Religii clasice. Și ura din variantele lor seculare și politice contemporane

A existat o vreme în care religiile durau secole și milenii. Până la Noe, primul ”drept în evul său”, Biblia a înregistrat trecerea a 10 generații de oameni cu vârste matusalemice.

Până la primul monoteist asumat, Avraam, Biblia a înregistrat alte 10 generații.

Mii de ani, iudaismul izvorât din evreul Avraam a rămas singurul monoteism într-o mare de clanuri, triburi și imperii idolatre. Acum două milenii a apărut, din Israel, din mijlocul poporului evreu, creștinismul. Un mileniu mai târziu se răspândea, impetuos și agresiv, islamul, care, inspirat de iudaism și creștinism, se născuse cu câteva secole înainte și cucerea, în răstimp de alte câteva veacuri, ținuturi vaste în Orientul Apropiat, în Nordul Africii și Spania.  

Modernitatea a revoluționat lumea religiilor. De la revoluția franceză și marxism încoace religiile apar, se dovedesc tot mai politice, și dispar din prim plan tot mai rapid. Mai nou, fulgerător. Dar rămân în subconștientul omenirii ca niște viruși latenți. Abia așteaptă reciclarea, scularea din morți, renașterea din cenușă, ca pasărea Phoenix.

Bolșevismul a dăinuit în Rusia 70 de ani și a secerat zeci de milioane de oameni, înainte de a însângera, ca putinism și național-bolșevism dughinist, alte sute de mii sau milioane. Forme de comunism bolșevic și stalinist subzistă între altele în China, Coreea de Nord și Cuba.

Nazismul s-a evaporat, aparent, după cei 12 de ani de crime hitleriste fără egal, SS-iștii fugind în Argentina și în alte state latino-americane sau arabe, ca Siria sau Egipt, ca să-și răspândească de acolo vechiul și noul antisemitism antisionist. Dar a rămas până de curând un fenomen mai degrabă marginal, înainte ca politicile sale identitare, rasismul, ecologismul radical și antisemitismul nazist să revină în mainstream și în elitele universitare apusene sub forma mișcării woke. Extrema stângă woke a captivat și ea creierele tinerelor generații occidentale spălate de religia ei seculară. Dar a început deja, după un deceniu de înflorire și de provocare de catastrofe geopolitice în colaborare cu alte religii totalitare, precum putinismul și islamismul, s-o bage pe mânecă.

Și să se discrediteze. Lovitura de grație îi dă asocierea cu terorismul islamist, care ascultă de altă religie politică, dedusă din islam. Islamul e, în sine, o religie care nu deosebește între religios și politic. Una care se pretează ca atare lesne la abuzarea ei totalitară. Ca în Iran. Sau în Gaza. Iar ideologia islamistă, care, extrasă din această credință, bate toba fanatic pentru un cult al morții amintind de cel legionar, a smintit o parte apreciabilă de tineri americani și europeni.

Împinși de extrema stângă și de propriul vid existențial, unii din acești juni debusolați s-au convertit în ultimele decenii la mahomedanism. După care, s-au radicalizat, umplându-și vidul cu islamism. Și antisemitism.

Dar pe mulți nu-i amuză antiamericanismul, antisemitismul și antioccidentalismul Frăției Musulmane, care se propagă în Vest. Și cu atât mai puțin extrema stângă aliată cu ea.

Cotitura a devenit vizibilă recent. S-a manifestat în alegerile americane, câștigate de republicanii anti-woke. Și, mai nou, între altele, la un eveniment ”Turning Point USA”, organizat de văduva lui Charlie Kirk și oamenii ei la Universitatea din Mississippi, în prezența vicepreședintelui J.D. Vance, el însuși un fost tânăr senator de Ohio, recent convertit la catolicism. S-a înghesuit să ia parte la eveniment jumătate din studențimea școlii, nu mai puțin de 14.000 de tineri.

Cărora li s-au adăugat alți 13.000 de adulți. Ce-au căutat ei, cu zecile de mii, la această manifestare vădit creștină, care n-ar fi fost posibilă în incintele majorității celorlalte universități, de la Harvard la Yale și de la Princeton la Columbia, toate woke și în genunchi în fața zeităților extremei stângi ca anticolonialismul, anti-capitalismul, antiamericanismul, antisemitismul și anti-iudeo-creștinismul ?

Douglas Murray o spune clar, într-un comentariu apărut în New York Post, sub titlul ”Turning Point USA’s extraordinary crowd with JD Vance shows how young people are hungry for purpose”. Caută sens.

Tinerilor americani le este foame să decripteze noima existenței lor.

Și n-o pot găsi neam, în religia pro-teroristă, pro-islamistă, woke, anti-Trump și anti-Netanyahu care-i asaltează. Care-i urmărește fără încetare pe net, în rețelele sociale, pe băncile școlilor, în universități, în casa și eșecurile părinților, în ONG-uri, organizații internaționale și publicațiile tot mai descreierate, adesea cumpărate de bani islamiști din Qatar.

Or, această doctrină religios-politică nu-i mai ajută. S-a dovedit toxică, nu furnizoare durabilă de sens, cu neomarxismul, anticolonialismul, rasismul ei anti-alb, cu bigotismul ei antisemit și anticreștin, cu nihilismul ei cultural și antioccidental, cu globalismul ei chipurile generos și cu transgenderismul ei pseudo-științific, în fapt imbecil și aberant. Iată de ce tot mai mulți tineri americani își caută salvarea în creștinism. Dar la ”colț de cotitură” îi așteaptă o nouă variantă de religie politică. Religia woke a extremei drepte, care seamănă leit cu a extremei stângi, de vreme ce frații siamezi ai extremismului european și american împărtășesc aceleași politici virulent identitare, același colectivism, antiamericanism și antisemitism, alcătuind esența antidemocratică a ultraprogresismului.

De ce tot apar noi și noi religii politice? Pentru că omul e o ființă religioasă, Iar ca să-l parafrazăm pe G.K. Chesterton, pentru că omul religiei clasice care încetează să creadă nu devine pur și simplu (doar) ateu. Crede în altceva. În dușmanii lui Dumnezeu.

La Universitatea din Mississippi, lui J.D. Vance i s-au pus întrebări antisemite. Vicepreședintele SUA ar fi putut trece cu brio proba, disociindu-se clar și fără echivoc, prin răspunsurile sale, de influensării de peste ocean care răspândesc teorii ale conspirației anti-evreiești, cea mai veche formă de ură religioasă, etnică și rasială. Or, el a stârnit iritări pentru că a evitat să răspundă clar și să combată ferm și fără echivoc antisemitismul exprimat de două din întrebările care i s-au pus de către tineri creștini de dreapta, influențați de extremiști conspiraționiști și antisioniști ca Tucker Carlson, Candace Owens și Marjorie Taylor Greene.

Cine sunt cei trei-patru, dacă li se adaugă și hitleristul Nick Fuentes? Înlocuitorii variantei zise ”de extremă stânga” a religiei politice woke cu alternativa ei zisă ”de extremă dreapta”. Sunt pontifii celei din urmă, măcinați de ambiția de a-i substitui pe Ibrahim X. Kendy, Greta Thunberg, Robin DiAngeli, și alte figuri de proră ale comunismului nazist actual.

Dacă peste ocean, creștinismul va adopta marotele și obsesiile lor, politicile lor identitare, radicalismul, pro-islamismul, antiamericanismul și antisemitismul lor, vai și amar. Creștinismul, fără îndoială, va dăinui, dar noua religie politică ar putea dura chiar mai puțin de un deceniu.