Zelenski și ucrainenii au fost lăsați de izbeliște de NATO. Care, cât e alianța de mare, se teme mai rău de perdantul zmeu al zmeilor (a cărui mașină de război s-a trezit bătută măr de rezistență ucraineană în prima săptămâna de război) decât un președinte fără blindate, ca viteazul lider al Ucrainei, asediat de tancurile, mercenarii, bombele și rachetele de croazieră ale Moscovei.
NATO se teme chiar mai rău de regimul de la Kremlin decât copii arestați la Moscova cu florile, mamele și pancartele lor, pe care scria ”Nu războiului”.
Spaima NATO de bau bau
NATO e înspăimântată de măcelarul Putin mai rău decât civilii ucraineni rămași fără apărători la Herson și în multe ale localități, ieșiți cu miile în stradă să înfrunte tancurile ruse și să-i sfideze pe ocupanți. SUA, care s-a grăbit să-i mai dea o dată nas dictatorului, implorându-l să accepte instalarea unui ”fir roșu” de comunicații între Washington și Moscova ca să se evite ”incidentele” și alianța NATO fac, iată, în chiloți de spaima unui killer.
Care-și continuă cu mult aplomb războiul psihologic antioccidental (prezentându-l, fals, pe Putin, ca presupus ”bolnav mintal” și ”psihotic”, precum și în stare, chipurile, să recurgă la arme nucleare) spre a înspăimânta Ucraina și vestul și a-i convinge pe toți să renunțe la rezistență și sancțiuni.
Ca atare, NATO a dispărut rapid din peisaj cu un jenat și jenant refuz de edificare a unei zone de interdicție de survol în Ucraina, ca nu cumva să ”riște” războiul cu Rusia.
Planurile reale ale lui Putin în lumina trecutului
De parcă n-ar ști ce i se spune de mult. Ce e de bun simț. Ce poate înțelege orice copil. Și-anume, că Putin, care poartă un război nu doar cu Ucraina, ci cu valorile occidentale, ca libertatea și democrația, nu s-ar opri, după ce ar înghiți Ucraina, la granițele ei însângerate. Ar trece, dacă pier Zelenski și militarii săi minunați, la Republica Moldova și la țările baltice.
Apoi, probabil, la România și Polonia. De care mafiotului-terorist-kaghebist de la Kremlin îi e la fel de foame, pesemne, ca părinților săi spirituali, Stalin și Hitler, în 1939. Pare, în contextul faptelor sale actuale, al disprețului său tot mai vădit, mai stalinist și hitlerist față de viața umană, din ce în ce mai verosimil că oamenii săi au ucis acum câțiva ani bună parte din elita poloneză la Smolensk, într-un ”accident” de avion eventual provocat. Unul, în care au pierit fostul președinte al statului polonez și însoțitorii săi de rang înalt.
Ca și cum n-ar ști cine e Putin au apărut însă, iată, mediatorii ”salvatori”. Cine sunt ”providențialii”? Catastrofe diplomatice tipice regimurilor Obama și Biden ca Victoria Nuland.
Appeasement 2.0?
Potrivit ex-subsecretarei de stat a lui Obama, SUA ar ridica sancțiunile dacă Rusia va înceta războiul, își va retrage trupele și va recunoaște suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.
Știrea, reluată de agenția rusă TASS, cu care ar fi vorbit, e tipică pentru împăciuitoriștii occidentali care se prefac a nu înțelege cu cine și cu ce fascism genocidal au de-a face la Moscova. Care vrea clar să desființeze Ucraina, după cum reișea dintr-un text clarificator, apărut scurt pe Ria Novosti imediat declanșarea invaziei ruse și retras rapid, când rezistența ucraineană s-a dovedit formidabilă, prea greu de de depășit și prea puțin predictibilă pentru dictator și polițiștii lui politici.
Adunătura de diplomați de doi lei care se reped cu limbile spre dosul Moscovei cer tot felul de nebunii. Unii cred că medierea Chinei comuniste ar fi ”fără alternativă” ca șeful diplomației europene, Josep Borrell. Sau afirmă, ca Nuland, că SUA n-ar ”dori un nou război rece”.
De parcă ar exista cineva în Rusia care să n-o știe. Ori în vest, europeni și americani cu scaun la cap care să fi dorit ori să dorească reșuta în confruntarea impusă vestului de imperiul comunist între 1945 și 1989. De parcă n-ar ști întreaga liotă de appeaseri că acceptarea cererii insistente a Rusiei ca Ucraina să fie ”demilitarizată” ar semna condamnarea la moarte a libertății acestei țări.
De parcă n-ar realiza orice om mediu dotat cu inteligență, că nu se poate avea mai mult decât zero încredere în eventuale promisiuni ale lui Putin de oprire a războiului și de retragere a trupelor. Pe care le-a violat insolent când a declarat că-și retrage trupele, dar le-a trimis, simultan cu solemna sa promisiune, să cotropească Ucraina. Promisiuni, pe care Rusia lui le-a încălcat și azi, cu sălbăticie, când le-a refuzat unor civili ucraineni ieșirea, printr-un coridor umanitar din infernul creat de mașinăria de război a lui Putin, o ieșire inițial acceptată de invadatori.
În timp ce Rusia își sacrifică tinerii militari într-un război hitlerist și transformă Ucraina și populația ei civilă în killing fields și un morman de ruine, oare despre ce anume să se discute cu Putin și Lavrov, care, mitomani congenitali, s-au declarat dispuși în continuare ”la un dialog”? Despre făgăduieli care nu vor fi niciodată ținute? Sau e vorba să se dea noi pretexte extremei stângi și drepte putiniste, precum și împăciuitoriștilor, ca și ”mediatorilor” gen premierul israelian Bennett?
Intră în scenă premierul israelian
Presat rău de opinia publică pro-ucraineană a țării sale, Bennett, care le-a refuzat un minim ajutor militar ucrainenilor ca să nu-și strice aranjamentele cu Moscova în Siria, sau poate și din lașitate, se căciulește în fața lui dictatorului ca să pozeze în negociator abil. Mai nou, a fugit la Moscova, a stat de vorbă cu Putin trei ore și a decolat apoi spre Berlin și Paris. De ce?
De bunăseamă pentru a avansa propuneri de mediere și soluționare a unui conflict care nu va fi rezolvat niciodată prin medieri și tratative diplomatice cu inși care au demonstrat de nenumărate ori, din noiembrie încoace, față de liderii american și europeni, ba chiar din 2014 încoace, că nu vor pentru nimic în lume o soluție negociată, ci stăruie asupra cucerilor lor militare!
Președintele ucrainean Zelenski l-a rugat acum o săptămână pe premierul israelian să medieze în conflict. Totodată, Kievul a solicitat statului evreu arme și mai ales scutul antirachetă Iron Dome, pe care Bennett, dornic să menajeze Rusia, a refuzat să le livreze Ucrainei. Căreia i-a remis în schimb un spital de campanie și ajutor umanitar.
În chestiune e și șantajul rusesc pe marginea prezumtivului acord nuclear cu Iranul. Moscova a amenințat cu sabotarea unui proxime înțelegeri cu Iranul. Teheranul a alimentat speculațiile cu privire la un acord iminent cu Vestul, Rusia și China, privind programul său atomic. Regimul ayatolahilor a promis să remită IAEA până în iunie, o foaie de parcurs privind informările necesare Agenției de la Viena, cu privire la acest program. Iranul și-a suplimentat masiv cantitatea de uraniu îmbunătățit, la 60%, și posedă acum 33 kg din acest material radioactiv. Pragul ar fi la 40 de kg. Rusia încearcă să profite de dorința Occidentului de a împiedica Iranul să obțină bomba atomică. Ministrul rus de externe, Lavrov, a declarat în context că, date fiind ”sancțiunile agresive” ale Vestului împotriva Rusiei, Kremlinul ar avea nevoie de ”garanții scrise” ale Statelor Unite; în speță, asigurări că aceste sancțiuni nu vor impieta asupra rolului Rusiei în domeniul acestui acord nuclear.
Cu cine facem echipă? Cu ayatolahii și fantoma lui Miloșevici? Sau cu sfatul lui Ben Ferenc?
Acordul fluturat de Iran în fața comunității internaționale miroase tare a momeală rusească, menită să-i determine pe occidentalii înnebuniți să le cedeze mulahilor și ayatolahilor o ciosvârtă de presupuse bune intenții iraniene care riscă să nu se poată fructifica niciodată, câtă vreme la Teheran e la putere un regim nu mai puțin totalitar decât în capitalele aliate, la Moscova și la Beijing.
Cine-i mai ține azi isonul unui asasin în masă ca Putin, în afară de obișnuiții suspecți comuniști și legionari și legionaroizi din România? Sau fasciștii, naziștii și comunisto-staliniștii și troțkiștii de la Berlin, Paris și aiurea? La Belgrad au ieșit în stradă, pentru Putin, vreo două mii de ultranaționaliști sârbi, fani ai criminalilor de război Miloșevici, Karadzici și Mladici.
Naftali Bennett ar avea câte ceva de învățat din istorie. Și, mai ales, de la Ben Ferenc. La aproape 102 ani, fostul procurorul-șef evreu, româno-american, al SUA, în procesul criminalilor naziști de la Nuerenberg, Ben Ferenc, a reliefat că Putin ”nu e pe lună”. Reiese, potrivit lui, că e un criminal de tradus în justiție. ”Crimele pe care Rusia le comite în prezent împotriva Ucrainei sunt o abominație pentru societatea umană”, iar ”responsabilii trebuie să fie trași la răspundere, pentru agresiune, crime împotriva umanității și asasinate. Cu cât mai repede vor fi aduși în fața unui tribunal, cu atât mai bine va fi….Vreau să-l văd pe Putin după gratii. E posibil. E foarte realist”, a precizat el, amintind de Radovan Karadzici.. Tot ce trebuie pentru o asemenea arestare e voința.
Dar nu voința de a-i mai oferi lui Putin noi și noi guri de aer diplomatic. Militar. Sau economic.
Cu un criminal de război nu se stă de vorbă. Se combate necondiționat. Se arestează și se judecă. Sau se elimină.