Unde ne aflăm acum, mental și moral, în SUA, în NATO și în Vest?

Ne găsim în faza în care ura de sine a Apusului, încă vag escamotată, a atins stadiul unui cancer cerebral și moral galopant. Unul care avansează rapid spre metastaze. Semnalele bolii sunt indubitabile. Franța e incendiată, vandalizată, prădată. Centrul orașului Frankfurt, la fel.

Făptașii?

În majoritatea lor covârșitoare vandalii ”provin din mediul imigranților”, admite, în fine, ministrul de interne al landului Hessa Un creștin democrat. Dar nici el nu îndrăznește să tematizeze religia acestor oameni, care nu este străină de motorul violențelor: islamismul. Cel aliat cu extrema stângă.

În SUA, Partidul Democrat se pregătește să cucerească majoritățile în ambele Camere ale Congresului, îmbrățișându-l pe un extremist de stânga musulman ca Abdul el Sayed.

E vorba de  un candidat la Senatul american cu puternice legături cu gruparea islamistă, teroristă, Frăția Musulmană, care se vede susținut de maoiști și antisemiți ca ”influensărul” la modă al stângii, Hasan Piker, de somaleza cu nume și cetățenie incerte, ce-și zice ”Ilhan Omar”, de primarul New Yorkului, comunisto-islamistul Mamdani.

Dacă îndărătul lor este, cum pare, Frăția Musulmană, cine-i împinge înainte pe vandalii Europei? Nu aceeași Frăție, susținută de progresiști, pentru care democrația liberală e promovarea extremismului, antiamericanismului și antisionismului, (ținta urii și caii de bătaie ai islamismului) ”dictatura” fiind reprezentată, chipurile, tocmai de acei lideri care nu sunt gata să-și abandoneze nici valorile, sau capacitatea de judecată, nici creștinismul sau iudaismul, nici patriotismul?

Versiunea modernă a evreului hitlerist

Stadiul avansat al cancelarul cerebral se manifestă acut, în condițiile actuale ale normalizării antiamericanismului și antisemitismului, mai ales la cei care ar avea informațiile, educația și identitatea să știe mai bine, dar nu se pot abține să nu-i susțină pe extremiști.

Cititorii de la catedre universitare de publicații serioase știu de pildă fără umbră de îndoilă, că vehicularea obsesivă a termenului de ”genocid” pentru lupta antiteroristă a Isrelului în Gaza e, cum spune Brett Stephens de la New York Times, o farsă, o imbecilitate, o aberație, care funcționează ca propagandă doar  pentru că e monoman repetată.

Căci dacă statul evreu ar fi vrut să comită un genocid în Gaza, l-ar fi putut efectua în doi timpi și trei mișcări. În plus, populația din fâșie nu s-ar fi dublat în ultimii 20 de ani, și n-ar fi crescut în timpul și după războiul din Gaza. Israelul n-ar fi permis hrănirea ostilei populații din Gaza, nu ar fi vaccinat-o împotriva poliomelitei, n-ar fi distribuit avertismente menite să prevină populația civilă din fâșie să se pună la adăpost de bombe. Populația, de care teroriștii Hamas abuzau, ca scuturi umane, interzicându-i să se refugieze în tunelurile de sub școli, spitale și mochei.

Totuși, un fost amic evreu, profesor universitar la Maryland, în SUA se preface că nu vede manevra antisemită care, prin utilizarea dementă a termenului de ”genocid”, reactualizează acuza medievală de omor ritual. În schimb, își irosește indignările artificiale pe Trump, pe Netanyahu, pe oricine pune umărul la combaterea efectivă a extremismului, a terorismului islamist aliat cu progresismul radical, dar și cu extrema dreaptă. Omul își apără pesemne funcția cu dinții , predicând extremismul de stânga pe care-l repudiase anterior la părinții săi, pe când nu se mai tolera comunismul. Sau antisemitismul de factură nazistă. Căci acum domnește alt Zeitgeist.

În fața lui se închină și intelectuali publici care au mimat mult timp, cu mare succes, onorabilitatea. Înveliți în poleiala ”antisionismului”, a ”anticolonialismului” și ”antirasismului” au revenit, odată cu ura pe evrei, și marxismul, și nazismul politicilor identitare (negru, musulman, transgender = bun, iar alb, heterosexual, creștin și evreu=rău). Vag reșapate și modernizate, ideologiile totalitare și-au făcut loc la catedrele școlilor de elită și dictează ca odinioară Jdanov, Goebbels, Mihai Antonescu și Dumitru Popescu-d-zeu. Dar nu în Rusia stalinistă, România antonesciană și Germania hitleristă, cea susținută și ea, cândva de ”Verband nationaldeutscher Juden”, de evreii naționaliști germani, ci în Occident.

Se prefac acești intelectualii publici care trag veșnic doar în direcția adversarilor extremei stângi, că n-ar ști ce fac. Că n-au habar de relele adânci ascunse de faptul că universități și candidații socialiști susținuți de ei, gen Mamdani și Abdul el Sayed, acuză Israelul de un ”genocid” complet fantezist. Nici cât negru sub unghie nu-i deranjeză, aparent, lipsa de onestitate intelectuală a institușiilor și preferaților lor politici care se feresc ca dracul de tămâie să acuze regimul islamist iranian, deși a exterminat zeci de mii de civili în răstimp de două zile din ianuarie, pentru că protestau pașnic împotriva dictaturii teocratice, ori să incrimineze SUA și Marea Britanie pentru genocid în urma bombardării, cu milioane de victime, a Germaniei naziste sau Japoniei imperiale. Bleah.

Cine mai are scaun la cap? Unde s-a pierdut busola? Unde s-au rătăcit elitele occidentale?

Există intelectuali publici români, evrei, creștini și musulmani, agnostici, sau convertiți, pe care-i recomand cu căldură pentru că nu și-au pierdut mințile în acest ev smintit. Între creștinii români se numără profesorii Ioan Stanomir și Dumitru Borțun. Între cei occidentali, Roger Scruton și Charlie Kirk nu mai sunt printre noi. Dar mai sunt Douglas Murray, Neil Ferguson, neocreștina Ayaan Hirsi Ali și Jordan Peterson. Între evrei, Gad Saad (un libanezo-canadian emigrat în SUA) Dennis Prager, Melania Phillips, Haviv Rettig, Dan Schueftan, Dave Rubin, Ben Shapiro.

Cel din urmă îl cita recent pe fostul rabin șef al Marii Britanii, Jonathan Sacks, un filosof pe care l-a înnobilat știința de carte. Iar apoi regina. Rabinul ortodox Sir Sacks afirma că ”există trei stadii ale metastazei” urii. A urii pe Vest din care face partea și cea pe evrei.

Prima e normalizarea, pătrunderea ei, cu tot cu pro-terosimul și pro-jihadismul de la periferie, în centrul societății și al spectrului politic.

A doua? Când un partid realizează că profită electoral de pe urma îmbrățișării extremismului, a antisemitismului și a antiamericanismului. Care se mai ascunde parțial îndărătul religiei anti-Trump și anti-Netanyahu, afișate ca niște critici ”legitime” la adresa unor politici ”de dreapta”, sau ”conservatoare”, sau ”populiste”, când de fapt se osândesc adesea măsuri normale de autoapărare în fața agresivului avans extremist.

Iar a treia? Când sunt pedepsiți cei ce se ridică împotriva extremismului.

Așa a fost călcată în picioare, de către ștabii Partidului ei, democrata Heley Stevens, pentru că, potrivit explicațiilor juste ale lui Ben Shapiro, s-a disociat de extremismul islamist, antisemit și leftist al alesului (aș spune eu leninist) pentru Senatul Statelor Unite, Abdul el Sayed. Omul a cărui familie e un bastion al Frăției Musulmane, iar susținătorii săi cei mai aprigi, viguroși maoiști pro-teroriști.

Uite unde s-a pierdut busola. Ben Shapiro amintește că Partidul Democrat a normalizat, vreme de un deceniu și jumătate, antiamericanismul. Apoi a trecut la implementarea celei de-a doua faze. Iar acum intră în transpunerea celei de-a treia.

Ne privește?

Cum să nu, dacă nu uităm că războiul face ravagii la granițele României, că putinismul e un totalitarism infect, agresiv și mai expansionist chiar decât cel maoist, că avm deci nevoie de SUA, care sunt primus inter pares în NATO.

Dar cum să nu uităm de vreme ce ne petrecem anii și deceniile, nu să identificăm tumoarea cancerigenă, ci cramponându-ne  monoman de ideea fixă potrivit căreia tot răul s-ar rezuma la Trump și Netanyahu? Și de vreme ce ținem cu dinții și de corolarul ei, că ar ajunge să-i demonizăm stăruitor pe ambii (dimpreună cu MAGA) susținând simultan necondiționat UE indiferent ce prostii comite, ca să nu fim putiniști și să creăm raiul comunist (sau creștin) pe pământ?

Așa nu ne vom apăra de abrutizarea cerebrală și de putrefacția minților. Cum ne revenim? Pe anevoiosul drum al eticii iudeo-creștine, pe care încearcă s-o desfiinșeze extremiștii.

Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați că ne puteți susține printr-o donație.