De ce insistă Rusia lui Putin să obțină neutralitatea Ucrainei?
Și de ce se codește Ucraina s-o accepte, cerând în schimb, de ani de zile, o aderare la NATO promisă, dar mai întâi blocată în 2008 de Angela Merkel, la summitul pactului defensiv occidental de la București, iar apoi aruncată la coșul de gunoi al istoriei de către alianța nordatlantică de frica rușilor?
Pentru că neutralitatea e ca o pânză albă pe un perete gol. Rusia poate picta în ea când, cum, ce vrea. Dacă Ucraina o acceptă, a admis să-și îngroape independența, suveranitatea și integritatea teritorială. Iată de ce:
Neutralitatea e alt mod de a spune că Ucraina și-a pierdut libertatea, de vreme ce Moscova o poate apoi călca în picioare, pune în cămașă de forță, sfârteca, mărunți, înghjiți când și cum vrea, când și cum are nevoie.
O țară independentă are dreptul să-și aleagă alianțele. Ucraina a ales, încurajată de vest, drumul spre vest. Nu o dată. Și acum, țara lui Zelenski luptă eroic, nu doar pentru propriul stat și ființă națională, ci și pentru valorile reprezentate de alianțele occidentale. Valori de libertate și democrație.
Rusia de aceste valori, iar nu de agresivitatea Ucrainei se împiedică. Fiindcă nici Ucraina nici NATO nu au amenințat vreodată Rusia. Dimpotrivă.
Dar ce valoare are neutralitatea, când o mare putere își poate bate joc oricând de ea: așa cum a făcut Rusia, făcând ferfeniță Memorandumul din 1994? Ce valoare are orice ar cere și i s-ar da Moscovei, care-și calcă, iată, în picioare fără să clipească propriile promisiuni de a garanta securitatea Ucrainei,, prin această înțelegere semnată la Budapesta, împreună cu SUA și cu Regatul Unit (Kievul renunțând în schimb, atunci, la arsenalul ei nuclear)?
Ce valoare are un statut de neutralitate, dacă Rusia scuipă, ca acum, cu boltă, pe toate statutele, pe toate normele și acordurile internaționale?
Țări occidentale mai apărate decât Ucraina, ca Finlanda și Suedia, caută acum să scape de neutralitatea lor și să intre sub umbrela NATO. Războiul declanșat pe nepusă masă de Putin arată de ce.
A accepta neutralitatea nu rezolvă problema ivită prin războiul declanșat pe bază de pretexte absurde de un Vladimir Putin care vrea să anihileze ceea ce se numește poporul ucrainean. În capul său vid de orice nu e limbaj al forței, pretenții de putere și ideologie neostalinist-imperialistă, colonialistă și totalitară, acest popor ”inexistent” ar fi, chipurile, un soi de anexă mai proastă și mai spălată pe creier a poporului rus.
Prin urmare, această pseudonațiune ”decerebrată” și ”zombificată”, în viziunea Kremlinului, de către americanii și vesteuropenii ”dindărătul revoluțiilor portocalii” are, din două una, de ales: ori acceptă să fie înrobită, ori se lasă nimicită. Acum, ori mai târziu, prin succesive rapturi teritoriale, imposibil de executat în absența neutralității ucrainene.
A i se da Rusiei lui Putin ce vrea e nu doar a semna condamnarea la moarte a Ucrainei libere. E a sacrifica, rând pe rând, și alte țări mici și slabe din Europa de nord, centrală și răsăriteană, pentru care americanii vor decide la un moment dat, ca la retragerea din Afganistan, că nu trebuie să-și trimită pentru ele proprii militari la moarte.