Mă uit la ce s-a petrecut în alegeri, în sectorul 1 al capitalei, în care mi-am petrecut poate cei mai importanți ani din viață. Și în sectorul doi, în care m-am mutat. În ambele au dispărut cu miile ștampile și voturi.
Sau s-a ”votat” masiv, în plus, față de numărul alegătorilor înregistrați. Căci nu pot oamenii vota, cât pot hoții fura. Știu că așa stau lucrurile. De unde? Numărătorile efectuate la zeci din cele aproape 20.000 de circumscripții spun că lucrurile stau așa. Observatorii confirmă, la rândul lor, că așa stau și nu altfel. Și totuși, parcă, nu-mi vine să cred.
Mă frec la ochi și descopăr că suntem în NATO, suntem în UE, suntem în Schengen, dar, de la Titanic Vals încoace, nimic, dar absolut nimic nu pare să se fi schimbat în România. Se fură voturi pe rupte. Ca în anii în care democrația era în fașă, în epoca interbelică, ori la început de comunism. Când comuniștii întorceau victoria țărănistă și o prefăceau din pix în izbândă stalinistă. Când politicienii scuipau și se ușurau cu boltă pe voința și pe voturile cetățenilor.
Scuipă și se ușurează în continuare, unii dintre ei.
Dar nu toți. Cine fură voturi ca-n codru? Și de ce?
Nu e prea greu de stabilit, dacă există un minim bun simț. Ajunge să ne uităm la păgubiți, în acele zeci de circumscripții în care socoteala nu iese, pentru că s-a folosit metoda suveica, pentru că buletinele numărate nu corespund numărului celor care au votat, și așa mai departe.
Prin urmare, aveți dreptul la o singură încercare ca să răspundeți corect la prima întrebare.
Iar la a doua? Pentru că așa-s alegerile, în capul unora, în ”Românica”. Dacă se fură și la case mai mari, de ce nu? Asta e ”democrația” pesedistă, ”democrația” dragniotă, uselistă, iohanistă. Un sistem feudal. În fruntea lui, Grivco, securiștii, nomenclaturiștii, pesediștii și beizadelele ori pițipoancele lor. Jos, la capătul lanțului trofic, cetățeanul de rând. Și mai ales, alegătorul USR și al Alianței Dreapta Unită. Voturilor lor? Se fură de se stinge.
Asta e România postcomunistă și securistă, cu legi făcute pe genunchi și o justiție vulnerabilă ori strâmbă, la 35 de ani de la revoluție și tot atâția de omisiune a lustrației, la 12 de la preluarea butoanelor, prin puci parlamentar, de către actuala putere, la 7 de la nefăcutele regimului Dragnea și la 10 din când e președinte pretendentul la șefia NATO.
Unde merge suta, merge și mia. Unii vor neapărat să se înfrupte iar din banii sectorului 1.
Jefuită clar, Clotilde Armand nota, mai nou: ”am făcut plângere penală împotriva membrilor Biroului Electoral Sector 1 pentru abuz în serviciu și falsificare a documentelor și evidențelor electorale. Avem probe din care rezultă că fraudele electorale au fost mușamalizate la nivelul BES Sector 1, la indicațiile reprezentantului PSD. Nu vorbim de simple erori, sunt fraude electorale grosolane, într-o singură secție am găsit zeci de buletine de vot în plus, în urnă, față de numărul de persoane care au votat. PSD și PNL au folosit într-un mod organizat metoda Suveica cu buletinele de vot neștampilate care au dispărut din datele centralizate și care sunt de negăsit pentru autoritățile din România.”
M-am întrebat, ca mulți alții, ce s-a întâmpat. Hotnews i-a pus întrebarea Elenei Calistru de la Asociația Funky Citizens, un ONG pe care-l știu de încredere. Potrivit ei, ”la alegerile trecute au fost mai degrabă chestiuni punctuale…Acum au fost probleme peste tot. Situația e…fără precedent pentru că până acum, pe alegerile locale, unde avem cel mai mare număr de buletine de vot, de obicei nu aveam lucrurile atât de la limită, fiindcă aveam două tururi de scrutin. Acum s-au întâlnit două vulnerabilități majore ale sistemului nostru electoral. Unu, că noi nu avem încă digitalizată și foarte bine stabilită procedura asta de management electoral, iar a doua este o problemă de policy, că avem alegeri locale într-un singur tur și că foarte multe dintre cursele acestea se decid la un număr extrem de voturi. De acolo vine problema fără precedent din alegerile astea”.
Cu tot respectul, am avea motive să obiectăm. Dacă așa ar sta lucrurile, și n-ar exista vreun calcul politic îndărătul jafului, ar fi fost păgubiți și pesediști.
Cum avem motive să-i obiectăm mai ales lui Toni Greblă, Președintele Autorității Electorale Permanente. Pesedistul cocoțat în fruntea autorității electorale crede că ””oboseala” ar fi cauza ”care ar conduce la unele erori”. Greblă ar vrea, deci, să-i scutească, prin modificarea legii, pe membrii birourilor secțiilor de votare, de prea mulți observatori; nu, desigur, ca să nu mai fie prinși cu jaful colegii săi de partid. Ci ca munca lor să fie mai tihnită.
Să nu mai fie, săracii, surmenați. Să se poată ”concentra” și ei mai bine. Nu, nu la furat. La ”armonizat” de număr de buletine și votanți? Nu știm.
Dar știm că nu observatorii sunt problema alegerilor românești. Sau oboseala oficialilor. Ci furtul lor. Și nu orice furt, ci, hait, unul care pare sistematic să-i avantajeze, în anumite zone cheie ale țării, pe candidații unui singur partid.
Și anume pe al domniei sale, Toni Greblă, ex-senatorul unei formațiuni a cărei mână greblă obișnuiește să se facă la orice scrutin. Iar mai nou, ca în anii 90.
Motiv pentru care PSD nu cere vreo renumărare de voturi. E mulțumit cu cât a ”luat”. Dimpotrivă, consideră că trebuie să-i împiedice pe cei furați să-și recapete drepturile și să reconfere cinste și demnitate alegerilor românești, de parcă votul oamenilor n-ar fi sacrosanct.
Pentru PSD, clar, nu e. Altfel, nu și-ar permite nesimțirea monumentală de a afirma că „USR a pierdut dreptul de a contesta rezultatul alegerilor când reprezentanţii lor au confirmat prin semnătură corectitudinea datelor consemnate în procesele verbale”. Și de a deplânge ”presiunile disperate făcute de USR pentru renumărarea voturilor de la Sectoarele 1 şi 2 ale Capitalei”. De parcă o semnătură dată în necunoștință de cauză ar invalida ori restrânge dreptul constituțional al cetățenilor ca votul lor să fie numărat corect.
Mă întreb: unde sunt mai-marii UE? Ce fac comisarii doamnei von der Leyen? Unde sunt partenerii americani din NATO? Acestea sunt valorile democratice și principiile statului de drept care se respectă în timpul alegerilor românești? Și unde sunt comentatorii și ”influensării” români care să înfiereze un furt strigător la cer?
O felicit pe Clotilde Armand pentru efortul uriaș depus ca să combată frauda electorală, de vreme ce lupta ei pentru fiecare vot nu e doar una pentru păstrarea fotoliului ei de primar. E și un război în apărarea drepturilor dvs civice, fundamentale. Sunt ale tuturor românilor și nu doar ale celor din sectorul 1 al capitalei. Și e o luptă pentru democrație. Care nu mai face nici cât o ceapă degerată când se fură scrutinele.
Și ar mai fi, din păcate, ceva. Dacă s-au furat voturi ca-n codru în cele mai selecte cartiere ale capitalei, mă întreb ce s-o fi întâmplat la țară? Cât s-a tâlhărit în acele cotloane îndepărtate ale României feudale de provincie, în care nu prea ajung observatori, dar în care, vorba lui Mușatescu, ”există soacre, neveste și prefecturi”?
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
