Cele mai noi articole · Politică internațională

Ajutor militar și cibernetic occidental. Sau moartea democrațiilor

Care e secretul absenței avioanelor rusești din teatrul de război ucrainean? Potrivit istoricului militar britanic dr. Peter Caddick-Adams, Rusia își economisește forțele aeriene și navale pentru o eventuală confruntare cu trupele NATO. Războiul e deci eminamente terestru și clasic, cu echipament tradițional. Pentru că pierderea în război a echipamentului modern și moartea sau capturarea piloților de vânătoare nu sunt lesne de compensat.

Unde va duce, potrivit calculelor Kremlinului, acest război, care are toate șansele să rămână convențional, în ciuda multiplelor aluzii și amenințări rusești directe și indirecte cu nuclearizarea lui, menite, in corpore, să intimideze, să nevrozeze, să amplifice angoasa și panica, astfel încât să-i dezarmeze pe inamici, între care Rusia lui Putin include democrațiile, alianța NATO și statele ei?

Nu doar la lichidarea Ucrainei ca stat și a ucrainenilor ca popor. Ci și la o inevitabilă ciocnire militară de amploare cu alianța și democrațiile liberale, stilizate în capul dictatorului ca marele său inamic personal, ca marele dușman al Moscovei, ca vrăjmașul măreției Maicii Rusia, care trebuie aruncat înapoi, combătut ca un balaur, înfrânt, pus cu botul pe labe și ucis ca un zmeu paraleu de către Putin alias Sfântul Gheorghe călare pe tigrul occidental. Pentru această viitoare ciconire își ține dictatorul în rezervă escadrele de avioane și de nave.

Depinde de replica Vestului, dacă viziunea paranoidă a liderului rus se va realiza. Dacă Apusul reușește să înțeleagă miza și pericolul planând asupra democrațiilor esteuropene aflate în bătaia aviației, tunurilor și tancurilor rusești și nu-i permite Moscovei triumful unei capitulări a Ucrainei, Occidentul se va îndrepta relativ rapid spre pace.

Pentru că armata rusă s-ar împotmoli inextricabil, ar fi înfrîntă, obligată să se retragă și e previzibil ca, odată cu repatrierea militarilor ei, să se producă o probabilă revoltă simultană a cleptocrației afectate de sancțiuni în solidar cu o răscoală, cum s-a întâmplat în 1917, a soldaților și a poporului rus. Din unghiul căruia războiul împotriva unui popor slav, prieten, numai popular nu e și numai sacrificiile enorme cerute lui și aliaților din Belarus de Putin nu le merită deloc.

Dar n-ajunge ca Putin să fie pedepsit prin izolare și includerea Ucrainei și a Moldovei în UE și NATO. Trebuie ca UE și NATO să aibă frontiere clare și sigure și să dispună în cantitate suficientă de alte resurse energetice decât cele furnizate până acum de Rusia.

E complet anormal ca SUA să continue să importe câte o jumătate de milion de barili de țiței rusesc pe zi și e bine că Senatul american s-a mișcat. O comisie bipartizană a introdus în Congres un proiect de lege care să pună capăt importurilor energetice din Rusia.

Concomitent, resursele noi nu se găsesc singure. Trebuie urgentată masiv exploatarea celor cunoscute din Marea Mediterană și din Marea Neagră și căutate altele. Trebuie extinse sancțiunile, astfel încât să nu mai rămână piatră peste piatră din edificul financiar și economic al Rusiei lui Putin. În fine, e obligatoriu să se ia măsurile militare necesare.

Hamletizările interminabile și pasivitatea militară asociate fricii de arsenalul nuclear rusesc și spectrului unui al treilea război mondial (care e ultimul lucru pe care-l vrea Putin sau ar putea fi câștigat de Rusia) trebuie să înceteze. Armata ucraineană trebuie ajutată activ să-i arunce din țară pe invadatori și să-și facă granițele naționale sigure. Ceea ce nu s-ar întâmpla dacă, sub presiunea tot covârșitorului avantaj material al mașinăriei de război ruse, ucrainenii capotează sub ochii indiferenți ai unui vest anemic.

Și exact așa se arată a fi când decidenții nemți își închipuie, vai, că au rezolvat problema dându-le ucrainenilor niște rachete sol-aer Strela caduce (și parțial inutilizabile din arsenalul redegist, vechi de 30-40 de ani) și redevin subit ce-au fost sub Merkel și sub egida ”prieteniei” slugarnicului Gerhard Schroeder cu Putin: ridicoli.

Derizoriul și demența unor astfel de gesturi în condițiile în care Putin pune paie pe focul fricii de bomba atomică prin crime de război precum atacul asupra centralei nucleare de la Zaporojie disimulează urgența și seriozitatea militară a unei situații care este extrem de periculoasă nu doar pentru ucraineni, ori pentru flancul estic al NATO, ci și pentru Taiwan și, global, pentru democrații.

Alternativa unui ajutor militar occidental real, eficient, direct și activ e prea cumplită ca să fie acceptată. Căci toate zonele avansate ale democrațiilor și ale unei lumi libere slăbite grav, instantaneu, în urma unei eventuale capitulări a Kievului, s-ar vedea plasate în acut și imediat pericol.

Unii observatori consideră că nu doar Taiwanul ar ajunge să fie anexat de comuniștii chinezi, (ceea ce ”ar termina politic vestul dacă se întâmplă fără o rezistență apuseană”, după cum relevă ziaristul german Matthias Döpfner) ci și libertatea să fie pierdută oriunde se mai manifestă, oriunde mai există.

Nu poate NATO interveni decât prin activarea articolului 5? Editorul Matthias Döpfner, președintele concernului german Axel Springer, una dintre cele mai mari edituri apusene, se arată extrem de alarmat de aceste perspective sumbre. Potrivit lui, rezistența militară occidentală și ajutorarea militară a Ucrainei inclusiv cu trupe trebuie organizate ACUM ”unde se apără în prezent valorile și viitorul nostru”, deci de către state ale NATO, ”la nevoie în afara alianței nordatlantice”.

Döpfner înțelege bine că ”SUA, Germania, Franța și Anglia trebuie să formeze o alianță a libertății”, să-și concentreze, să-și plaseze la comun și să pună urgent la bătaie cele mai eficiente forțe și resursele militare și cibernetice astfel, încât să împiedice capitularea Ucrainei.

Vestul este unit cum n-a mai fost din vremuri imemoriale. Poate deci intra în acțiune mai eficient decât oricând. Apoi, întreaga lume ar fi de partea țărilor care se activează, după cum se poate deduce din condamnarea fără echivoc a Rusiei în Adunarea Generală ONU, chiar dacă, din cinic interes politic sau economic unele țări, puține, ca puterile nucleare China, sau India, s-au abținut de la vot.

Nu pot decât subscrie, în ideea că doar astfel se va putea evita cel de-al Treilea Război Mondial. Și moartea libertății și a democrațiilor liberale.

Scrie un comentariu