Efectele religiei anti-Trump. Ce e în capul perdanților alegerilor americane?

Negare, nervi, depresii. Oare unde sunt emigrările în masă, promise de mega-starurile de la Hollywood pentru cazul victoriei lui Trump? Întârzie. Poate că marii actori și marile actrițe și cântărețe mai au nevoie de ceva timp ca să se dumirească în legătură cu cele întâmplate și să-și înece mânia și melancolia. La fel și mulți europeni, inclusiv și nu în ultimul rând români.

Readaptarea la adevăr nu pare mai puțin dificilă decât reînvățatul mersului pe propriile picioare după o operație la glezne și ambii genunchi.

În cauză nu e doar extrema stângă, a cărei ideologie a pierdut groaznic, în alegerile americane, fiind fără echivoc invalidată la urne și trimisă cu boltă la sacul de gunoi al istoriei.

Mahmureala ei va mai dura mult și bine. Ba s-ar mai putea înteți. La fel, trezirea la realități a celor care s-au bucurat la orgiile cu alcool tare servit de ideologii woke nu doar electoratului american, ci și tinerilor vânând cai verzi pe pereți în toată lumea. Ori europenilor obișnuiți să ia drept literă de lege orice vânt eliminat de vreun star pop, orice delir debitat la Hollywood. Sau în laboratoare de propagandă antiamericane socialiste, kaghebiste, maoiste, islamiste.

Nu puțini chiar au crezut că tot ce vine din Occident sub eticheta de ”valori occidentale”, constituie cu sfințenie ceea ce promite. S-au înșelat crunt. Acum sunt în sevraj.

Pe moment, mulți din cei ce nu se pot trezi, după victoria lui Trump și a republicanilor, din intoxicarea lor etilică de lungă durată, se mai zbat într-o fază incipientă a traumatismului dureros, din cele cinci, stabilite de Elisabeth Kubler-Ross: după ce-au negat ce s-a întâmplat, aburindu-se cu noi și ample cantități de băuturi tari, s-au dezlănțuit în crize de nervi, sau negociază cu ei înșiși ori cu zeul secular care i-a sedus și căruia i s-au închinat până acum.

E de sperat că-i vor spune adio. Că vor trece rapid de depresie și-și vor accepta situația, pentru ca apoi să înțeleagă chestiuni elementare, care să le permită o durabilă recuplare la realități. În acest proces se vor despărți de propaganda ”oamenilor de bine” care i-au înșelat din comoditate, lașitate, egoism, prostie, trufie și auto-gratificare. Și se vor disocia de filosofiile la modă, care i-au smintit progresist, dându-le senzația că nu aderența la adevăr, libertate și dreptate, ci la demonizări ar fi activism bun și presupusă ”claritate morală.”

Dar nu e realist să se creadă că această recuplare la fapte și valori va avea loc în curând. Oamenii îndoctrinați și fanatizați au tendința să rămână captivi și pe veci atașați devoțiunii lor absurde. Religia anti-Trump nu va dispărea de la sine. Greșelile pe care le va face în mod inevitabil noua administrație riscă s-o reîntărească și să prelungească rătăcirile.

În fond, nici antisemitismul n-a dispărut pentru că a apărut statul Israel. Dimpotrivă.

S-a convertit în antisionism. În timp ce anti-iudaismul clasic s-a perpetuat în nișele lui, fără să piardă nimic din virulența lui dintotdeauna.

Cam la fel e probabil să rămână în viață și antiamericanismul, manifestat plenar în religia anti-Trump. Pe măsură ce noua administrație va înregistra eșecuri, se va spune, cu obidă: ”păi nu v-am spus eu”? Și pe măsură ce va îndrepta situația deplorabilă, de acum, a Statelor Unite, se vor înfiera, cu furie proletară și mânie socialisto-islamistă, mijloacele cu care s-au obținut ameliorările cu pricina. Orice va face Trump, bine sau rău, va fi ”rău”, orice vor întreprinde oamenii săi va fi plasat pe patul lui Procust și găsit excesiv, ori insuficient.

Urmașii tâlharului de drumul mare, Polypemon, vor continua să se năpustească asupra nevinovaților, să-i silească să se întindă pe paturi înfiorătoare, amintind de al uriașului fiu al lui Poseidon și să taie picioarele celor prea lungi, ori să le lungească dacă sunt găsiți prea scunzi.

Dar nici urciorul lui Procust n-a mers nesfârșit de mult la apă. Tezeu l-a dovedit și l-a scurtat pe torționar de cap și de picioare. Realitatea câștigă întotdeauna în meciul cu ideologiile.

Realitatea femeilor care n-au acceptat să li se spună că trebuie să fie de acord să-și lase fetele urcate în ring să admită să fie bătute măr de boxeri transgenderi, biologic bărbați, ori să concureze la înot, fără șanse, împotriva lor, în bazinele americane și internaționale, s-a impus la urne în fața propagandei woke. Care cu aplomb neostoit afirma contrariul.

Realitatea unor oameni pe care i-a afectat imigrația și criminalitatea explodată sau i-a sărăcit inflația generată de nefăcutele administrației Biden i-a lovit cu leuca, la vot, pe extremiștii de stânga care le șopteau că le merge bine și se înșală dacă nu știu pe unde să scoată cămașa.

Realitatea celor care-și iubesc familia și nu și-au abandonat bisericile pentru că doctrinarii maoiști le-au cerut să nu mai fie ”reacționari” și să prefere o lume a educației pornografice, a ateismului și a izolării individuale, a învins în fața bigotismului noilor credințe atee.

Realitatea celor care înțeleg că democrația se bazează pe libertatea de exprimare și nu pe contrariul ei, în speță pe cenzura pretinzând că ar apăra libertatea sugrumată, i-a înfrânt, în localurile de vot, pe partizanii cancel culture.

Pe scurt, unii s-ar mai putea trezi și reveni la realități.

Dar nu voi paria că o vor face rapid. Sau că vor fi mulți. Prea comodă e anularea judecății critice și adăstatul în autoanularea propriei personalități și delegarea voinței personale Căpitanului, Tovarașului, Tătucii, Marelui Frate, lui Mao, sau vreunui Führer. Prea comodă și ispititoare e ideea unei hibernări de patru ani, înaintea marii revanșe din 2028.