Antisemiții, cucerirea orașului Gaza și ”soluția celor două state”

Ți-aș fi scris o scrisoare, intitulată: ”Dragă antisemito!” Dar de fapt nu mi-ești dragă. Nu-mi par a fi aproapele meu. Ești, clar, departele meu. Și de ce ție? De ce nu vreunui bărbat, antisemit și el? Pentru că nu aș fi sigur că e mai educat decât tine. Dar ar fi, desigur, la fel de vrednic de dispreț, de milă, de îngrijire medicală și de oroare.

Cum te identific ca antisemită? În aceste zile e simplu.

Dacă negi doar poporului evreu dreptul la un stat propriu, ești antisemită.

Dacă te holbezi obsesiv la știri despre acest stat evreu și îl condamni pentru te miri ce, de regulă minciuni, în timp ce te lasă indiferente catastrofe reale din alte țări și națiuni, ești antisemită.

Dacă admiți calomniile și acuzele medievale modificate și modernizate de către stânga de omor ritual vehiculate la adresa Israelului și evreilor (”uciderea de copii”, ”apartheid”, ”genocid”, ”înfometarea deliberată” a populației din Gaza și alte basme similare, defăimătoare) știind că sunt calomnii, ești antisemită.

Dacă nu vrei să știi adevărul, pe care de fapt îl intuiești, dar îl negi, ești antisemită. La fel, când practici revizionism istoric, dând vâna pe evrei pentru nefăcutele altora, în speranța delestării istoriei proprii. Sau a istoriei altora. Și dacă le atribui tuturor evreilor vina pentru nefăcute reale sau presupuse ale israelienilor.

Dacă accepți să te lași târâtă de formatorii de opinie antisemiți și de masă spre extrema stângă sau dreaptă a spectrului politic în care e la ordinea zilei să-i urăști pe evrei, pe sioniști și pe israelieni: antisemită devii, preluând una sau alta din teroriile la modă care proiectează asupra evreilor, văzuți esențialist, intenții malefice, rasiste, exterminatoare.

Dacă invoci rațiunea, drepturile omului și democrația spre a promova ura (întotdeauna irațională) împotriva evreilor, a apărării lor și a statului lor care e construit pe libertate, drepturi ale omului, rațiune și democrație, toate de sorginte biblică, la fel, faci parte din tribul antisemit. Nu mai puțin dacă împărtășești cea mai veche teorie a conspirației, în centrul căreia evreii joacă rolul ”necuraților, diavolilor, demonilor” (al ”coloniștilor, imperialiștilor, rasiștilor”, etc., etc).

Dacă te crezi ”bună” și ”etic valoroasă” pentru că iei partea ”victimelor” palestiniene și a ”copiilor din Gaza”, demonizându-i pe israelieni (ca avrei, desigur) te înșeli, te amăgești, minți, calomniezi și le faci rău nu doar evreilor și alor tăi, ci și copiilor din Gaza. A căror șansă sunt israelienii. Pentru că și copiii din fâșie sunt victimele Hamas. La fel cum sunt creștinii, care, cât nu sunt victimizați chiar acum de către islamiști, ar urma la rând după evrei.

Nu în ultimul rând, antisemită ești ori de câte ori negi realitatea privindu-i pe evreii reali și îi acuzi de ceea ce proiectezi asupra lor, afirmând despre ei (niște evrei imaginari) și faptele lor (de asemenea imaginare) ceea ce ești și ai vrea tu să le faci lor cu adevărat.

Ce e cu tine dacă nu realizezi ce e la mintea cocoșului? Ești bolnăvioară la căpșor

Ești bolnăvioară rău. Și ca atare îți faci ție și altora rău. De pildă înfuriindu-te, dimpreună cu antisemiții (mai ales de stânga), din pricina unor măsuri israeliene care îți provoacă egală oroare. Forțele israeliene se pregătesc să cucerească orașul Gaza și să distrugă ultimele batalioane ale teroriștilor islamiști, din fâșia terorizată de Hamas. Fâșia de care au abuzat islamiștii, folosind-o ca rampă de lansare a celui mai amplu masacru antisemit de la Holocaust încoace. Iar apoi schingiuind, violând și omorând în ea zeci și sute de ostatici.

Concomitent, guvernul de la Ierusalim a aprobat construcția, în Iudeea, la granița regatului Iuda cu teritoriul tribului israelit Beniamin, a 3400 de locuințe noi.

Nu-i așa că ambele demersuri sunt ”monstruoase? Intolerabile? Sinistre la culme?” Căci pentru antisemiții woke, oare ce coșmar mai mare poate fi decât ca niște iudei ”colonizatori” ai propriei țări, Iudeea, să construiască locuințe evreiești, de vreme ce țara revendicată de ”palestinieni”, o invenție kaghebistă anilor 60 ai veacului trecut, trebuie musai, în opinia arabilor și progresiștilor occidentali, să fie ”judenrein”?! La fel de” judenrein și judenfrei”, cum cereau naziștii să le fie Germania. Și ce vis poate fi mai rău și mai urât, decât să-i vezi pe israelieni victorioși în războiul lor anti-terorist, de vreme ce faci parte dintre cei care rupeau de pe ziduri afișurile cu copii israelieni luați ostatici în Gaza, smulgai de pe stâlpi fotografiile cu mamele și tații sau bunicii lor, negând că evreicele din chibuțuri au fost violate, torturate, asasinate împreună cu bebelușii lor în chinuri groaznice?

Construcțiile de locuințe și cucerirea orașului Gaza ar umbri, potrivit comentatorilor de stânga, șansele unui stat ”palestinian” și, deci, ale ”implementării” așa-zisei ”soluții a celor două state”. Care au fost, până acuma, trei: Iordania, Israelul și Gaza, din care fuseseră evacuați din 2005, toți locuitorii evrei și militarii israelieni, pentru ca fâșia să devină un Hong Kong al Orientului Apropiat.

Tu, mândră antisemită, îi crezi pe propagandiști. Hai deci să te confruntăm cu fapte. Și cu cifre și istorie reale. Poate se dovedește că n-ai fost decât rău informată, manipulată și involuntar smintită. Poate reiese că nu ești, de fapt, antisemită.

Să începem prin a-ți aminti că, după evacuarea evreilor din Gaza, populația musulmană rămasă în fâșie – urmașa arabilor aduși de otomani prin secolul 19 – și-a ales cu mare grijă viitorul, votând liber la putere Hamas.

Cifre semnificative, între altele despre raportul dintre civili și teroriști uciși

Au urmat, după 2005, multe mii de rachete lansate de Hamas și de alți jihadiști din Gaza asupra populației civile a statului evreu, precum și, nota bene, câteva războaie neterminate, iscate tot mereu tot de ei în anii 2008–2009, 2012, 2014 și 2021, care au pregătit mega-atentatul de la 7/10/23. Unul cu proporțional de 13 ori mai multe victime decât cele produse de Al Qaida în mega-atentatele din estul SUA, la 11 septembrie 2001.

După 9/11 au urmat două decenii de războaie antiteroriste ale SUA și aliaților lor. Numărul victimelor civile provocate de aceste războaie (ca și de cel ruso-ucrainean, coreean, vietnamez), e clar mult mai mare decât cel al palestinienilor necombatanți din Gaza. Unde raportul e de 1-1,5 sau 1 terorist la 2 civili, în vreme ce în primul război din Golf a fost de 1-9, în cele iugoslave 1-6, în Vietnam 1-5, în Afganistan 1-3, în Irak 1-7.

Totuși, Israelul, care e prima țară din lume ce hrănește, pe timp de război, populația inamică, și o avertizează să se evacueze înaintea unui atac armat, e acuzată aberant de ”genocid”. Și de presupusă ”înfometare deliberată” a populației palestiniene din Gaza. Teză falsă, a propagandei islamiste, a Hamas, intens vehiculată inclusiv la ONU ori pe primele pagini ale marilor ziare și de presa extremei stângi antisemite, pentru a cărei ”susținere” s-au publicat în mare număr poze false de copii chipurile ”flămânzi”, care erau însă de fapt, in corpore, genetic bolnavi. După care s-au publicat infime dezmințiri, pe paginile pe care nu le citește nimeni, ale marilor cotidiane.

Ce uită sistematic să semnaleze pseudo-jurnaliștii înhămați la agitpropul terorist, islamist și antisemit?

Propagandiștii antisioniști uită că războiul din Gaza n-a fost declanșat de israelieni, ci de masacrul comis de o populație radicalizată, a cărei conducere teroristă și-a înscris în Carta Hamas și în rațiunea de a fi distrugerea Israelului și exterminarea tuturor evreilor de pretutindeni.

Ei ignoră, de asemenea, cu superbie, că în planul terorist Israelul e doar prima etapă înaintea distrugerii Vestului și exterminării creștinilor, epurați din mare parte din Orientul Apropiat, în toate regiunile în care islamiștii au reușit să acapareze și să exercite puterea.

La fel, propagandiștii din slujba antisemitismului local, regional și global omit să releve că părelnica ”soluție a celor două state” a devenit un deziderat utopic. Nu pentru că în cazul implementării ei ar fi 3 state palestiniene (în Gaza, Cisiordania și Iordania) și unul neviabil, evreiesc, în care trăiește acum o populație arabă, palestiniană alcătuind 21% din total, în timp ce în țările controlate de arabi sunt zero, zero, zero (adică: 0) evrei. Ci pentru că, în acest caz, ar fi și două sau trei state teroriste, cu populații radicalizate, a căror rațiune de a fi ar consta în a extermina statul evreu. În a lichida singurul stat evreu din lume, cu 9 milioane de locuitori, (din care mulți arabi) față de 22 de state arabe cu aproape 500 de milioane de locuitori, dar zero evrei, precum și 2 miliarde de musulmani pe glob.

Soluția celor două state. Sau o propunere obsesivă, impracticabilă, dar cu agendă

Soluția celor două state continuă să fie propusă și recomandată convulsiv, stăruitor și obsesiv de guverne și ziariști antisemiți, mai ales de stânga, dar și de dreapta, care știu bine că avansează o utopie, dar sunt cantonați în ea cu zel și fanatism, căci li se pare un instrument adecvat să le facă rău evreilor. Și statului lor atât de detestat, o țară de scindat și de adus la disperare, la exasperare și la război civil cât timp nu s-a reușit cu alte mijloace nimicirea Israelului. Pe care, semn indubitabil de antisemitism, politicienii și jurnaliștii cu pricina îl toacă mărunt, compulsiv și infatigabil, în timp ce ignoră trufaș orice altă regiune în care sunt masacrați de pildă creștini, ca în Nigeria, Sudan și Mozambic, de vreme ce în zonele cu pricina nu se poata da la fel de lesne vina pe evrei.

Or, și ei știu bine că zisa ”soluție” nu e practicabilă. Nu doar pentru că e o minciună multiplă în termeni. În fond, o ”soluție” trebuie să rezolve o problemă, nu s-o complice.

Și n-ar fi două state, ci patru. Iar cele arabe n-ar fi democrații, ci tiranii.

În plus, recunoașterea unui stat palestinian ar fi cât se poate de inoportună, cât timp ar recompensa agresiunea Hamas și ar premia și stimula terorismul, extremismul, antisemitismul și imperialismul. Motiv pentru care islamiștii Hamas îl aplaudă la scenă deschisă pe premierul australian. Albanese i-a calificat pe teroriști drept ”martiri”, și-a afișat disprețul față de avertismentele americane și a anunțat recunoașterea unui stat palestinian, impulsionându-i, ca și liderul francez, Macron, pe extremiștii palestinieni să refuze negocierile pentru un acord de încetare a focului.

Concomitent, ideea unui nou stat palestinian nu mai e acceptată, dată fiind realitatea socio-psihologică a regiunii, nici de o mare majoritate israeliană, necum de palestinieni. Refuzul, de cinci ori repetat, al palestinienilor de a edifica un stat propriu (pe lângă cel iordanian) e consecința directă a problemei de bază a conflictului israeliano-arab: neacceptarea evreilor de către o mare parte a vecinilor lor arabi, condiționați de antisemitismul din Coran, din hadithe și din propaganda antievreiască revărsată în regiune de naziști și de comuniști, astfel încât vor tot: o Palestină ”liberă” de la râu la mare, după cum afirmă sloganul genocidar.

În aceste condiții, e aberant să li se ceară israelienilor să se sinucidă, acceptând prezumtiva ”soluție a celor două state”. Ori să renunțe la construcția de locuințe în Iudeea și Samaria.

Antisemitismul ca religie

Împins din spate de radicalismul, islamismul și terorismul arab, trenul politic a pornit din gară la 7 octombrie 2023. E futil să se fluiere ca să revină unde nu va mai fi vreodată, în ciuda multiplelor încercări israeliene eșuate de a-i face loc, decenii la rând, statului palestinian. Dar conflictul nu e, înprimul rând, politic. E religios.

Te vor convinge oare toate aceste aserțiuni, fapte și argumente?

Mă tem că nu. Pentru că a-i urî pe niște evrei imaginari (care n-au vreo legătură cu realitatea, dar se potrivesc narativului credinței tale), ți-a devenit noul idol, o veritabilă religie, în care crezi vijelios, focos și cutremurător, cu râvnă, zel și fanatism. Căci ai impresia că ți-ar rezolva toate problemele sociale, culturale, filosofice, religioase, economice și psihologice. Ca atare, ai construit o ideologie și o cultură totalitare în jurul acestei noi religii seculare.

Te simți prea bine în ea. Căci, vorba lui Belu Zilber, ”ai căzut la partid” ca afemeiatul la mâna unei femei.

Iată ce ți-a îmbolnăvit capul, sufletul și inima și te-a prefăcut în departele oamenilor pentru care ura, dacă nu e ura pe rău și pe păcat, nu e și nu poate fi vreodată o opțiune. Cum nu e nici măcar ura pe antisemiți, drăguțo.