Războiul antiterorist și derapajele Comunității Internaționale

Reacția internațională la războiul dezlănțuit de masacrele teroriste și genocidare, de tip nazist, ale Hamas e tot mai smintită și smintitoare. E, parțial, și ticăloasă.

Pentru că se dă, tot mai frecvent, ”echidistantă”. Și înțelegătoare, chiar tolerantă față de tabăra teroristă. Care nu se compune doar din Hamas. Or, potrivit lui Thomas Mann, ”toleranța devine crimă dacă e consacrată răului malefic”. De pildă terorismului islamist.

Cine se face vinovat de această crimă a comprehensiunii, a toleranței față de răul malefic? Germania condusă de stânga. ONU, sub Guterres. Care cere să contextualizăm atrocitățile crimelor teroriste în masă de la 7 octombrie. Oare de ce nu cere și contextualizarea Holocaustului?

Apoi administrația Biden. De stânga și ea. Care, mai împăciuitoristă (nu în vorbă, dar în fapte) decât oricând, zice una, dar face alta și presează Israelul să nu-și lanseze ofensiva terestră antiteroristă în Gaza, ori să-și extindă operațiunile în nord, contra Hezbollah. Ori să acționeze, așa cum ar trebui, împreună cu SUA, împotriva Iranului.

Această sminteală pune sub semnul întrebării capacitatea Vestului de a reacționa adecvat la o agresiune teroristă, islamistă, care e și un mega-atentat antioccidental și antidemocratic de tipul celor de la 1 septembrie 1939, 22 iunie 41, 7 decembrie 1941, sau de la 11 septembrie 2001.

Duplicități americane

Practic SUA (care în ultimii zece ani și-au lăsat sistematic de izbeliște aliații și partenerii, pe afgani, pe kurzi, pe democrații sirieni) afirmă strident, cot la cot cu alții, că ar ”susține puternic Israelul” (și că ar combate antisemitismul) dar îi interzic statului evreu (în numele eliberării ostaticilor) orice acțiune care să-i restabilească realmente capacitatea descurajării militare.

Totodată, oficiali de la Washington ca purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karine Jean-Pierre, nu văd probleme cu antisemitismul în realitate debordant din America. Căci altfel Karine Jean-Pierre nu ar mai fi demult în funcție după ce, întrebată de antisemitismul din SUA, a tăiat discuția scurt, spre a neglija și minimaliza radical ura ucigașă pe evrei, ținând în schimb discursuri lungi și incontinente despre islamofobie.

Totodată, știindu-se bine că Hamas nu e un regim și o grupare teroristă, militară, de natură să fie distruse doar prin raiduri aeriene, i se cere Israelului (inclusiv de către mai-marii americani) să renunțe la ofensiva terestră, în ”interesul salvării ostaticilor” și al ipoteticei depistări a unui plan de ”joc final” după la fel de ipotetica destructurare a mișcărilor teroriste.

Plutind în sosul utopiilor, prietenii închipuiți ai Israelului îi tot dau sfaturi ”bune” statului evreu, care, odată aplicate, l-ar îngropa. Mulți văd enorm și simt monstruos ”islamofobia” și ”suferințele statului palestinian” care n-a dat încă nici cel mai vag semn că s-ar distanța de terorism.

Totodată, stânga islamo-gauchistă și susținătorii Hamas, de la Ankara până la șefia ONU, s-au mobilizat și acuză Israelul de tot felul de rele imaginare. Că n-ar ”respecta” dreptul umanitar. (Ca și cum ar exista altă armată pe lume, în afară de IDF, care să renunțe la efectul militar esențial al suprizei, ca să anunțe potențialele ținte civile să părăsească pozițiile teroriștilor ce urmează a fi bombardate). Că Israelul ar fi ”de vină” pentru ce-i fac alții și i-ar ”pedepsi colectiv” pe palestinieni. (Ca și cum nu s-ar fi pedepsit ei înșiși, alegând la putere Hamas și suportând viața sub teroriști. Ori jubilând în reacție la masacrele lor. Și ca și cum palestinienii n-ar fi pedepsiți colectiv de Egipt, Iordania și alții, care nu admit să fie primiți ca refugiați).

Glisada șefului ONU

Cel mai grav derapaj internațional i-a aparținut, în aceste zile, secretarului general al ONU, Antonio Guterres. Care a provocat alte derapaje în diverse capitale occidentale, nu mai puțin siderante. Naufragii verbale mai mici, dar cu urmări nu mai puțin serioase.

În reacție, Israelul le refuză oficialilor ONU vize de intrare. Secretarul general al ONU arătase anterior înțelegere pentru mega-atentatele teroriste comise de Hamas și Jihadul Islamic. Guterres a delegitimat, indirect, în discursul său recent din Consiliul de Securitate, dreptul statului evreu de a se apăra. El a justificat, practic, teroarea de tip nazist împotriva poporului evreu, afirmând că actele teroriste (pe care le-a numit inițial eufemistic, ”atacuri”), comise de Hamas la 7 octombrie, nu s-ar fi petrecut în ”vid”.

A avut, vai, dreptate. Dar altfel decât a vrut să zică Guterres. Nu s-au petrecut în vid, fiindcă teroarea răspândită de Hamas și de Jihadul Islamic a sosit pe fondul unor ani și decenii de antisemitism eliminatoriu, tolerat și susținut de rezoluții ONU și de stânga apuseană, trecută cu arme și bagaje în barca ”antisionismului”, a boicotării statului evreu prin ”BDS”, a intoleranței antievreiești, a comprehensiunii pentru latura chipurile ”anticolonialistă”, ”anticapitalistă” și ”antirasistă” a unui terorism rasist și colonialist, menit să elimine fizic, din patria sa milenară, poporul evreu, să-l nimicească și să-i substituie alt popor.

Ce a comis Guterres, cu uriașa sa experiență, în acest context? Portugheul, vrednic urmaș al inchiziției, nu s-a dat în lături, implicit, de la abjecția de a arăta înțelegere pentru teroriștii islamiști (condamnați de el doar din vârful buzelor) și pentru cele mai abominabile crime comise după Holocaust împotriva poporului evreu. Și împotriva evreilor, uciși, torturați și violați de teroriști în masă, cu tot cu civili și bebeluși, doar pentru că erau evrei.

Dacă șeful ONU ar fi crezut ceea ce a afirmat, deloc credibil, abia după ce i s-a cerut demisia, fiindcă a scandalizat pe drept întrreaga lume civilizată oripilată de terorismul genocidar al Hamas, și-anume că nimic, nicio revendicare politică sau de altă natură nu justifică terorismul, ce rost a avut stupida sa analiză publică a ”vidului”? Mai rău. Cu ocazia piruetelor lui retorice, în fapt astuții ”terorice”, Guterres a mințit multilateral, afirmând că poporul palestinian ar ”suferi” de ”56 de ani de sufocantă ocupație” și și-ar fi ”văzut țara mâncată de așezări și chinuită de violență.”

Adevărul ocultat de Guterres

În realitate, ținuturile revendicate de palestinieni au fost cucerite în 1967, într-un război provocat de țările arabe, când nu exista vreo entitate palestiniană.

Apoi, Gaza nu mai este sub ”ocupație” de aproape 20 de ani, de când evreii s-au retras din fâșie total și au lăsat, din 2005, ținutul liber de orice ”ocupație” și de orice ”așezare”, făcându-l cum l-au cerut mai-marii palestinieni, conform idealului nazist al lui ”judenrein” și ”judenfrei”, adică ”liber” de orice ”prezență evreiască”, deci ”free from the river to the sea”.

În plus, palestinienii au refuzat în multe instanțe o țară proprie, deși, din 1947, li s-a tot oferit un stat depășind inițial mult teritoriul revendicat prin acordurile de la Oslo, iar ulterior pe aproape 100% din el, un stat propriu pe care nu l-au avut de altfel niciodată în istorie. Aceste repetate refuzuri de edificare a unui stat propriu au avut loc între altele anii 2000 și 2008.

Guterres știe toate acestea, dar a optat pentru a minți și a legitima teroarea. Or, funcția sa este de secretar general al unei organizații mondiale create, după Holocaust, spre a se împiedica noi genocide de felul celui comis de naziști. Încât Guterres chiar nu mai are ce căuta în funcția sa, dacă noima ei nu e să promoveze terorismul, antisemitismul și genocidul, ci lupta împotriva lor.

Susținerea șefului ONU și a pro-terorismului de către nemți

Șeful Conferinței de Securitate de la München, Heusgen, a găsit potrivit să susțină la televiziunea publică germană, ZDF, poziția lui Guterres și s-o califice drept ”echilibrată”, uitând, de asemenea, să condamne Iranul. Al cărui regim islamist a pus umărul, potrivit IDF, la planificarea atentatelor, la antrenarea, înarmarea și finanțarea teroriștilor islamiști care au comis masacrele împotriva populației civile israeliene, la 7 octombrie 2023.

Heusgen nu e fitecine: e un înalt diplomat german plasat pe bună dreptate, încă din 2019, de Centrul Simon Wiesenthal, pe locul șapte ale listei celor mai grave incidente antisemite ale anului, pentru că a votat sistematic, pentru Germania, rezoluții ONU antiisraeliene, alături de cele mai sângeroase regimuri teroriste și islamiste din lume, precum cele din Iran, Siria sau Yemen.

Președintele german al Societății de Prietenie Germano-Israeliene, Volker Beck, a calificat pe bună dreptate cuvântarea rostită de Guterres în Consiliul de Securitate al ONU, drept ”inacceptabilă”. Beck a cerut cancelarului Scholz și șefei diplomației germane Baerbock, care s-au bătut cu pumnii în piept că sunt ”solidari” cu statul evreu, să susțină Israelul în acest conflict cu derapatul secretar general al organizației mondiale.

Beck a reliefat, just, că Guterres a relativizat, prin ”contextualizare”, crimele teroriste comise de Hamas la 7 octombrie 2023. Or, nu se poate afirma, ”pe de o parte, că terorismul nu se poate justifica prin nimic, scuzându-l totuși, pe de altă parte”, după cum a remarcat, din nou, corect, Volker Beck. Așa cum nu e posibil să incriminezi, ca Guterres, statul evreu pentru că ”nu” ar respecta dreptul internațional umanitar, cât timp, în răspăr cu eforturile Hamas, Israelul încearcă să salveze vieți civile, cerând populației să se refugieze în sudul fâșiei Gaza, astfel încât războiul să se soldeze cu un număr cât mai restrâns de victime civile. Timp în care teroriștii islamiști palestinieni care guvernează Gaza fac invers, încercând să extragă profituri politice maxime din numărul cât mai mare al victimelor palestiniene.

Beck are perfectă dreptate. Culmea e tristă. Culmea e că Germania, care și-a înscris pe drapel că ”securitatea Isrelului face paerte din rațiunea ei de stat”, își sabotează, prin purtătorul ei de cuvânt guvernamental, Hebestreit, propria rațiune de stat. Hebestreit i-a exprimat pro-teroristului Guterres, și deci și teroriștilor pe care șeful ONU i-a legitimat, ”încrederea”. Nu e clar de ce. Nu e clar ce are în cap. Nu e clar dacă știe că face țării sale rău.

Germanii au plătit pentru ONU, anul trecut, ca al 4-lea contribuabil din lume, aproape 200 milioane de dolari. Această sumă reprezintă 6% din bugetul organizației mondiale și doar contribuția de bază, în care nu sunt conținute diverse sume suplimentare, transferate de nemți în contul Națiunilor Unite pentru varii operațiuni speciale. Pe locul întâi pe lista contribuabililor cei mai generoși se situează SUA, care acoperă 22% din bugetul ONU, China și Japonia fiind pe locurile 2 și 3. Oare de ce finanțează democrațiile liberale mișcări și regimuri antidemocratice, care au dezgropat securea războiului împotriva lumii libere? Poate pentru că mai-marii lor progresiști urăsc această lume liberă, cu vechea Americă în frunte? Din alte motive? Antisemite?

UNRWA, care ajută Hamas la administrarea fâșiei Gaza, fiind complice, practic, deși neoficial, cu teroriștii, a primit de la americani în doi ani și jumătate 618 milioane de dolari, (conform cifrelor think-tankului Council for Foreign Relations), după ce președintele Trump oprise finanțarea organizației pentru ”refugiații palestinieni”, în ale cărei școli se învață antisemitism eliminatoriu. Bugetul UNRWA a fost de 1,5 miliarde de dolari în 2021, de 1,6 miliarde în 2022, relevă site-ul UNRWA. Care e agenția ONU înființată în 1949 pentru asistența și protejarea refugiaților palestinieni din Gaza, Liban, Siria, Cisiordania și Iordania. De ce țările arabe nu i-au asimilat pe refugiații palestinieni din 1947, timp de patru generații și vreme de aproape 80 de ani, UNRWA, organizație unică, de care nu beneficiază nici un alt neam, în afara palestinienilor de etnie arabă și vorbitori ai arabei? Nici acest mister nu ni se explică la Washington și la Berlin.

Un război contra terorismului? Nu contra palestinienilor și a sponsorilor terorii?

Or, s-o spunem pe șleau. Nu doar teroriștii Hamas i-au declarat Israelului război. Ci poporul palestinian, prin Hamas, prin Jihadul Islamic, prin PFLP, prin DFLP, prin Brigăzile Martirilor al Aqsa, prin tot felul de alte grupări teroriste palestiniene, fie ele din Cisiordania, din Gaza, din sudul Libanului, din Iordania, din Siria, de aiurea.

În teritoriile palestiniene s-a jubilat la 7 octombrie 2023 și în zilele următoare. La fel, în cartierele musulmane din Vest. Și dacă, în acele zile de șoc, s-a exprimat în cancelariile țărilor NATO mai degrabă solidaritatea cu statul evreu atacat, decât cu agresorii, dictatorul islamist al Turciei a întors calimera. Erdogan a început să abereze pe tema termenului de terorism. A negat că organizația teroristă Hamas este o organizație teroristă. Tiranul islamist, care a făcut un tam tam asurzitor, acuzând state eminamente democratice, precum cele scandinave, de ”susținere” a terorismului, și, spre deliciul Rusiei, le-a blocat mult timp aderarea la NATO, a calificat gruparea teroriștilor ucigași în masă, a torționarilor și violatorilor palestinieni ai Frăției Musulmane, care domnește și la Ankara, drept o ”organizație de eliberare”.

Să facem deci niște exerciții de imaginație. Ce-ar fi fost dacă, după Pearl Harbour, li s-ar fi spus Statelor Unite să nu cumva să nu respecte dreptul umanitar al japonezilor și al germanilor din partidul nazist? Dacă li s-ar fi impus să nu cumva să bombardeze, până la nimicire Dresda? Ce-ar fi fost dacă li s-ar fi cerut să nu se atingă, decât ”proporțional”, de cei care au atacat flota SUA la 7 decembrie 1941, neurmărindu-i decât pe piloți și căpitanii de submarine care au tras asupra navelor americane din port și a celor peste 100 de civili uciși atunci în Hawaii, iar nu pe comandanții și camarazii lor aliniați să-i ucidă pe americani și să comită masacre în China?

Ce-ar fi fost, dacă după 9/11, (mega-atentat terorist, islamist, al cărui număr de victime civile, raportat la totalul populației, e de aproximativ 10 ori mai mic decât al crimelor teroriste islamiste încă și mai barbare, comise în Israel, la 7/10) li s-ar fi cerut să nu cumva să bombardeze Afganistanul, ori să nu trimită trupe terestre pentru eliminarea de la putere a talibanilor, complicii Al Quaidei?

Pe scurt: mai e tolerabilă Turcia lui Erdogan într-o alianță NATO care-și respectă valorile democratice și interesul? Guterres la cârma ONU? Purtători de cuvânt guvernamentali care îi exprimă, la Berlin, ”încrederea”? Evident că nu. Să plece urgent.

Naufragiul comunității internaționale, simbolizat de ei, este cu atât mai regretabil, cu cât teroriștii au mizat pe el și pe eficiența narativului lor antisemit (adecvat perfect narativelor nazist, stalinist și securist) când și-au demarat masacrul.

Degringolada unor diplomați inepți, lași, plini de ură pe evrei și pe statul lor democratic, care au optat în favoarea complicității cu terorismul, compromite durabil șansele unor reglementări negociate de conflicte.

ONU și-a pierdut rațiunea de a fi. Germania, amenințată masiv de jihadism, ca Franța, Italia, Spania, ca restul lumii libere, riscă să și-o rătăcească definitiv și pe veci pe a ei. America nu e clar deloc că-și va putea regăsi rolul de far global al libertății.

Încât democrațiile sunt în pericol acut. Israelul și lumea civilizată, cu democrațiile ei liberale, au nevoie de o victorie decisivă nu doar asupra terorismului, ci și asupra sponsorilor și susținătorilor lui din gloate, palate și cancelarii. E nevoie de o izbândă militară fără drept de apel. Orice altceva n-ar face decât să prelungească și să agraveze conflictul, conducând confruntările actuale spre al Treilea Război Mondial.