Multe prostii și copilării a mai făcut Europa în ultimii 20-30 de ani. Și mai face, din păcate și acum.
În timp ce UE pregătea al șaselea pachet de sancțiuni, iar Slovacia și Ungaria, extrem de dependente de petrolul rusesc, se opuneau unui embargo rapid care să oblige Rusia să-și caute piețe de desfacere alternativă în Asia, un calcul succint al revistei germane Focus dezvăluia că Moscova bagă adânc mâna în buzunar pentru a finanța războiul ei de agresiune din Ucraina.
Întrucât muniția de artilerie și combustibilul pe care-l devoră tancurile și, nu în ultimul rând avioanele, precum și banii pe care-i încarcă zilnic carnea de tun siriano-libaneză și alți mercenari dislocați pe fronturile ucrainene, Rusia lui Putin cheltuiește zilnic, potrivit acestui calcul, peste o jumătate de miliard pe zi. Unii cred chiar că ar fi vorba un miliard întreg.
E-adevărat că Putin are el însuși o avere colosală, una care depășește ușor imaginația oricărui om de rând. Dar chiar și așa, pare limpede ce implică enorma risipă de resurse presupusă de ”operațiunea sa specială”, la care se adaugă impresionantele sume alocate poliției sale politice și multelor sale servicii secrete menite să țină sub control o populație în mare măsură ostilă dictatorului. Care e probabil impopular, orice ar zice sondajele, care nu sunt niciunele câtuși de puțin de încredere. Și ostilă și războiului său ucrainean, care numai în rândul maselor mancurtizate mai poate fi și acuma popular.
Reiese clar cât de intolerabil de dureros ar resimți acest baron al războiului oprirea banilor pe furniturile sale de gaze și petrol exportate de Rusia în vestul Europei, care-i aduc tiranului peste un miliard de euro pe zi. Și cu care acoperă mare parte din costurile războiului său criminal, menit nu doar să-ngenuncheze și să desființeze Ucraina și națiunea ucraineană, ci și să dea și o lovitură de moarte Vestului, NATO și virulent detestatelor valorilor apusene. Căci Rusia nu are mare lucru, în afara exporturilor ei de materii prime. Și partea leului din veniturile Moscovei sunt reprezentate de fondurile din exportul de gaze în Germania. Care se poate debarasa ușor de țițeiul rusesc. Motiv pentru care nu se opune, ca Ungaria și Slovacia, unui embargo rapid al Comunității.
În acest context – și, în raport cu efectele posibil devastatoare pentru Rusia putinistă – al secării sursei de bani necesari finanțării conflictului, pare absolut iresponsabil ca țări precum Germania, Ungaria și Slovacia să-și plaseze interesul economic, național, mai presus de vitalul interes comun al ucrainenilor, al europenilor și al lumii libere, de a-l vedea pe Vladimir Putin înfrânt.
E adevărat că oprirea importurilor de gaze în 6 luni, cum proiectează Comisia Europeană, cu binecuvântarea Germaniei, ar afecta sensibil economia germană și ar costa-o între 0,5 și poate, maximum, 3% din PIB. Și ar implica și unele riscuri politice. Dar beneficiile rupturii de Rusia în sfera energiei întrec cu mult pagubele ei posibile. Și ar fi, economic maniabilă. Iar nu catastrofală. Iar Germania ar ieși în fine din spirala știrilor veșnic negative despre contraperformanțele ei în materie de politică față de Rusia și războiul ei criminal din Ucraina, spre a-și recupera credibilitatea și o șansă rezonabilă în competiția pentru un loc fruntaș în conducerea afacerilor europene.
Înseamnă toate acestea că Rusia va opri orice ostilități militare instantaneu după ce nu va mai încasa banii luați pe energia exportată? Nicidecum. Le va opri probabil, cum am afirmat în repetate rânduri de la debutul acestui război, când Putin va fi fost debarcat. Sau nu va mai fi.
Dar și lui și succesorului său le va fi net mai greu să-l poarte. Atât și ar însemna că e un embargo care trebuie neapărat impus. Acum, nu peste șase luni. Acum, nu cine știe când. A venit, cum scrie The Times, de la Londra, timpul ca Europa să înceteze să mai sugă energie din Rusia. Întrucât a dat politic și economic, nu doar diplomatic și militar, în mintea copiilor, a venit timpul înțărcării și reeducării Bătrânului Continent.