecăm nicăieri de aici”. Și a citat promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Abraham de a  ”da urmașilor săi țara Canaan”. Celor care au demonstrat pe străzile apusene Lapid le-a spus: ”ați fost înșelați și manipulați de banii terorii. Duce-ți-vă și învățați: NU A FOST genocid. Acesta e adevărul. O armată care a luptat în condiții extrem de complicate, luptând împotriva unor teroriști cruzi, care și-au folosit proprii copii drept scuturi vii și s-au jucat cu mințile voastre, voi fiind manipulați cu banii terorii. V-ați alăturat Hamas, Hezbollah și Houthi – v-ați alăturat răului malign.” Lapid a lăudat voința poporului evreu ”care nu aspiră la răzbunare ci la mântuire și a elogiat poporul, oamenii de știință, armata Israelului și ”statul evreu, pe cale de a se reinventa”, de o porni pe un drum nou, al progresului și al căutării păcii. În fine, ca premierul, Lapid a preamărit alianța Israelului cu Statele Unite.

Președintele Knessetului, Amir Ohana, se adresase anterior parlamentului, declarând despre președintele Trump, care ședea alături: „Ați apropiat Israelul de patru țări arabe printr-un acord bazat pe pace în schimbul păcii. Vă mulțumesc, președinte Trump”. Potrivit lui Ohana, „Cu mult înainte de primul dumneavoastră mandat, încă din 2011, ați identificat pericolul unui Iran nuclear.Astăzi putem spune: regimul din Iran nu va avea arme nucleare. Vă mulțumim, președinte Trump. Ați fost alături de publicul israelian nu doar ca președinte american. Peste mii de ani, publicul israelian vă va aminti.”

Discursul președintelui american

La rândul său, Trump i-a mulțumit lui Benjamin Netanyahu, descriindu-l pe premierul israelian ca pe o personalitate unică cu care nu e ușor de tratat, ”dar care tocmai de aceea e  măreț”. Al 45-lea și al 47-lea președinte al SUA le-a mulțumit și emisarilor și colaboratorilor săi principali, șefului statelor sale majore, generalul Dan Caine, armatei israeliene. Trump a lăudat armele americane (”mai bune”, potrivit lui, ”decât oricare în lume”) și arsenalele date Israelului, elogiind modul eficient cu care statul evreu le-a folosit. Iar forța (militară a) Israelului ar fi ”adus pacea”. Trump n-a omis să amintească de ororile, atrocitățile și cruzimea teroriștilor de la 7 octombrie 2023. El a repetat mottoul israelian ”never forget and never again” și a evocat suferințele victimelor jihadiștilor și ale familiilor lor.

Trump, simțindu-se vădit onorat la Ierusalim, a salutat un viitor marcat de perspectivele evoluției regiunii după înfrângerea forțelor haosului și ”inamicilor întregii civilizației” de către forțele israeliene între altele în Operation Rising Lion și Midnight Hammer, (avioanele B2, americane care au bombardat facilitățile nucleare iraniene).

Liderul de la Washington a propus pace Iranului, sperând că nu i se va respinge mâna întinsă. Liderul american le-a cerut și palestinienilor din Gaza să schimbe foaia și să pășească pe un drum nou.

Între speranțe și realități

Dar afișatul său optimism, după transpunerea unei părți a primei părți a acordului de încetare a focului, e clar prematur.

O fi, cum a declarat-o președintele american, această zi una ”a bucuriei, numai bună să se i se mulțumească Dumnezeului lui Abraham, Isaac și Iaacov. După 2 ani de beznă, se întorc ostaticii vii și cei morți. Armele au tăcut în Țara Sfântă care e, în fine în pace, fie să rămână în veci pururi așa. E începutul unei ere a speranței și a credinței pentru o regiune în care cred cu putere, Orientul Apropiat”. Dar suferințele n-au cum să înceteze, după ce Israelul s-a văzut silit să pună în libertate, pentru 20 de ostatici aducând a schelete ambulante, aproape 2000 de deținuți palestinieni, între care ucigași sângeroși.

Și președintele a repetat aiurea că războiul s-ar fi ”terminat, fiind câștigat de Israel”.

Nu, din păcate avem a ne teme că nu s-a terminat și nu va fi câștigat decât când securitatea Israelului nu va mai fi în mod credibil amenințată. Ceea ce, cu ura antisemită din regiune și din lume, încă nu s-a întâmplat.

Încât era păcii invocată de Trump la Ierusalim e departe de realități, deși președintele SUA a declanșat, cu ajutorul armatei israeliene și victoriilor ei militare, o dinamică realmente promițătoare în întreaga regiune, pe care, în condiții propice, se va putea clădi făgăduita epocă a prosperității.

De cealaltă parte însă, antisemitismul global și lașitatea multor lideri din regiune și din Europa grevează serios șansele unei păci reale și durabile. Cu atât mai mult cu cât la Sharm el Sheik europenii vor în continuare să răsplătească și să impulsioneze terorismul, (recompensat și anterior, de recunoașterea unui ipotetic stat palestinian) insistând asupra înființării lui (alt stat palestinian în afară de Iordania). Ar fi un stat refuzat categoric de Israel și cu jumătate de gură de mai toate taberele din regiune, de frica reapariției unei entități teroriste ca Gaza ultimilor 20 de ani, din care s-a declanșat, în octombrie 2023, războiul anilor trecuți.

Problema cea mai spinoasă o va constitui pe de o parte dezarmarea și debarcarea Hamas, o oștire teroristă salvată, pe moment, de speranțele și faptele precipitate ale unui Trump autodeclarat om al păcii, care nădăjduiește vădit că i se va decerna premiul Nobel pentru Pace.

Or, cât timp dezarmarea și debarcarea jihadiștilor n-au avut loc, nu se poate confirma verdictul, din nou prematur al președintelui american, că Israelul ar fi ”câștigat” și ar fi ”început o eră nouă”.

Mai mult. Pentru ca zorii acestei ere să se mijească, va fi nevoie ca, după eliminarea Hamas din Țara Sfântă, să se reconstruiască nu doar Gaza, ci, mai ales, să se reîntemeieze educația în fâșie și în toate școlile palestiniene din Iudeea, Samaria, ori țările vecine. Ba și educația din universitățile de elită occidentale.

Și va fi nevoie să restructureze din temelii Organizația Națiunilor Unite. Care a devenit, dintr-un organism menit să împiedice genocidele de felul Holocaustului, un club al dictatorilor, teroriștilor și asasinilor, un forum al deriziunii și bătăii de joc în raportul organizației mondiale cu democrațiile liberale – câte mai sunt ele.