Ieri, liderii occidentali au răspuns aparent ferm, în replică la apostrofările Rusiei, anunțând că nu se vor lăsa șantajați. Azi, unii par anesteziați. Furia lor legitimă pare că a cam dispărut. S-au ivit în zare niște moluști potolite. Ieri lei, azi căței?
Șeful diplomației americane, Blinken, cuminte ca un mielușel paralizat de frica Rusiei înfrânte militar de ucraineni, a cerut la New York ”încetarea amenințărilor nucleare ale Rusiei”. Ce-i drept, la New York, unde administrația Biden a lăsat să se scuipe cu boltă pe ea, admițând intrarea în SUA a unui lider terorist și criminal ca președintele iranian Raisi, ori pe complicele lui Putin, Lavrov, șeful diplomației americane, Blinken, a reluat o mai veche mantră. Potrivit ei, Rusia a făcut ferfeniță dreptul internațional. Ceea ce e perfect adevărat, Dar se știe de mult.
La ONU, șeful Departamentului de Stat american a mai subliniat că Putin nu poate fi lăsat să scape cu nefăcutele acestui război, de vreme ce, ”de oriunde s-ar retrage” trupele Moscovei, se dezvăluie ”ororile de la Bucea, Irpin, și Izium, cu camerele lor de tortură și gropile lor comune”.
Rusia și-a făcut numărul
Omologul său rus, Lavrov, s-a plâns tot în Consiliul de Securitate ONU de faptul că Ucraina (n u Rusia) ar fi ”un stat totalitar de tip nazist” și ”un pericol la adresa securității Rusiei”, în timp ce Vestul s-ar fi amestecat, chipurile ”direct” în conflict, livrând arme Ucrainei.
Nu separatiștii ruși, în fapt kaghebiști gen Girkin, sprijiniți de forțele armate ale Moscovei și înarmați, finanțați și conduși de Kremlin, au provocat o secesiune ilegală a unor părți din Donbas și au omorât timp de opt ani civili ucraineni, ci cehii din Sudeți i-ar fi omorât pe nemții nevinovați ai lui Hitler din Boemia sub privirile aprobatoare ale Franței și Angliei. Care urăsc Germania din rărunchi. Sau ceva de acest gen. Căci, dixit Lavrov, ucrainenii agresați și exterminați ar fi ”asasini”, nu propriul său regim nazist.
În replică, țara care comite un genocid asupra uigurilor după ce a săvârșit altul în Tibet, a distrus libertatea Hong Kongului și amenință acum Taiwanul are, de asemenea, câte ceva de zis. Ministrul de externe al Chinei, Wang, a cerut ”ambelor părți să se așeze la masa negocierilor”, cum vrea Rusia, ca și cum țara agresată și invadată de Moscova ar avea ce negocia atât timp cât continuă să fie cotropită și supusă unui război terorist, dacă nu și unui genocid.
Bărbăția unor doamne
Iar secretarul general al ONU, Guterres, a pus în vedere Rusiei că anexările de teritorii sub amenințarea forței ”contravin dreptului internațional”. Pe scurt, sunt nule și neavenite. Ca și cum Rusiei i-ar păsa de dreptul internațional. Ori de ce este nul și neavenit.
Bărbată, oarecum, cât i-a stat în micile ei puteri, s-a dovedit doar șefa diplomației germane. Ecologista Annalena Baerbock nu l-a numit pe urâtul tiran, dar i-a pus în vedere că ”nu poate câștiga acest război”. Ba poate, dacă șeful ei continuă să facă în pantaloni de frica Moscovei și refuză să ofere Ucrainei tancurile Leopard II pe care le solicită Kievul. Ceea ce știe și Annalena. Kudos totuși ei. Cinste mare ei, pentru că a elogiat curajul rușilor care sfidează dura opresiune putinistă și măsurile represive ale poliției politice a regimului de la Kremlin, protestând cu putere, pe străzile orașelor rusești, pentru că nu vor să ia parte la infamia războiului lui Putin.
Și au mai fost la New York și cuvintele curajoase ale altei femei. Liz Truss a amintit lumii că ne-am reîntors, din cauza lui Putin, la momentul tenebros al confruntării cu nazismul, în 1940.
Truss a subliniat importanța solidarității democrațiilor și a apărării colective în lumea liberă, a cerut prefacerea G7 ”într-un NATO economic” și ajutorarea ”sistematică” și consecventă a Ucrainei, luată la omor și la viol și la schingiuiri de un regim agresiv: ”toți pentru unul, unul pentru toți.” L-am ”văzut pe Putin încercând să-și justifice eșecul catastrofal”, a spus ea textual. Adăugând: ”trimite la moarte noi rezerviști încercând să clameze ”democrația” unui regim fără libertate și respect față de drepturile omului. Și amenință, zăngăndindu-și armele. Toate acestea nu vor funcționa. Alianța internațională e puternică. Și Ucraina e puternică”.
Mulți am fost, puțini au mai rămas în linia întâi
Da, cea din urmă e un paraleu. Și ne reînvață, în aceste zile, abecedarul libertății. Ce-am mai dezvățat să-l buchisim! Tot așa am dezvățat mai toți să-i descurajăm și să-i pedepsim exemplar pe marii mafioți și criminali, stimulând în schimb, în absența disuasiunii, agresiunea totalitară!
O fi Ucraina ca Samson în luptă cu filistinii. Dar alianța internațională, de ale cărei arme Ucraina are imperioasă nevoie ca să rămână tare și să nu se lase orbită, cât de puternică e ea? Pe leșinul acestui tigru de mucava mizează tiranul. Și pe divizarea lumii libere.
Britania și angajamentul ei asumat și total în lupta pentru libertate sunt realmente credibile. Pare că, din nou, ca în 1940, pe vremea predecesorului doamnei Truss, conservatorul Churchill, Regatul Unit al majestății sale a rămas singura putere înfruntând balaurul terorist și genocidar. Acuma nu mai este un imperiu. Dar pe front nu luptă englezii, ca în 1940, ci ucrainenii. Dar atunci de ce nu dispun ei de tancuri de tip Challanger 2?
Și când le cerem potentaților și noi, să ajute, în fine, din răsputeri, în acest război?