Căderea unui măr mare din pomul libertății

Mamdani și ispita mărului pădureț

Cine oare nu se cutremură, în Vest, auzind de căderea iconicului Big Apple, metropola occidentală simbol al libertății, urbe ajunsă pe mâna unui Zohran Mamdani, câștigătorul cursei pentru funcția de edil al New Yorkului? Nu riscă oare orașul să devină de acum încolo un mare măr pădureț pentru întregul Occident?

Indiferent rămâne doar naivul. Nepăsător se arată doar smintitul și habarnistul american și european, întunericitul fără de noțiuni despre cum merg treburile lumii, care nu știe de riscul destabilizării Statelor Unite și, deci, a NATO. Căci în Alianța Nord-Atlantică, America e primus inter pares. Or, trebuie să fii sau ignorant, sau nebun, sau doldora de ură de sine, de propriile tradiții iudeo-creștine, ba poate și un pic spălat pe creier, să nu înțelegi importanța ieșită din comun a Pactului defensiv occidental. Și să nu pricepi că nu face nici cât o ceapă degerată o alianță în care s-a transpus teoria ”marii înlocuiri” a culturilor, națiunilor și valorilor occidentale cu dușmanii lor. 

Cei din urmă au motive să exulte. New York-ul devastat la 9/11 de teroriștii islamiști are primul său edil musulman, socialist, antiamerican și antisemit, care a refuzat să se disocieze de lozinca globalizării intifadei, o chemare la genocid împotriva evreilor din toată lumea. Or, după cum s-a mai spus, ”ce începe cu evreii nu se sfârșește niciodată cu ei.” 

Ce înseamnă victoria lui Mamdani

Ce e oare succesul unui candidat imigrat ca majoritatea votanților săi cu relativ puțină vreme în urmă, care a promis săracilor din Big Apple marea cu sarea, ca de pildă transport în comun gratuit (o idee a stângii implementată catastrofal în alte țări)? Ce e izbânda electorală a unui ins care se arată hotărât nu doar să aplice capitalei capitalismului ”soluții” comuniste, ci și, contrar prerogativelor primarului, să se dedice politicii externe, cu accent pe palestinianism, antisionism și antisemitism mascat? Căci deși a promis reducerea fondurilor și efectivelor poliției New Yorkului (aflate după el ”sub control IDF”) Mamdani ar fi sigur că ar găsi destul agenți NYPD să-l aresteze pe premierul ales democratic al statului evreu. Așa a zis Mamdani că vrea. Ce e apoi succesul unui individ care vrea să taxeze cât mai dur cartierele ”albe” ale principalei metropole americane?

E rasism. E evident rasism antialb. Mamdani mai propune anticapitalism și anticolonialism pe pâine. Dar numai cu eticheta și doar cu numele. Căci America nu mai e demult nici imperiu al capitalismului sălbatic și nici n-a fost vreodată o putere cu adevărat colonialistă. Iar Statele Unite sunt în sine o țară postcolonială.

În fapt, victoria lui Mamdani este o înfrângere a libertății. E o cădere a civilizației. E simptomul unui fenomen pe care Oswald Spengler îl numea acum un veac ”Declinul Occidentului”. Ca și prezența la cârma Londrei a primarului Sadiq Khan, alt musulman de extremă stânga, este emblema biruinței subversiunii ideologice kgb-iste. Despre ea avertiza fostul ofițer KGB, Iuri Bezmenov, acum exact 40 de ani. După ce a fugit din patria sovietică a KGB-ului, Bezmenov deplângea infiltrarea ideologică a Americii, dezinformarea, demoralizarea și destabilizarea Statelor Unite și plonjarea lor în criză. Bezmenov prezicea distrugerea lor prin spălarea pe creier a unor generații succesive de americani. 

Sigur, Mamdani nu e toată America. Nici tot Partidul Democrat, din care reprezentanți moderați au câștigat alegerile pentru guvernatori în Virginia și New Jersey. Dar populismul său radical e seducător și riscă să treacă la butoane, la stânga spectrului politic. 

Cine l-a votat pe socialist?

Culmea, în ciuda promisiunilor lui deșănțate a căror transpunere ar falimenta orașul, pe Mamdani nu l-au votat muncitorii în majoritatea lor. Și în ciuda populismului său marxist promițând tuturor tot și chiar mai mult decât atât, n-au rezonat cu el ghinioniștii sorții și victimele reale ale rasismului, xenofobiei și intoleranței religioase, în speță evreii. În proporție de două treimi, victimele antisemitismului l-au repudiat pe Mamdani la urne. Dar ce-au făcut cealaltă treime? Au dormit în ghete? Le-a plăcut, ca multor femei, ”teroristul” carismatic ”în costum”? Se bucură că la cârma unei urbi care a fost, decenii la rând, cel mai mare oraș evreiesc din lume, s-a instalat un iudeofob cum scrie la carte, un antisionist și antisemit nedisimulat și virulent, demn urmaș al lui Mahmood Mamdani, asociatul ideologului musulman al socialismului decolonizator și anti-israelian, Edward Said? Sau au vrut ei ”să demonstreze” că evreii, iată, ”conduc lumea”, cum cred sau afirmă antisemiții? 

Și ce va fi de-aici încolo

Puternic influențat de extrema stângă încă din epoca Obama, Partidul Democrat se va mamdaniza galopant. New Yorkul, aflat ca și California oricum în declin, e predictibil că va vedea accelerându-se fuga de capital și emigrarea forței de muncă din oraș. La fel de predictibil e că, precum pe coasta de vest a SUA, vor lua amploare haosul, dezordinea și fărădelegea, precum și rasismul antialb, antisemitismul și extremismul. 

Scindarea Americii într-una extremistă de stângă și alta republicană, ea însăși subminată și polarizată de extrema dreaptă woke de genul Tucker Carlson, va progresa tot mai grăbit. 

Sub impactul comunizării sale, Partidul Democrat își va pierde relevanța electorală pentru ce a mai rămas din centrul spectrului politic american și pentru independenți. Sub influența involuției americane se vor radicaliza în continuare și partidele de centru și de stânga europene, cot la cot cu formațiunile de dreapta care-și vor abandona treptat conservatorismul și se vor deda tot mai nerușinat populismului și reacțiunii.

Cum rămâne deci cu Vestul? Dumnezeu cu mila.