Rusia ”n-a atacat Ucraina”. E pe drum spre spital, sau spre tribunal?

Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, a declarat, himeric: “Noi nu am atacat Ucraina, nu pregătim un atac asupra altor țări”.

Sofismul e simplu. Pentru ei, Ucraina nu e altă țară (nici Europa de Est, cândva comunizată de sovietici) În delirul lor, Ucraina e a lor. A Rusiei. A maicii Rusia, ghiorț, ghiorț, ghiorț.

În aburii vodcii, Europa de est, cu tot cu baltici polonezi și români, este la fel. A lor.

Dar în fond, de ce nu?

Și pentru islamiști orice teritoriu, de pildă Spania, e ținut musulman, dacă a fost vreodată cucerit de credincioși islamici. Și Europa răsăriteană cândva comunizată cum a fost islamizată Spania, a fost capturată odinioară de Stalin. Prin urmare ”trebuie”, în capul ușor înfierbântat al Kremlinului genocidar, ”să fie” a singurului său urmaș vrednic Vladimir Putin, unicul moștenitor ”demn” de care a avut parte tătuca.

”Nu vreți, dragă ucraineni? Nu vreți, dragă est-europeni? Vreți la drogații de americani? Lasă că vă arătăm noi vouă, revoluționari portocalii”, afirmă agitpropul putinist.

”Oare ce boală mintală bântuie pe la Kremlin”? – se întreba, îngrijorat, un preopinent, om bun, chiar sufletist, gata să cheme salvarea.

Ambulanța, sub forma ajutoarelor militare serioase, acordate Ucrainei, cu tot cu avioanele de vânătoare poloneze, întârzie. Nu vine, dar nu pentru că vestul l-ar considera pe pacient sănătos.

Nu vine, dar nu pentru că ar crede că n-ar fi mare, urgentă nevoie de ea, de vreme ce președintele Ucrainei, Zelenski, a pus în fine degetul pe rană și a spus nespusa. Că, date fiind bombardamentele rusești asupra maternităților ucrainene, Rusia comite un genocid.

Dar oare la ce se aștepta lumea, când l-a auzit pe Stalin redivivus că afirmă că ucrainenii, chipurile niște ”neonaziști” ar comite pasămite un ”genocid”? Are de gând America lui Biden să stea cu mâinile în sân, asistând pasiv la finalizarea acestui încă incipient genocid? Știu responsabilii occidentali că sunt învinuiți de mulți, încă de pe acum, de complicitate la acest genocid?

Deși realizează că psihopatul își proferează amenințările ca să-i dezbine și să-i demobilizeze pe cei care ar avea puterea și autoritatea necesară să-l pună în cămașă de forță sunt prea înspăimîntați. Așa că se ascund la mare distanță de un ins pe care nu-l macină vreo boală nouă, ci vechea maladie totalitară, care i-a băgat în mormânt și pe Hitler și pe Stalin. Vai de copilul care se trezește să spună primul că împăratul e gol. Vai de insul care se dezmeticește primul din delir și spune adevărul.

Cât timp ce vestul tace și se ascunde, ca leul laș din Vrăjitorul din Oz înfricoșat și impotent, în ciuda arsenalelor lui uriașe, dar inutile, Lavrov nu vrea în ruptul capului să fie acel copil. Insul lăsat fără capul care a rostit adevărul. Așa că delirează vesel, în continuare, reiterând mecanic și în neștire:

“Noi nu am atacat Ucraina, nu pregătim un atac asupra altor țări”. De parcă ar aștepta ca alte țări să-i atace melița de diplomat stricată, salvând și Ucraina, și pe toți inșii luați ostateci cu trupul sau cu mintea de psihopatul de la Kremlin, fie ei în Rusia, ori în cancelariile occidentale.

Se întreabă pesemne și Lavrov încotro a luat-o Rusia. Spre bal? Spre spital? Sau spre Nürnberg și băncile viitorului Tribunal?