Nicușor Dan la Trump și BoP și komentariatul românesc

Comentariile românești privind prezența lui Nicușor Dan la Donald Trump și la Consiliul Păcii sunt parțial hilare, parțial ridicole și aproape integral doldora de fiere. Și necunoscătoare, nu doar răuvoitoare.

Luările de poziție raționale, nuanțate și echilibrate? Zero. Sau aproape zero.

În schimb abundă până la sațietate injuriile mai ales la adresa președintelui american, dar și a celui român. E plin de bătăi de joc pe marginea gafelor octogenarului șef al Casei Albe care n-a reținut funcția exactă a oaspetelui său. Dar și de comentarii complet ignorante și deplasate despre adevărata față a instituțiilor internaționale, cărora Donald Trump le-a adăugat, mai întâi pentru Gaza, apoi pentru glob, una după chipul și asemănarea lui, intitulând-o, dubios, Board of Peace. Deci: BoP.

Da, e mult de criticat la Trump. Dar i se varsă în cap și ce nu s-a condamnat la complet ineptul, coruptul și dementul președinte precedent și la predecesorul lui mai șmecher, mai putinofil, dar nu mai puțin laș și incompetent, care a fost Barack Obama. Pe care a-i critica nu era politic corect, căci erau de stânga. Acum, însă, în fine, se poate înjura în voie.

Și ce le mai place algoritmelor rețelelor să se înjure! Să se critice, să se condamne, să se calce în picioare! Asta e forma mentis indusă de statul în rețele. Extremismul. Insulta. Ocara. Voma. Spumele la gură. Justificate sau, mai ales, de nimic justificate. Iar haterii României postcomuniste nu se odihnesc nicio clipă. Între ei s-a distins din nou, ca de atâtea ori, un cunoscut ziarist acuzat a fi fost hoț, pe vremuri, ale textele subalternilor săi. Unul care a învățat că scandalul face vizualizări.

Și ce nu li se poate reproșa participanților la BoP!?!

Nu există nimic, dar absolut nimic să nu li se poată arunca în cap celor care nu vor să se pună rău cu liderul superputerii, în condițiile în care, până acum, ONU, Liga Arabă, Organizația Statelor Islamice și UE au clacat in corpore și separat la a face pace într-o regiune în care, la 7 octombrie 2023, din cer senin, o tabără teroristă a demarat un proiect genocidar și a aprins lumea.

Până și un om ca Radu Hossu, care ca prieten al Ucrainei a acumulat multe și binemeritate laude, și ar trebui să știe că forțele armate ale Kievului (lăsate în mare dezarmate de Vest, până mult după februarie 2022) nu se pot lipsi de armele americane, pare a nu avea idee de chestiuni elementare. De pildă, de corolarul faptului că instituții ca ONU au eșuat lamentabil în tentativa împiedicării distrugerii ordinii mondiale, între altele prin cotropirea de către ruși a Ucrainei. Și de faptul că fără armele SUA nu doar Ucraina ar fi pierdută. Că fără militarii americani, speranțele de libertate ale iranienilor ar fi nule. Că, sub actualele instituții, exterminările în masă din lume – comise între altele de islamiști iranieni și de aliații lor chinezi și ruși – vor continua mult timp să se țină lanț și să ia permanent proporții, așa cum s-a întâmplat sub Obama și Biden, bunăoară în Siria regimului Assad.

Totuși, el invocă, habarnist, dacă nu și ipocrit, ”seriozitatea” și ”moralitatea” spre a critica în termeni dintre cei mai duri prezența lui Nicușor Dan la Donald Trump. Care ar fi ”infractor de drept comun”. Și ”ucigașul sistemului global bazat pe drepturi și reguli”, N-am știut că Trump e Putin. Care a distrus lovind repetat ”sistemul global bazat pe drepturi și reguli”. Sistemul pe care dor NATO, cu SUA primus inter pares, precum și Israelul îl mai susțin acum.

Dar despre ce ”moralitate” poate fi vorba, oare, dacă Hossu își bate joc de victimele reale ale fascismului, calificând o mișcare de făcut America ”măreață” drept ”fascistă”. Iar asta deși MAGA, oricât de criticabilă e, ca program populist, nu e decât o lozincă politică și o mișcare fără o ideologie clară, dincolo de faptul că se bazează pe impulsul opririi extremismului de stânga, angajat în distrugerea democrațiilor occidentale.

Să fie oare chiar atât de greu de priceput că, de vreme ce America n-a fost niciodată fascistă, a-i reface ”grandoarea” nu este a o face fascistă, ci a-i reda drepturile și libertățile individuale pierdute în procesul edificării statului tot mai socialist și tot mai puternic?

Unde duce a înjura incontinent această mișcare care-l susține pe Donald Trump? Sau a scoate obsesiv în evidență, la orice pas, defectele reale sau presupuse ale ”narcisistului Trump”? Avansează asemenea demersuri cauza securității românești la Marea Neagră? Cauza securității Ucrainei și Moldovei? Cauza Europei, a UE și a relațiilor transatlantice, pe care cancelarul Merz, premierul britanic, șefa de guvern a Italiei sau președintele Poloniei vor să le repare?

Defel. Dar ofensatorii care nu se pot opri din suduit și ocărât se cred mai ”buni” și ”morali”, se imaginează ”superiori”, nu le mai ajungi la nas nici cu prăjina, cât timp își continuă șuvoaiele de invective la adresa lui Trump și a liderilor care au răspuns apelului său de a mișca lucrurile în Gaza. Împreună membrii Consiliului Păcii ai strâns la prima lui ședință aproape 20 de miliarde de dolari pentru reconstrucția fâșiei Gaza. 7 miliarde vor da unele din cele 20 de state membre. 10 miliarde au promis Statelor Unite. Cu ei se vor construi mai întâi 100.000 de locuințe pentru circa o pătrime din populația fâșiei, în speță pentru o jumătate de milion de locuitori din Gaza. 5 miliarde de $ se vor investi în proiecte infrastructurale. Ar urma construcția altor 400.000 de locuințe. În plus, se va finanța o trupă de stabilizare, cu un efectiv de 20.000 de militari și mai târziu 12.000 de polițiști. Au promis să disloce trupe în fâșie Indonezia, Marocul, Kazahstanul, Kosovo și Albania. Ar urma să le conducă generalul maior Jeffers. Primele forțe urmează să fie amplasate la Rafah, în sud. DLF îl citează pe magnatul Marc Rowan, care a indicat că reconstrucția va începe tot la Rafah. Nu e clar însă cum se va dezarma Hamas, precondiție a reconstrucției, după cum a subliniat premierul Netanayhu, în baza acordului pus la punct de SUA și semnat de Israel și de jihadiști. Cei din urmă, autori ai masacrului de la 7 octombrie 2023, ridică pretenții și cer Comunității Internaționale ”să oprească agresiunea ocupantului” să ”deschidă punctele de tranzit” (deschise de mult) și să „asigure accesul neîngrădit la ajutor umanitar” (asigurat de mult). Hamas mai revendică, în plus, ”debutul neîntârziat al reconstrucției”. Cât despre dezarmare – o refuză în continuare. Trump s-a arătat în schimb sigur că gruparea jihadistă se va conforma. Căci altfel ”vor fi pedepsiți dur”.

Înseamnă toate acestea că s-a rezolvat problema fâșiei Gaza cu BoP?

Câtuși de puțin. Situația din fâșie nu se va rezolva cu proiecte de prestigiu americane sau trumpiste, ci abia după dezarmarea și debarcarea efectivă a jihadiștilor din Hamas și Jihadul Islamic Palestinian și, mai ales, după debarcarea regimului iranian ai căror interpuși sunt teroriștii islamiști din Liban, Gaza și Yemen.

Dar asta nu înseamnă că proiectele cu pricina ar fi în sine rele, sau n-ar putea ajuta, în conjuncție cu dezarmarea teroriștilor. Și nici, desigur, că fără Consiliul Păcii și investițiile lui s-ar fi rezolvat mai mult în Gaza.

Pentru ca și ultimii ignoranți să priceapă despre ce e vorba, să consemnăm că actualul conflict israeliano-arab pentru controlul Țării Sfinte e vechi de peste un veac. Timp în care, după împărțirea ei de către britanici, în anii 20, s-au întreprins pe plan internațional, încă din anii 30, multe eforturi de reîmpărțire între evrei și ”palestinieni” a restului rămas din ceea ce au fost odată regatul Iudeei și al Israelului. Dar partea arabă a refuzat toate ofertele. Inclusiv cele din 2000 și 2008 care le acordau practic 100% din ținuturile controversate. Iar evreii le-au acceptat in corpore. Rezultă că litigiul nu e teritorial, nu constă din dorința nesatisfăcută a părții arabe, palestiniene, de a dispune de un stat (căci are deja acest stat în Iordania, a mai avut unul complet ”judenrein” în Gaza și încă unul autonom, în Iudeea și Samaria, cum se numesc ținuturile de pe malul apusean al Iordanului. Ca atare, conflictul nu despre teritorii e. Ci despre religii și culturi, din care una n-o acceptă neam pe cealaltă.

Astfel, soluționarea lui nu teritorială poate fi, cum s-a vrut și s-a încercat să se acrediteze în lumea arabă, la ONU și aiurea. În timp ce se răspândea, între altele prin intermediul antisemitei Francesca Albanese și al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, dar și a universităților de elită apusene cumpărate de Qatar, ură descătușată. Nu pe dictatori și teroriști genocidari, ci pe evrei.

Toate încercările nenumărate de a face pace au dat astfel greș, așa încât orice încercare proaspătă și neconvențională de rezolvare a litigiului – fie și una defectuoasă, prin BoP – e clar mai bună, întru aplanarea lui, decât tot ce s-a întreprins până acum.

Dar a înțelege acest lucru pare cam mult pentru mințile reformatate, înfierbântate și radicalizate de rețelele sociale.  

Aceste minți n-au timp să se oprească și să gândească și cu propriul cap, nu doar cu tărâțele înfundate în ele și bine spălate de manipulatorii de serviciu woke, sau de la FSB, Frăția Musulmană, din China și Iran. Prea le seduce impresia bonității și superiorității lor morale și intelectuale inebranlabile în fața lui Trump, a Americii care l-a ales liber, precum și a Consiliului Păcii.