Curse paralele contra cronometru. Israelul și Ucraina în greutăți

În timp ce războiul antiterorist se globalizează pe zi ce trece, (extinzându-se spre Yemen, Siria, Liban, poate și Iran și Irak), povara lui crește nu doar pentru teroriștii agresori vânați, ci și pentru vânătorii care-și apără nevoile și neamul.

Sporesc, concomitent, numărul celor căzuți, care va crește pe măsură ce progresează intensele efoturi israeliene de pătrundere în adâncul fâșiei Gaza și luptele de stradă aferente, dar și instanțele de abjectă ipocrizie diplomatică regională și occidentală. Pentru că lupta din casă în casă e deosebit de sângeroasă. Iar dezinformara și sucombarea la propagandă costă nenumărate vieți.

Totodată, mai ticăie un ceas: al capacității economiei israeliene de a suporta, cu rezerviștii sub arme, la nevoie fără ajutor american, un război care ar putea dura luni de zile, dacă nu chiar ani, în măsura în care va trebui controlată Gaza și după îndepărtarea teroriștilor de la butoane. Context în care nu vrea nimeni să preia controlul fâșiei. Și în vecinii corupți ai Israelului nu se poate avea încredere că ar fi la înălțimea misiunii, chiar dacă și-ar dori-o.

Israelul și vizita șefului diplomației americane

Șeful diplomației americane, Blinken, și-a programat reîntoarcerea în regiune, de vineri, încărcându-și agenda cu numeroase apeluri menite împăciuirii dușmanilor Israelului din regiune și de pe glob. Secretarul Departamentului de Stat american și-a propus să dea curs indignărilor antisioniste, făcându-se avocatul unui stat palestinian ”care să corespundă aspirtațiilor palestiniene”, știind bine că aceste aspirații nu lasă niciun fel de loc pentru existanța unui stat evreu.

Și că a cere acum soluții de pace e și prematur, și o formă de legitimare post-festum a atrocităților comise de Hamas, care ar putea fi justificate de sponsorii teroriștilor prin trimiterea la demarea, prin ele, a unui ”nou proces de pace”.

Totuși, Blinken va evita deocamdată, probabil, să încerce să oblige Israelul să pună capăt ofensivei sale antiteroriste, terestre, în Gaza, cerând doar stupidele ”pauze umanitare”, lipsite de orice sens, în afară de a ajuta Hamas, cât timp Israelul oferă ajutor umanitar palestinienilor și a lăsat civililor un spațiu sigur în sudul fâșiei, spre a se adăposti de bombe.

Concomitent, justificată de antisionismul mai-marilor ONU și de Papă, armata de editorialiști antisemiți, de stânga, de dreapta și islamiști continuă să gonfleze la nesfârșit numărul victimelor civile din Gaza. Așa se inflamează opinia publică internațională, determinând-o să se mobilizeze nu pentru demnitate, libertate, omenie și dreptul victimei de a se apăra, ci pentru teroriștii islamiști și aliații lor, de la Moscova la Ankara și de la Doha la Beijing.

Cabotinii antioccidentali

La acest festival al ipocriziei, duplicității și filistinismului participă cu asupra de măsură țările arabe din regiune, care se arată ”revoltate” de situația umanitară în Gaza fără să fie de fapt. Și care o deplâng mieros și fals, fără să fi mișcat un deget spre a o ameliora, banii pentru efortul umanitar aparținând aproape integral europenilor, israelienilor și americanilor.

Pe măsură ce cursul valori imposturii și cabotinismului crește, ia amploare și obrăznicia. A Moscovei, a Beijingului și a Ankarei. Care, dată fiind amoploarea sprijinului obținut de extremiștii palestinieni, nu se mai feresc să-și arate deschis opțiunea pro-teroristă.

Culmea fățărniciei îi aparține însă Papei. Suveranul Pontif, un anticapitalist feroce, care i-a justificat pe asasinii islamiști de la Charlie Hebdo, afirmând că ”libertatea de expresie” ar avea ”limite și cel care-l înjură de mamă sau înjură Islamul trebuie să se aștepte la un pumn în gură”, are sfaturi nu doar pentru tinerii ruși din țara lui Putin. În fața cărora a exaltat imperialismul rusesc.

Mai nou, Papa nu justifică oblic doar cotropirea Ucrainei, ci are ”idei” și pentru Orientul Mijlociu. Francisc îi recomandă regiunii ”soluția celor două state”, de parcă n-ar ști că o astfel de propunere venită în actualul context al mega-atentatelor Hamas recompensează terorismul islamist, și că soluția cu pricina face cât o ceapă degerată pentru Hamas, de vreme ce carta grupării revendică nimicirea totală a Israelului. Mai mult.

Papa vrea să le confiște evreilor și capitala lor eternă, întemeiată de regele David acum 3000 de ani și recunoscută ca atare, prin votul Congresului american, de Statele Unite. Care și-au mutat ambasada, în timpul administrației precedente, în orașul sfânt. Iezuitul de pe scaunul papal a propus în speță, spre bucuria teroriștilor islamiști, palestinieni, înarmați de Iranul teocratic, și a susținătorilor lor din toată lumea, ”un statut special pentru Ierusalim”.

Astfel se construiește pe eșichierul internațional, cărămidă cu cărămidă, edificiul legitimării terorismului și delegitimării simultane a statului evreu. Ambele vin la pachet cu negarea dreptului Israelului de a se apăra, așa cum a demonstrat ambasadorul la ONU al Rusiei – aliatul Iranului care sponsorizează Hamas împreună cu Turcia și Qatar.

Cade masca Rusiei

Cât despre Rusia lui Putin, înarmată de regimurile totalitare și teroriste din Iran și Coreea de Nord, regimul Putin nu-și mai ascunde lanțul de iubire care-l leagă de Hamas, brațul terorist prelungit al ayatolahul Khamenei, cum e de altfel și Hezbollah. Kremlinului i-a căzut masca. Nu doar la ONU.

Putin a avut nevoie de o săptămână întreagă ca să ”deplângă” cu lacrimi de crocodil megaatentatele de la 7 octombrie, întrun telefon obosit dat premierului israelian. De cealaltă parte, nici ex-liderul grupării teroriste islamiste, Mashal, n-a ezitat să elogieze Rusia și China, cerându-le suplimentarea ajutorului pentru Hamas, ca să se pună împreună umărul la deposedarea de putere a SUA.

În aceste condiții, valul de viclenii și de perfide critici la adresa reacției militare israeliene la terorism islamist genocidar, prin care, pe modelul ”ba tu, ba tu”, se pretinde că s-ar înfiera un presupus ”genocid” al statului evreu în Gaza, va continua să ia proporții și să alimenteze și amplificarea actelor de violență antisemită în lume.

Cu toate acestea, Israelul ar face bine să rămână tare pe poziție și să-și continue ofensiva până la dezrădăcinarea completă a terorismului din fâșie. Victoria e obligatorie, fiindcă statul evreu (și civilizația iudeo-creștină din care cu onoare face parte Israelul) luptă pentru supraviețuire.

La fel și Ucraina, al cărei șef militar, Zalujni, deprimat de situația de remiză actuală, pare să creadă că e nevoie de un miracol (fie și tehnologic) pentru ca Rusia să nu câștige actualul război de uzură.

Cele două războaie, ambele antioccidentale, antiamericane, antidemocratice, anticreștine și antievreiești sunt interconectate între altele prin alianța ruso-iraniană. Dacă Vestul nu se va mobiliza în ajutorarea Ucrainei, ori va capota în fața Iranului și a valului anti-israelian și pro-terorist, care încearcă să împiedice victoria evreilor în Gaza, acest miracol nu va avea cum să se producă.