Israelul nu e (încă) singur, dar, împreună cu oamenii de bun simț care-i stau alături, e sub atac și ținta unor presiuni generalizate, menite să împiedice statul evreu să lichideze organizațiile teroriste islamiste palestiniene.
Ideea e simplă. Țipă, ca să nu urle păgubașul. Plânge-te preventiv, cât mai strident, de o presupusă ”catastrofă umanitară”, pentru ca statul care ripostează la catastrofa umanitară provocată de teroriști pe teritoriul său, să stea în banca lui și să se lase dezarmat de false scrupule și de presiunile sfaturilor ”bune” ale unor ”buni prieteni”. Care, de fapt, îl șantajează subtil. Sau brutal. În interesul ”califatului”. Pentru care se demonstrează și la Londra.
Pe scurt, Israelul nu e doar sub atacul rachetelor Hezbollah. Ori sub asaltul demonstrațiilor antisemite, zise ”pro-palestiniene”, în fapt pro-teroriste, ca la Londra, la Barcelona, în Germania, în Piața Universității, cu 3000 de participanți, în Irak, cu gloate care strigă pretutindeni ”Free Palestine”. Or, mulțimile știu bine că Gaza e ”liberă” și epurată de evrei din 2005, iar această sintagmă ”From the river to the see”, ori ”Free Palestine” echivalează cu distrugerea statului evreu.
Antisemitismul eliminatoriu nu e doar la demonstranți de extremă stânga
O norvegiană de stânga, pe nume Marie Andersen, studentă antisemită din Polonia, a demonstrat azi la Varșovia alături de circa 10.000 de protestatari ”pro-palestinieni”, în fapt pro-teroriști. Arbora o chemare la epurări de evrei cu o pancartă cerând ”țineți lumea curată”. Pancarta înfățișa un coș de gunoi în care fusese aruncat steagul israelian.
Ar fi de groază ca Polonia, transformată cândva de naziști în scena principală Holocaustului, cu lanțul ei de lagăre de exterminare, să tolereze prezența unei astfel de individe pe sol polonez.
Israelul este și sub asediul diplomaței internaționale, care s-a constituit în brațul prelungit al Hamas, pretextându-se ”alarmată” de ”soarta civililor” din Gaza. Și din ”Palestina”.
Al cărei lider autonom, Abbas, a declarat la Cairo că palestinienii ”nu pleacă nicăieri” și s-a angajat să evite o ”nouă Nakba”, o nouă catastrofă a ”alungării” palestinienilor, cum se narează basmul războiului de independență israelian.
Când adevărul istoric e cu totul altul.
Scurt istoric al ”Nakbăi”
În realitate, șefii celor 5 state arabe care au atacat cu armatele lor regulate mica entitate evreiască din Țara Sfântă, în 1948, pentru că, în conformitate cu decizia ONU din 29 noiembrie 1947, și-a declarat independența de britanici, le-au cerut atunci arabilor din Israel să plece.
Liderii arabi le-au promis că vor reveni după exterminarea populației evreiești din fosta colonie britanică Palestina. Întrucât au pierdut războiul (iată adevărata ”Nakba”) arabii refugiați din părți ale Țării Sfinte n-au mai revenit în genere în orașele israeliene, (populate de evrei alungați din țările arabe, dar arabii care s-au declarat ”refugiați” au fost abundent alimentați de ONU, care i-a tratat și ajutat mai bine, mai generos, și mai îndelungat (de aproape 80 de ani) decât orice alt popor cu refugiați.
Simpatizanții antisionistului, în fapt antisemitului ”Free Palestine”, între care liderul palestinian Abbas, trec toate acestea sistematic sub tăcere.
Derapajele antisemite de la Cairo
Și celălalt lider al poporului palestinian, Abdullah, regele hashemit al Iordaniei, a cărui țară are o populație în covârșitoarea ei majoritate palestiniană, a cerut la Cairo o ”încetare imediată a războiului din Gaza”. La Cairo, la ”summitul de pace” al arabilor și vesteuropenilor, unde s-a condamnat orice – și mai ales, în absență, Israelul – nu însă și terorismul Hamas.
De parcă n-ar fi de pe această lume, regele Abdullah, care se teme de revolta propriului popor, a deplâns ceea ce el afirmă, delirant, a fi ”tăcerea globală” cu privire ”la moartea și suferința palestinienilor” din fâșie. Ca și cum summitul de la Cairo n-ar fi fost o manifestare ”diplomatică” globală având drept scop tocmai să tematizeze cât mai țipător aceste reale sau prezumtive suferințe.
Și tematizate au fost. Ca și cum Israelul n-ar fi țara care are cea mai riguroasă grijă să distingă între teroriștii conducători ai fâșiei Gaza și populația civilă de sub cizma lor, deși această populație este tot mereu avertizată de israelieni să se pună la adăpost înaintea unui bombardament indicat spațial și temporal cu precizie.
Și deși această populație nu e defel fără de vină, de vreme ce a ales la guvernare Hamas, unde teroriștii sunt oficial la butoane din 2006, iar apoi i-a tolerat fără să crâcnească, fără proteste și rezistențe notabile, fără vreo delimitare de extremismul și antisemitismul deprins din manualale școale ale UNRWA, ale școlilor ONU din Gaza și din teritoriile palestiniene.
La Cairo, diplomația internațională, la fel de nerușinată ca adepții Hamas de la București care-și ascund simpatiile pentru terorism îndărătul unor griji și lozinci umanitare, care nu i-au animat defel când s-au decapitat bebeluși în Israel, s-a reunit să țipe strident și ipocrit slogane pentru ”drepturile palestinienilor”. Drepturi pe care le încalcă în primul rând teroriștii.
Celor din urmă le-ar conveni de minune repetat și insistent revendicatele încetări ”umanitare” ale focului. Îi aranjează cum nu se poate mai bine reiterarea incontinentă a sprijinului pentru defunctul plan al celor două state, solicitat la Cairo de secretarul general al ONU, Guterres. A cărui organizație, fondată ca să împiedice un nou genocid nazist, e complet neputincioasă în fața epurărilor etnice transpuse de ruși în Ucraina, de azeri în Armenia, și faţă de genocidul neonazist lansat de teroriștii islamiști de obediență iraniană, în Israel. În schimb, știe să mintă onctuos.
Culmea, pe multilateralistul Guterres nu l-a deranjat la Cairo faptul că a participat la un ”summit pentru pace”, ale cărui gazde n-au catadicsit, vai, să-i invite la masă și pe israelieni.
Încât așa-zisul ”summit pentru pace”, să nu ne amăgim, a fost mai degrabă un summit pentru salvarea teroriștilor și, deci, pentru continuarea până la genocid a războiului declanșat de ei.
Căci la genocid ar duce transpunerea presupuselor ”bune intenții” ale unor Guterres et comp, care se vaită că în Gaza ar avea loc o presupusă ”catastrofă umanitară”.
Dacă le-ar păsa cu adevărat de cea mai elementară omenie
Dacă le-ar păsa cu adevărat de greutățile prin care trec palestinienii, ar fi făcut tot ce le stătea în puteri să împiedice adevăratul dezastru: calamitatea umanitară prin care a trecut Israelul la 7 octombrie, când statul evreu nu s-a mai apărat eficient, ca de obicei, de permanentele tentative ale teroriștilor de a desăvârși în Israel genocidul început de Hitler și și-a văzut 1400 de oameni, în covârșitoarea lor majoritate civili, lichidați, schingiuiți, violați, deportați, asasinați în masă, cu tot cu bebelușii umplându-și pătuțurile cu sânge când au fost decapitați.
Dacă diplomații cancelariilor regionale și globale ar avea un interes cât de mic să prezerveze civilizația, ar ști și ar sublinia la orice pas că Israelul este, în regiune, nu doar singurul stat democratic, ci și unica pavăză a acelor civili palestinieni, care chiar sunt ostaticii teroriștilor și-ar vrea să trăiască liberi, în pace și bună înțelegere, dar nu sunt lăsați de Hamas.
Și nu le pot face față teroriștilor ale căror rânduri se îngroașă permanent nu doar fiindcă ura antisemită îi atrage pe mulți la rinocerizre și genocid, ci și pentru că pe ucigașii extremiști îi plătește gras negaționistul Holocaustului, Mahmud Abbas. Sau Qatarul, Iranul și, cot la cot cu regimurile de la Teheran și Doha, Uniunea Europeană.
Dacă diplomaților duplicității și ai infernului terorist le-ar păsa cu adevărat de palestinieni, n-ar încerca să frâneze armata israeliană. N-ar încerca s-o împiedice să-și demareze ofensiva terestră. Una obligatorie, de vreme ce fără ea structurile teroriste nu vor putea fi anihilate în veci. Fapt pe care-l înțeleg, neîndoielnic, și mai-marii principalelor puteri.
În fine, dacă diplomațiilor iadului terorist le-ar păsa realmente de catastrofe umanitare, n-ar ascunde încercarea lor de a împiedica evitarea, manu militari, a viitoarelor dezastre provocat de teroriști islamiști, îndărătul unor ipocrite apeluri și ajutoare umanitare. Căci știu bine, toți, că aceste ajutoare și apeluri sunt profitabile în primul rând și în cea mai mare măsură terorii totalitare islamiste, așa cum de asistența umanitară acordată generos de occidentali, în Războiul Rece, înfometatelor populații, icnind sub cizma comunistă, au profitat în primul rând führerii marxiști, partidele și dictatura lor, nomenclaturiștii bolșevici și polițiile lor secrete.
Nici Vestul nu e în regulă
Și SUA și Marea Britanie par să fi ales calea simplă a vorbitului în dodii, pe care, a purcede, înseamnă a zice una și a face alta. Ministra de interne britanică Suella Braverman a interzis pe de o parte demonstrațiile glorificând terorismul pe străzile Regatului Unit, slăvitorii preamărind terorismul și antisemitismul urmând să fie arestați. Dar pe de altă parte uite că nu sunt.
Guvernele de la Washington și Londra afirmă sus și tare necesitatea susținerii Israelului. Pe de o parte. Dar pe de alta, sub presiunea internă, islamo-gauchistă, presează la maximum statul evreu să nu lovească în teroriști așa cum trebuie, ca să se rezolve problema.
Israelul are în față o misiune cumplit de grea. Are de confruntat cu arma în mână terorismul din Gaza. Dar mai are de luptat și cu alții, între care cu complicii islamiștilor din coruptele regimuri arabe, cu aliații lor de la Moscova, Teheran și Beijing, și chiar cu proprii parteneri ai statului evreu. Cu acele cancelarii ”prietene” care, spre paguba propriilor popoare, nu mai ies din sminteala postmodern-antisemită, în care i-a propulsat progresismul antisemit și antisionismul.
Întrucât luptă pentru supraviețuire, statul evreu va trebui să față față tuturor obstacolelor din calea apărării sale eficiente. Va reuși? Nu mă îndoiesc.
Pentru că mai devreme sau mai târziu și cei mai naivi americani și europeni vor înțelege că Israelul e interfața civilizației. Mega-atentatul terorist împotriva statului evreu de la 7 octombrie, ca și invazia rusă în Ucraina, reprezintă agresiuni împotriva întregii lumi libere. În vizor: israeliții, albii, nemusulmanii, democrația, capitalismul, heterosexualii.
În chestia asta suntem toți, evrei și creștini, israelieni și occidentali, într-o singură barcă. Să avem grijă să nu se răstoarne.