Trump și pariurile lui perdante. Sau, mai știi?

Celor pe care vrea să-i piardă, Dumnezeu le ia mințile, ca să-l parafrazăm pe Homer. Cazul în speță ar putea fi Trump. Care se confruntă cu ample demonstrații iscate, în bună măsură, de ideea lui creață de a impune cu orice preț tarife globale.

Tâmpeniile woke ale administrației precedente exasperaseră electoratul american, care se arătase alertat mai ales de starea economiei și de imigrația ilegală debordantă.  Așa că oamenii aleseră opoziția de dreapta, republicană. Iar Trump își sporise, după alegeri, popularitatea, care ajunsese la un nivel fără precedent, tocmai pentru că trecuse instantaneu, după accesul său la Casa Albă, la îndeplinit făgăduieli. Oamenii săi de la ministerele de interne, al securității și al justiției reduseseră cu peste 90% afluxul de imigranți ilegali din America Latină, iscând o uriașă răsuflare ușurată în Statele Unite.

Dar povestea cu tarifele a spulberat în câteva zile trilioane de dolari. Multe trilioane. Provocaseră pierderi uriașe nu în ultimul rând multor zeci de milioane de americani, ale căror pensii și rente viagere sunt depozitate în acțiuni. În plus, experții îl avertizaseră pe președinte și pe oamenii lui, că tarifele masiv sporite ar putea provoca și inflație, și frânarea creșterii economice, precum și un risc notabil crescut de recesiune globală.

Tot ce nu vrei să se întâmple dacă-ți dorești succes

Pe moment, succesul l-au arondat manifestanții progresiști care au scos zeci de mii de oameni în stradă, în varii orașe din SUA, în semn de protest împotriva administrației Trump.

Opoziția democrată, de stânga, exultă. Liderilor ei marxiști și neo-marxiști nu le mai ajungi la nas nici cu prăjina, de când administrația a făcut-o de oaie și în politica internă, nu doar în cea externă, în care s-a umilit și căciulit îngrozitor în fața unui dictator cu mâinile pline de sânge ca Putin, rățoindu-se în schimb violent la aliați ca Zelenski, danezii și canadienii.

Sigur, așa cum a subliniat și Michael Goodwin, în New York Post, și cum au admis și varii oficiali americani, ideea lui Trump este ca tarifele să amorseze negocieri și să ducă, treptat, la echilibrarea balanței comerciale, masiv dezechilibrate în prezent, de pildă la automobile, în favoarea partenerilor comerciali germani și niponi ai Statelor Unite. Nu mai puțin problematice sunt măsurile protecționiste agrare, ale Franței și ale UE. La care se adaugă taxa europeană pe valoare adăugată.

E normal, pe de o parte, ca administrația să încerce să refacă, prin tarife, baza industrială a unei Americi aduse în sapă de lemn, în materie de fabrici proprii, de relocarea lor în China. Care, de departe, e problema cea mai mare. China comunistă fură, plagiază, spionează, subvenționează la greu, practică protecționism deșănțat și a ripostat imediat cu taxe proprii, dure, la cele impuse de americani, intensificând astfel războiul comercial global.

Sistemul chinez, unul mixt, sclavagist, capitalist și comunist, n-are problema alegerilor. Dar America lui Trump le are. Iar chinezii fac tot ce le stă în puteri să le complice, în timp ce China comunisto-sclavagistă se va da ”apărătoare a comerțului liber”. În răstimp, peste doi ani, republicanii riscă să piardă ambele majorități din Congres, iar contra-revoluția americană, atât de necesară după decenii de nefăcute ale extremei stângi, riscă să se ducă pe apa sâmbetei.

Căci electoratul american nu iartă gafele comise în economie.

A înnebunit? Sau e genial?

Dacă administrația Trump nu și-ar fi pierdut mințile, în graba care strică treaba, s-ar fi concentrat pe măsuri mai puțin disruptive, dar mai chirurgicale, mai calibrate și mai țintite.

Și s-ar fi axat pe obținut rapid, cu mijloace relativ ieftine, succese politice externe și militare majore, în Iran, ca și în războiul ruso-ucrainean, unde ar fi trebuit, probabil, doar să amplifice masiv presiunea diplomatică, economică și militară pe regimul Putin, ca să și le adjudece. Ori să dea Israelului lumină verde să distrugă instalațiile nucleare iraniene.

Dar Trump n-a vrut. N-a vrut și pace bună. Nu e clar de ce. Nu e clar de ce n-a impus tarife doar celor care au ”furat” prin relocare fabrici de la americani. Și de ce i-a pedepsit pe toți odată. Poate pentru că și-a pierdut mințile.

Poate pentru că, vorba lui Michael Goodwin, s-a plictisit și săturat să tot câștige și vrea să vadă cum e să mai și piardă, din greu. Poate chiar dezastruos.

Sau, poate, cine știe: e un mare norocos. Joacă va banque, mizează totul pe o carte și va obține, totuși, câștig de cauză.

Eu, unul, parcă n-aș paria mari averi, acum, pe el.