Cancelarul Scholz crede că ”Bulgaria, Croația și România îndeplinesc criteriile tehnice pentru a fi primite în spațiul Schengen”. În fine! Sau mai sunt și alte criterii de îndeplinit? Și ce e în capul cancelarului? România în Schengen! Genial, nu? Pare chiar frumos și încurajator ce a afirmat șeful executivului de la Berlin la Praga, de unde se conduce acum, prin rotație, Uniunea Europeană.
Dar știe el oare ce vorbește? Nu puțini români ar putea fi tentați, ca mine, să se bucure peste măsură și să-și spună: în sfârșit! De când am așteptat această minunată aderare la clubul statelor occidentale și centraleuropene avansate! Era de mult dreptul nostru! Îndeplineam din vremuri imemoriale criteriile tehnice ale accesului la Schengen! Era dreptul României! Sau nu-i așa?
Dar ce sunt criteriile ”tehnice”? E la mijloc realmente o chestiune pur tehnică și atât? De ce s-au opus unele țări accesului României la Schengen? S-au ciocnit de tehnică? Sau de-o justiție inadecvată, prea puțin independentă, prea puțin occidentală, prea puțin dreaptă și demnă de un stat de drept, în ciuda eforturilor uriașe ale multor români după 1989 și după 2005-6-7?
S-a remediat situația în România? Să fim serioși. Asasinii lui Babu Ursu n-au putut fi condamnați nici după 37 de ani. Există o castă politică și securistică aflată la adăpost nu doar de griji materiale prin pensii speciale, ci și de justiție. De cea independentă. Pentru că justiția politică îi apără. Astfel că înflorește cleptocrația. Iar infractorii se plimbă liber prin Europa. Ceea ce le distruge spațiul de justiție european altor cetățeni de pe continent.
Problemele justiției românești
Și chiar dacă justiția ar funcționa: e plin în țară de români care și-au câștigat drepturile în tribunale, dar autoritățile locale nu le retrocedează efectiv bunurile jefuite de comuniști. Și nu, nu funcționează. Nu sunt puțini magistrații onești, marginalizați sau demiși pe criterii politice. Mai sunt tribunale ai căror judecători, simbolic vorbind, fac parte din elita politică și culturală și consumă dimineața icre negre la micul dejun, făcându-și vacanțele de lux pe Coasta de Azur ori aiurea, în vreme ce poporul nu-și găsește dreptatea când ajunge la ele cu jalba în proțap. În lumea judecătorilor și procurorilor cinstiți domnește frica generată de acțiunile disciplinare ale Inspectoratului Judiciar, de presiunile acestui for și ale unei CCR aflate departe de ceea ce ar trebui să fie Curtea Constituțională a unui stat realmente de drept, românesc.
A citi atent mesajele asociațiilor magistraților trimise mai nou la Bruxelles, în ecou la proiectele legislative ale noului partid unic românesc care e combinația (că e greu să-i spui alianța) PSD-PNL-UDMR înseamnă a te lua cu mâinile de cap. Magistrații confirmă verdictul de mai sus. Domnește frica între ei, după patru ani de lupte pentru o justiție demnă de acest nume. Iar frica a luat proporții de când Comisia Europeană i-a părăsit la greu și forurile judiciare europene au început să-i vitregească, parcă, pe judecătorii și procurorii persecutați pentru că și-au asumat deschis independența în România. Independență, potrivit mărturiei multora, călcată sistematic în picioare.
Pervertirea justiției, inclusiv și mai ales a justiției europene, se face în România sub acoperirea CCR, de spaima căreia judecătorii și procurorii se tem să aplice legile și sentințele europene și preferă uneori să le ignore, ca să nu se expună vreunor acțiuni disciplinare ale Inspecției Judiciare.
Magistrații citează în context cazul unui judecător al Curții de Apel de la Pitești care a regretat, probabil, că a aplicat legea europeană într-o sentință din mai 2021, dată fiind acțiunea disciplinară intentată apoi de ceea ce eu aș numi mai degrabă inchiziția cu autodafeuri decât Inspecția Judiciară. La toate acestea se adaugă amputarea DNA, pentru funcționarea căreia, ca berbece în contra marii corupții, trebuia să aibă grijă MCV. Colac peste pupăză, se preconizează adoptarea unei legi inadecvate de desființare a Secției Speciale de investigare a magistraților, care o mută la parchetul general și pare a garanta impotența DNA și a luptei împotriva corupției.
Injustiția și Europa, față cu agresiunea rusă din Ucraina
În fine, potrivit criticilor noilor proiecte de legi ale justiției, drafturile care urmează să fie adoptate blochează reforma, n-o promovează. Iar asta într-o țară condusă în bună parte de plagiatori, de incompetenți și de inși vădit certați cu spiritul democrației, meritocrației și statului de drept. Pe scurt, România a omis să impună schimbările legislative cerute de Comisia Europeană în sfera legislației justiției. Și atunci? Ce-i în capul lui Scholz? În Cehia, țara care conduce în prezent UE, cancelarul și-a expus viziunea privind viitorul Comunității și pariurile ei actuale.
“Nu stăm și privim cu indiferență cum sunt omorâți copii, femei și bărbați, cum țări libere sunt scoase de pe hartă și dispar în spatele unor ziduri sau cortine de fier”, a subliniat Scholz. “De aceea ajutăm Ucraina atacată: economic, financiar, politic, umanitar și militar.” Iar acest sprijin va fi menținut “atât timp cât va fi necesar”, a spus el, pe bună dreptate. Da, valorile contează. Și contează și dorința unor Scholz și Macron de a-l răsplăti pe Iohannis pentru că i-a însoțit la Kiev, e băiat bun, disciplinat, obedient, ascultă cu sfințenie de Berlin și Paris, nu e total cu Ungaria lui Orban și nici cu turbulenții polonezi și baltici.
Și e de înțeles că Berlinul nu vrea noi probleme în răsărit, ori chiar o nouă scindare a continentului, în condițiile în care Rusia își continuă războiul de agresiune în Ucraina, care e și unul antioccidental, astfel încât Moscova mizează pe divizarea Comunității și pe exercitarea de presiuni energetice și economice menite să ducă la ridicarea susținerii pentru sancțiuni și la sistarea ajutorării Ucrainei.
Profitorii cleptocrați de pe malurile Dâmboviței față cu indulgența Europei
Bucureștiul a înțeles presiunea sub care se află Apusul și profită. Drafturile noilor legi ale justiției aruncă la gunoi toate progresele cerute de UE și făcute de români în vederea edificării domniei legii. Căci Germania și Franța au tendința să le caute în coarne unora care nu merită decât să fie puși la punct. Or, o atare atitudine, care, spre bucuria cleptocrației române, face din valori a cincea roată la căruță, e aproape la fel de pernicioasă ca anii de alint aplicat Rusiei și de periere occidentală, tratamentul dement, oferit timp de două decenii lui Putin.
Nu de noi concesii pentru postcomuniști și postsecuriști au nevoie românii, ci de atenție, control, condiționări și presiune întru reforme. NextGenerationEU n-are nevoie atât de o Europă mult ”mai verde, mai digitală și rezilientă”, cât de un continent liber, democratic, cu temele de casă în materie de justiție făcute exemplar de toți. Îi trebuie o Europă cu energia asigurată și cu o economie de piață care să reziste concurenței ruso-chineze și să prospere.
Decizia finală privind intrarea în Schengen va fi adoptată de miniștrii de interne și de justiție europeni. Parlamentarii olandezi vor trebui să consimtă. Rămâne de văzut dacă se vor lăsa înșelați de adoptarea de noi legi doar aparent juste, în realitate însă, iarăși, strâmbe.
Îmi pare, vai, că vicepreședinta Comisiei Europene, Vera Jourova, care se ocupă de justiție, s-a declarat cumva entuziasmată că există ”o amplă majoritate în România” pentru adoptarea noilor legi și că ar fi vorbit, în timpul vizitei făcute la sfârșitul lunii iunie în România, ”cu parlamentari, cu ministrul, premierul, cu președintele! care vor toți să scape de MCV. Ce mi-aș mai putea dori?” s-a întrebat Jourova retoric într-un interviu pentru Digi24.ro.
Nu știm ce i s-a răspuns. Să-i spunem noi ce ar fi trebuit să-și mai dorească. Să fi vorbit cu presa liberă, cu opoziția democratică, precum și cu magistrații ale căror asociații protestează, pe bună dreptate, de zor. Și parcă de pomană.
Da, aderarea la Schengen, care ar aduce ample și necesare înlesniri libertății de mișcare a cetățenilor români și a transportatorilor de mărfuri e bună și importantă. Dar nu cu orice preț.