La împărțirea culpelor din midterms. Și consecința lor după alegeri în SUA și în Vest

Văd și în România ”conservatori” care n-au înțeles mai nimic din ce s-a întâmplat la ”midterms” și ce efecte, inclusiv economice, dar mai ales sociale, culturale și politice va avea bătaia soră cu moartea administrată în SUA, la 3 noiembrie, republicanilor. Și conservatorilor. Și dreptei. Și valorilor lor.

Nu puțini celebrează euforic ”moartea MAGA”. Sărbătoresc asasinarea, de către electorat, a unei mișcări care se resimte, cu siguranță, dar sub un nume sau altul ar putea fi pe viitor tot mai vie.

La catafalcul MAGA

Căci MAGA n-a fost în realitate decât foarte marginal ”putinism”. Nu a fost, cum cred mulți îndoctrinați, vândută Rusiei. Sau mișcarea unor magnați manipulatori ca Peter Thiel și Musk. MAGA s-a născut ca mișcare populară de contracarare a demenței stângismului radical, woke. Din acest motiv a obținut Donald Trump victoria la alegerile prezidențiale câștigate în 2016 și 2024. Și putem avea toată încrederea că substanța acestei mișcări se va reconsolida, în ciuda represiunii și cenzurii la care va fi supusă. Ori poate tocmai din cauza lor. Și mai ales, pentru că e cert că stânga extremistă se va simți după midterms pe cai mari, iar stimularea ei de către uriașul triumf la urne îi va lichida și ultimele inhibiții în lupta împotriva libertății, a democrației, a civilizației iudeo-creștine.

Pe scurt, bătaia n-au încasat-o doar adepții MAGA și hybrisul lui Trump, ci și promotorii valorilor creștine reale, adepții libertății și respectului dreptului la proprietate consfințit de porunca biblică ”să nu furi”, precum și toți cei pentru care viața e sfântă și cultul jhadist morții, rău. Victoria republicană populară, din noiembrie 2024, repusese în drepturi aceste valori.

Vinovății prezumtive și reale

Există, desigur, și observatori conservatori lucizi. Dar și între ei se înșală unii care, deși admit că vina principală a dezastrului îi revine lui Trump, cred că înfrângerea lui s-ar fi datorat nu doar candidaților republicani proști și războiului din Iran, ci și politicii taxelor vamale transpuse de administrație.

În realitate, taxele cu pricina au contribuit la relocarea de industrii fugite din SUA și la relansarea economiei americane, al cărei PIB a crescut solid în ultimii doi ani, distanțându-se tot mai mult de cele vest-europene, sufocate de socialism, ideologii și birocrație.

Ceea ce i se poate în schimb reproșa pe drept președintelui american, dincolo de trufie și de neghiobia de a nu asculta scrupulos de sfaturile excelente ale regretatului Lindsey Graham, mai ales în chestiunea Ucrainei, dar și a Iranului, e excesul său narcisist de încredere în propria sa capacitate de a încheia ”dealuri”. O încredere nejustificată, cuplată cu mefiența lui față de poporul american.

Față de poporul care l-a ales.

În loc să-și ia consilieri buni, ca Mike Pompeo și Nikki Haley, și să i se adreseze națiunii inteligent, deschis și onest, ca Churchill, după izbucnirea războiului dintre Marea Britanie și Germania hitleristă, Trump a făcut pe dos. A încercat să umble cu șoalda și cu fofârlica: uite războiul, nu e războiul. Uite taxele, nu sunt taxele. Uite ajutorarea Kievului. Ba uite că nu-i.

Și amendarea acestor înșelăciuni i-a costat pe republicani majoritățile în Senat și Camera Reprezentanților.

Spălarea creierelor și consecințele ei

Dar victoria radicalilor de stânga și islamiști, e, cu siguranță, și altceva. E izbânda antisemitismului în politica americană. Și a unei propagande antimericane care a reușit, în ultima jumătate de veac și mai bine, să le inducă multor occidentali părerea delirantă, potrivit căreia ar fi ”moral” să se cotizeze la ”empatie sinucigașă”. Ori la ură de sine, la exaltarea celor care găsesc că SUA și Vestul ar fi chipurile bastioane ale ”rasismului, colonialismului și genocidului”, nu eliberatori, cum de fapt au fost.

Așa s-a ajuns ca mulți cetățeni de treabă să creadă, genuin, că fac lumii un bine pedepsind prorpriile valori și stilul de viață american . Și că prețul scump al benzinei ar conta mai mult decât eliberarea iranienilor de un regim inuman, întru ameliorarea, cu același prilej, a situației securității, comerțului și economiei Statelor Unite.

Și nu, înfrângerea MAGA nu e, cum speră unii, șansa moderării radicalismului progresist și a edificării unui Partid Democrat cum era în epoca Bill Clinton, sau pe vremea lui John și Robert Kennedy. Dimpotrivă. Va declanșa schimbări majore. Nu doar peste ocean.

Și nu doar în sfera siguranței alegerilor viitoare, în condițiile în care în Minnesota a fost plebiscitată cu peste 77% candidata somaleză ”Ilhan Omar”, a cărei cetățenie americană e cât se poate de incertă. Ci, nu în ultimul rând și în domeniul economic și al investițiilor. Care confirmă că înfrângerea republicanilor a fost un triumf al propagandei. Altfel new-yorkezii ar fi amendat costul exorbitant al vieții și ar fi trimis-o la plimbare pe guvernatoarea Kathy Hochul, în condițiile în care prețul energiei și utilităților e în Big Apple cu 70% peste media americană.

De ce se va resimți grav economia americană? Pentru că va accelera fuga de capital din Statele Unite. Care se va scurge spre sud în țările rămase ferm la distanță de experimente socialiste și antisemite.

Și nu vor pleca doar banii necesari investițiilor. Ci și mulți dintre cei ce se simt acum amenințați de valul ”albastru” al radicalismului antiamerican.

Și dincoace de ocean? Va intensifica dorința multor europeni de a vedea la putere, în capitalele Bătrânului Continent, populiști. Extremiști. Și așa ziși ”suveraniști”.

Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați că ne puteți susține, acum mai mult decât oricând, cu o donație.