Ar fi grotesc, dacă n-ar fi și tragic: Occidentul e tot mai greu de luat în serios. Pe moment, Ucraina îi rezolvă temele de casă. Dar are multe. Și grele de tot. Nu doar pentru că Truss a demisionat.
Dar stă Vestul cu mâinile în sân? Defel. Dimpotrivă, dă din gură strident, emițând, prin cancelarul Scholz, panseuri nemuritoare (potrivit cărora Putin s-a înșelat) și se agită marțial și amenințător dindărătul spatelui lupătorilor ucraineni, aflați pe cale de a recuceri Hersonul, principala captură a Rusiei imperiale, de la anexarea Crimeei încoace.
În Europa germană lucrurile sunt în perfectă ordine. Dimineața se vorbește, iar după amiaza se trece la acțiune. La buluceala matinală din Bundestag, cancelarul și-a rostit incasabilele sentențe. Prin tradiție, maximele sale sunt nepieritoare. Iar aforismele lui binemerită întreaga noastră atenție.
Potrivit lor, ”Rusia nu-și va atinge obiectivele” în acest război.
Putin a pierdut
După părerea ”declarației guvernamentale” a cancelarului din Bundestag, pe marginea summitului UE de azi și mâine, Putin, care ”terorizează Ucraina și amenință lumea deschis cu recursul la arme nucleare”, a plasat Germania și UE în fața unor ”pietre de încercare mai dificile decât tot ce-a fost în ultimele decenii”, dar ”s-a înșelat”, bazându-se ”pe slăbiciunea noastră”.
Căci ”Germania și Europa au rămas împreună, iar Putin nu-și va atinge obiectivele de război”. Scholz s-a felicitat, în context, că s-a spulberat și speranța lui Putin ca Vestul să se arate șantajabil prin reducerea exporturilor de gaze rusești. Și în acest punct liderul rus ar fi eronat, potrivit cancelarului, în calculele sale.
Aferim. Nu e mare lucru de adăugat acestei judecăți, în mare măsură realiste, a situației. Ori faptului că șeful executivului german a reliefat, conform DLF, că Germania și Europa vor continua să ajute Ucraina politic, financiar, umanitar și cu arme, ajutor care constituie subiectul summitului UE de azi și de mâine, și că a evocat și necesitatea reconstrucției Ucrainei, o misiune herculeană, ce va reclama, în viziunea lui, eforturile unei întregi generații.
De la vorbe la fapte. Și speranța rusă: generalul iarnă
Satisfacție a iscat și faptul că, prompt, în cursul amiezii, liderii europeni au și trecut de la vorbe la fapte. Elefantul european și-a născut șoricelul. La conclavul ei de la Praga, UE a hotărât să adopte sancțiuni împotriva Iranului (furnizorul mașinilor infernale cu care Moscova, bătută pe câmpul de luptă, încearcă să-și completeze tot mai firava putere de foc a artileriei și rachetelor, astfel încât, în fața iernii, să pună definitiv pe butuci aprovizionarea ucrainenilor cu apă, căldură și curent).
Asta pentru că Rusia a învățat că, în război, ori de câte ori îi este rău de tot, se poate baza pe generalul iarnă. Ca și pe nevolnicia unora din liderii occidentali.
Că Putin (și aliații săi chinezi și iranieni) au asimilat bine măcar această lecție reiese din faptul că sancțiunile europene la adresa Iranului vor fi adoptat cândva, în viitor, după ce vor fi publicate în MO al UE. Iar din pricina lor ar urma să sufere din greu 3 inși, precum și o firmă, cărora li se ”îngheață” conturile, după cum a transmis președinția cehă a Comunității. UE ar urma să mai extindă și pedepsele pentru alte nume de pe lista mai veche de sancțiuni.
Nici elefantul american nu poate, aparent, prea mult. Ce pot SUA? Să avertizeze. America a avertizant că ”va implementa sancțiuni împotriva oricui implicat în livrarea de drone kamikaze Rusiei”.
Reacția tiraniilor și ”pericolul galben”
În Iran, regimul islamist al ayatolahilor s-a cutremurat de spaima acestor draconice pedepse occidentale. La fel s-a zdruncinat din temelii Kremlinul.
Iar China comunistă a lui Xi, al cărui cult al personalității a început să atingă dimensiuni nordcoreene, stă, de asemenea, să precipite în hău. Motiv pentru care Germania lui Scholz insistă pesemne să-i ofere unei firme chineze, în pofida avizelor negative ale tuturor ministerelor de resort germane, controlul asupra portului din Hamburg. În speță, asupra terminalului de containere din portul german. Căci la cancelariatul lui Scholz oare ce mai contează expertiza a 6 ministere germane (și avizele lor in corpore negative) dacă în joc se află interesele Chinei comuniste?
Ai lui Scholz (în tinerețe, ca june social-democrat, prieten bun al activiștilor comuniști din fosta RDG) stăruie, conform unei investigații a televiziunilor publice vestgermane, ca ministerele germane să se răzgândească. Ar urma ca oficialii ”să găsească” niscai ”soluții de compromis”, astfel încât tovarășii de la Beijing să obțină totuși controlul asupra uneia dintre cele mai importante proiecte infrastructurale ale Germaniei federale. E vorba de cooperarea dintre firma portuară germană HHLA și întreprinderea chineză Cosco, o colaborare care le-ar acorda comuniștilor controlul asupra a 35% din terminalul de containere HHLA (CTT-Tollerort) din Hamburg.
Ce înseamnă toate acestea? Că Germania lui Scholz continuă, veselă, să comită aceleași greșeli funeste care aproape că au omorât Europa și Vestul sub Schröder și Merkel, prin crearea sinucigașei dependențe energetice a Berlinului de șantajista Moscovă. Doar că acum e în cauză dependența nu mai puțin funestă a Germaniei și Europei de China comunistă. Pe care cancelariatul e hotărât, iată, s-o amplifice la maximum.
În timp ce la Roma se instalează un nou guvern de dreapta, la Londra, Liz Truss a încetat după șase săptămâni la timonă, să mai stea să cadă. Pentru că s-a prăbușit în plină acrobație. (”Pedeapsă meritată”, exultă inamicii Brexitului, de parcă asta ar fi, acum problema). A ei a fost cea mai scurtă șefie de guvern din istoria Regatului Unit. Încât Marea Britanie arată a avea mari dificultăți să se ajute chiar și numai pe sine, necum pe alții.
Putin își freacă mâinile de bucurie. Ce frumos exemplu de longevitate a tiraniei. Și mai ales a celei ruse. De când britanicii îl contrează deschis, s-au consumat, pe malurile Tamisei, doi premieri (chit că primul s-ar putea să revină). Ba chiar, din 2016 încoace, trei. Sau patru.
Se va obiecta, desigur, că e imposibil ca englezii să se fi prostit definitiv. Iar europenii și Occidentul să nu fi învățat din trecut. Și că e cert că britanicii se vor descurca, așa cum guvernanții germani s-au dat și ei de trei ori peste cap. Au devenit între timp, după saltul lor mortal, ca Scholz, din aliații Rusiei, buni prieteni ai Ucrainei. Berlinul e fericit și mîndru de politica ucraineană a Republicii Federale.
Doar în estul Europei ce mai domnesc oarecari griji privind încrederea care se poate acorda Germaniei. La Berlin, în schimb, se evidențiază prietenia pe care o merită guvernanții germani. Suntem ispitiți să întrebăm iconoclast: cu asemenea prieteni, cine mai are nevoie de dușmani?