În timp ce evreii își fac rugăciunea de dimineață și românii se îndreaptă spre biserici, dacă nu-și savurează cafeaua duminicală, hai să fim un pic mai nuanțați și să nu confundăm merele cu perele.
Pentru că de capacitatea noastră de a distinge între esențe și aparențe ne depinde civilizația: nu, nu ”religia” e de vină, cum afirmă iar, mulți, asistând la ororile și atrocitățile genocidare, comise de islamiști în Israel, ori de oștirile lui Putin în Ucraina.
Și nici ”credința”, creștin-ortodoxă, cea musulmană, sau, cum complet aiurea sugera Andrei Cornea, în Dilema, falsificând realitatea, ”monoteismul”. Căci monoteismul biblic e etic și promovează libertatea și interdicția asasinatului (de oameni creați după chipul și asemănarea Creatorului), repudiind omorul în masă, extremismul, tirania, terorismul.
Pentru terorismul islamist, ori pentru binecuvântarea de arme ale genocidului, cum a procedat patriarul kaghebist al Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill, care a blagoslovit arsenalul terorist al lui Putin, de vină sunt führerii și ideologii totalitari, care vând satanism drept ”dreaptă credință”. Și masele care-i cred pentru că-și doresc revoluții și salvatori mesianici.
Mari confuzii fac și alegătorii de șoșocisme. Mulți români care lucrează în Vest au votat AUR pentru că au văzut la lucru, de-aproape, în Occident, stânga europeană, care vrea să desființeze civilizația iudeo-creștină.
Manipulați și smintiți de varii propagande, acești români dezabuzați de progresiști au tras apoi concluzii greșite. Antidemocratice. S-au iluzionat că această stângă ar reprezenta ce pretinde în mod fals, în speță democrația. Și s-au amăgit că postlegionarii (și o politică de mână forte) ar fi pavăza cea mai bună împotriva amenințării acestei stângi neorasiste, anticreștine și antialbe. E același tip de raționament fals, precum al tinerilor evrei care, în Holocaust, au decis să adere la socialism sau comunism, crezând că extrema stângă ar fi cea mai solidă apărare antifascistă.
Asasinatul în masă în numele lui Dumnezeu nu e religie, sau credință, ci blasfemie.
Dar dacă nu religia e de vină, cine este? Apetența noastră pentru revoluție și contrarevoluție. Și prostia, care ne determină să credem în antidoturi miraculoase la probleme reale sau imaginare. Antidoturi pseudomesianice, care, în fapt, nu există.