Prelucrează Rusia, prin Witkoff, administrația Trump?

Ce-ar aduce pace în războiul ruso-ucrainean? Negocierile secrete, ruso-americane?

Hai să fim serioși. Înregistrările audio secrete, scurse în presă, ale unor discuții ale negociatorilor american și ruși, Witkoff, Ușakov și Dimitriev, scot în evidență, dacă sunt autentice, că emisarul președintelui Trump dă semne să acționeze fără știrea șefului Casei Albe. Și anume, așa cum și-ar dori Moscova s-o facă agentul de influență al Rusiei.

În speță, acționează nu doar împotriva intereselor Ucrainei, ci și în contra celor americane.

Emisarul special al lui Trump, Steve Witkoff, i-ar fi instruit pe ruși cum să câștige bunăvoința președintelui american. Din conținutul unor prezumtive documente publicate de Bloomberg reiese că miliardarul Witkoff i-ar fi sfătuit pe consilierul de politică externă al lui Putin, Iuri Ușakov, precum și pe emisarul special al dictatorului, Kirill Dimitriev, cu privire la modul în care să fie flatat și îmbrobodit, amăgit și păcălit Trump, pentru ca rezultatul să fie convenabil Rusiei. În a cărei ”voință” de ”pace”, sau de ”acord de pace”, Witkoff a sugerat că ar crede sincer. Și anume, cu sfințenie.

Din transcrierea înregistrărilor obținute de Bloomberg, mai reiese că Witkoff ar fi torpilat ultima întrunire Zelenski-Trump din octombrie, de la Washington. Președintele american dăduse înaintea ei semnale de acceptare a cererii Ucrainei de rachete Tomahawk, cu rază lungă de acțiune, dar a refuzat furnizarea lor, după discuția cu Putin. Pare că ea a fost pregătită de emisarul său special, spre satisfacția deplină a Kremlinului. Îi îndemnase Witkoff pe consilierii lui Putin să îl pună pe dictatorul rus să îl sune și să-l perie pe șeful Casei Albe, ca să îl convingă de dorința tiranului de a face ”pace”, pentru ca Trump să se răzgândească și să nu mai ofere Kievului rachetele?

Îi îndemnase, dacă discuțiile au fost reproduse corect de informațiile scurse de necunoscuți în presă.

Ce s-ar fi spus

În prima conversație, cu privire la ce ar trebui să dea pe gură Putin în dialogul telefonic cu Trump, Witkoff ar fi spus: ”Aș repeta pur și simplu că îl felicit pe președinte (n.r. pe Trump) pentru această realizare (pacea în Gaza, n.r), că l-ați susținut, că îl respectați ca om al păcii și că sunteți cu adevărat bucuros că s-a întâmplat acest lucru. Asta aș spune. Cred că ar fi o mișcare foarte bună”. Așa l-ar fi sfătuit Witkoff pe Putin, prin Ușakov.

Halucinant.

Propunerea lui Witkoff pentru consilierul lui Putin n-a fost ca dictatorul să înceteze să mai omoare civili și să-și bage mințile în cap și armata în cazărmi, de vreme ce America poate lovi usturător în interesele economice și militare ale Rusiei și se pregătește s-o facă. Sfatul lui ar fi fost ”să elaborăm o propunere de pace în 20 de puncte, așa cum am făcut în Gaza…și cred că poate ar trebui să facem același lucru cu dumneavoastră”. Apoi, ”explorând ce ar fi necesar pentru a (se) ajunge la un acord de pace,” Witkoff le-ar mai fi spus rușilor ”ceva : știu ce ar fi nevoie pentru a ajunge la un acord de pace – Donețk și poate încă un fel de schimb teritorial….Și cred, Iuri, că președintele îmi va oferi suficient spațiu și autoritate pentru a realiza acel acord”. Asta ar fi adăugat S.W. textual.

Trump a reacționat afirmând că nu a auzit înregistrarea, dar că astfel de instrucțiuni ar fi ”un lucru standard” pentru negociatori. ”Trebuie să convingă Ucraina, trebuie să convingă Rusia. Asta face un negociator”, a spus președintele SUA, în timp ce Dimitriev a negat autenticitatea convorbirilor, iar Ușakov a acuzat interferența serviciilor. Reprezentantul Kremlinului, Kirill Dmitriev, a numit transcrierile ”false”, în timp ce Iuri Ușakov nu a negat discuția, ci a acuzat că altcineva (nu el, nuuu) a înregistrat-o și a livrat-o presei. ”N-am fost noi”, a spus textual consilierul dictatorului rus.

Sunt aceste conversații difuzate de Bloomberg autentice?

Nu știm. Rusia are tot interesul să bage bățul prin gard. Dușmanii lui Witkoff, la fel. Mulți ar vrea să semene haos și discordie în echipa de politică externă a lui Trump, care a obținut, din perspectiva președintelui și a altora, o serie de prezumtive succese diplomatice. Mai ales încetarea focului din Gaza. Care, vai, a salvat ultimele resturi ale grupării teroriste Hamas, nefiind un acord realmente bun, de vreme ce n-a conținut un mecanism aplicabil de transpunere a dezideratului principal al proiectului unei păci durabile: dezarmarea grupării teroriste Hamas și reconstrucția sub auspicii prezentând încredere a unei fâșii Gaza eliberate de agitpropul antisemit al Frăției Musulmane.

Dar, din păcate, discuțiile ruso-americane scurse în presă sunt, cert, plauzibile. Ele tind să nege că Rusia și-ar fi prezentat unilateral lista de revendicări, transformate ulterior în ”plan în 28 de puncte”. Și așa cum îl înfățișează pe Witkoff, emisarul special american apare din aceste presupuse înregistrări mai degrabă ca un agent de influență al Rusiei, care-l fraierește și smintește periodic, direct și indirect, prin el însuși ori prin diplomații ruși, pe narcisistul Trump, convingându-l să accepte să ia măsuri anti-ucrainene, decât ca un negociator de reală bună credință.

Or, departe de a promova proiectul MAGA, măsurile politice externe preconizate de el, conform acestor presupuse convorbiri, ar contraveni flagrant intereselor unei ”Americi mărețe”.

Pe termen scurt, mediu și lung, ele r nesocoti, afecta și prejudicia aceste interese ale Washingtonului. Căci, dând câștig de cauză planurilor expansioniste ale Moscovei, aceste măsuri ar submina pax americana. Ele ar da peste cap ordinea mondială anglo-americană și poziția Statelor Unite în lume, netezind calea transformării alianței anti-occidente a Rusiei, Chinei și Iranului, precum și a Frăției Musulmane, în viitoare superputere.

Știe maestrul-păpușar Trump că a mizat pe omul greșit?

E verosimil ca pe Witkoff să nu-l intereseze nimic din toate acestea, obiectivul său de căpătâi fiind realizarea unui acord vrut neapărat de Trump, care vânează Premiul Nobel pentru Pace și un loc în paradisul pacifist al neofiților creștini.

E posibil, totodată, ca Witkoff să fie convins că nu va putea media o înțelegere, câtă vreme nu satisface dorințele lui Putin, pentru că Rusia câștigă pe moment, fie și lent, războiul de uzură, așa că Ucraina i se pare că ar trebui forțată să sară peste propria ei umbră și să accepte concesii majore. Concesii pe care nicio țară cu scaun la cap și o conducere responsabilă, care vrea să-și păstreze și libertatea, și demnitatea, nu le poate face, de fapt. Și le face doar după ce a capitulat. Când chiar nu mai are încotro.

Limpede e, că mai-marii americani, în frunte cu Trump, fie nu cred în evidenta capacitate a Ucrainei de a învinge în război (odată ajutată realmente eficient), fie nu vor să riște absolut nimic și nici să-i livreze Kievului (fără vreun risc perceptibil) o parte din acest important ajutor. Care, departe de a susține doar independența Ucrainei, ar restabili credibilitatea Vestului și capacitatea lui de a descuraja, în loc să răsplătească agresiuni precum a Rusiei.

Aici e buba. Rezoluția conflictului ruso-ucrainean e departe. De ce nu văd Witkoff et comp realitatea?

Pentru că nu vor s-o vadă. Pentru că le lipsește răbdarea pentru proiecte care depășesc mandatul lor limitat. Și pentru că o Americă izolaționistă își tot ițește, când ți-e lumea mai dragă, spectrul hâd. Această Americă politicianistă nutrește iluzia că s-ar putea înțelege cu dictatorii, împărți cu ei globul pe bază de sfere de influență, părăsi la greu aliații, în timp ce și-ar păstra, la adăpostul celor două oceane, puterea, influența și stilul de viață american.

Ce aberație! Ce demență! Câtă prostie! Cum să te poți izola de dictaturi și genocide într-o lume globalizată? Cum să te poți lipsi de alianțe veritabile, solide?

Cu negociatori care, chiar dacă nu sunt naivi, sau agenți de influență ai Rusiei, torpilează interesele americane, întrucât sunt miopi sau se amăgesc cu privire la rolul superputerii în lume, nu se va face pace în războiul ruso-ucrainean.

Pacea se va face prin instalarea lui Marco Rubio în scaunul negociatorului șef.

Sau prin includerea Ucrainei în NATO. Sau chiar numai prin instalarea unei zone de interdicție de survol rusesc în Ucraina, care i-ar apăra și pe români și pe alți aliați din NATO. În fine, prin sancțiuni puternice impuse Moscovei și un masiv ajutor militar american pentru forțele defensive ucrainene. Ar fi măsuri drepte. Ar fi demersuri morale, nu doar politic, diplomatic și militar eficiente, care să pună presiune pe agresor, iar nu (doar) pe victima lui. Și ar reda Americii măreția necesară și ei, și unei lumi libere respectabile și respectate.

---

Orice donație ne ajută să susținem mai departe acest proiect editorial independent. Vă mulțumim și vă invităm să distribuiți articolele noastre.