Antisemitismul unui pilot spaniol. Și recunoașterea franceză a unui stat palestinian

Scene halucinante s-au petrecut înaintea unui zbor suspendat al unor copii francezi evrei și al profesoarei lor cu o companie aeriană spaniolă. Profesoara copiilor care reveneau dintr-o tabără și urmau să se întoarcă în Franța, a fost violentată, trântită la pământ și încătușată cu violență. Cei 50 de copii au fost debarcați din avionul companiei Vueling, după ce poliția a luat cu asalt aeronava, la cererea echipajului, chipurile ”deranjat de cântece”. Care însă nu se intonaseră și nu se cântau.

Ce-ar fi fost oare dacă avionul Vueling ar fi dat abuziv afară din aparatul de zbor un grup de copii de culoare? Africani? Sau copii romi? Cântând, zgomotoși sau tăcuți?

Dar ce nu li se poate face lor în Europa extremistă de stânga, li se poate, evident, efectua unor copii evrei. Iar dacă se iscă proteste, se reacționează cu minciuni crase, menite să acopere demersul companiei aeriane spaniole.

După ce, potrivit indiciilor existente, a fost pe drept acuzată de antisemitism, compania a dat publicității o declarație, potrivit căreia copiii (numiți de societatea aeriană ”adolescenți”, deși, la zece ani, unii nu erau încă nici în pubertate) ar fi avut un ”comportament disruptiv și confrontațional” și ar fi ”contravenit” prevederilor legale privind siguranța aeriană.

N-am mai văzut, sincer, ca un grup de copii evrei să pună în pericol securitatea unui avion. Iată o bizară premieră mondială, petrecută tocmai când globul pământesc se resimte mai rău după ce a fost zguduit de masacrul antisemit comis de Hamas la 7 octombrie 2023, în Israel, ca și de consecutiva explozie de ură planetară pe evrei, nu doar pe statul evreu.

Să aibă oară o legătură această explozie planetară de ură pe evrei cu demersul fără egal și fără precedent, la scară globală, din avionul spaniol?

Dar să examinăm mai atent, pe bază de mărturii, cele petrecute

Nu e clar deloc de ce comandantul care a chemat poliția să-i debarce pe copii (și a fost instructorul de pilotaj al principalilor teroriști islamiști al Qaida, criminali în masă la 9/11), a autorizat echipajul să ceară intervenția forțelor de ordine. Sau de ce a intervenit. Pare să fi fost fără motiv, întrucât copiii debarcați erau, în avion, foarte politicoși și deloc gălăgioși, cum a confirmat un martor ocular ,neevreu. Care a a mai precizat că puberii și copiii ”nu cântau”, erau calmi și tăceau, nefiind vreun pericol, când instructajul de securitate din avion s-a întrerupt brusc și un însoțitor de bord a anunțat că ar fi nevoit să cheme poliția.

Se afirmă, de asemenea, că li s-a cerut adolescenților debarcați să-și șteargă filmările de pe telefoane și, anterior, ”pentru siguranța lor”, să-și ascundă însemnele religioase evreiești, în speță, kippalele și ciucurii șalurilor de rugăciune.

De ce, dacă ar fi fost vorba doar de securitatea avionului? De ce sunt obligați niște copii să-și ascundă însemnele și simbolurile religioase?

Copiii veneau din tabără. N-am văzut copii venind din tabere situate în toate cele patru puncte cardinale să fi fost debarcați undeva în Europa pentru că ar fi contravenit unor reguli de securitate. N-am văzut nici copii și adolescenți care, supervizați de profesoara lor, să refuze să asculte de ordinele unor adulți străini în avionul controlat de cei din urmă. În schimb, am văzut ca niciodată antisemitism masiv, virulent, purulent și violent.

Vueling se va confrunta cu o traducere în justiție pentru discriminare pe bază religioasă, etnică sau rasială, precum și pentru violența fizică și psihologică exercitată de societatea aeriană spaniolă. Dar această dare în judecată nu rezolvă problema.

Nu erau copiii francezi? Evreii nu mai pot conta în fața oficialităților de la Paris drept francezi?

Încă se așteaptă reacția firească a ministerului de externe al Franței. Una de condamnare a urii pe evrei vădite a extremiștilor de la bordul avionului și din compania aeriană spaniolă.

Dar poate că se așteaptă degeaba. Poate că ministrul de externe al Franței e, cine știe, prea preocupat să recompenseze terorismul islamist al Hamas și întreaga suflare antisemită globală, prin recunoașterea unilaterală, anti-israeliană și antiamericană a unui stat palestinian, ca să aibă timp să osândească și discriminarea unor copii evrei în țara vecină.

Președintele Franței, Macron, s-a hotărât să răsplătească terorismul. Iar Hamas l-a lăudat pe Macron, care anunțase anterior că vrea să recunoască în septembrie, la Adunarea Generală a ONU, un ”stat palestinian”. Lăudat de teroriștii islamiști și de Arabia Saudită, potrivit căreia s-ar face astfel un ”pas istoric”, și criticat de SUA și Israel, Macron crede că un asemenea stat ar putea fi creat după ”un armistițiu în Gaza”, ”demilitarizarea fâșiei” și ”recunoașterea neîngrădită a Israelului.” Or, nici măcar Autonomia Palestiniană nu recunoaște statul evreu, deși zice că ar recunoaște ”Israelul”. Cu care face afaceri și prin care încasează taxe. Carta Hamas cere lichidarea acestei țări membre a ONU.

Nu e clar dacă președintele Franței chiar crede în ipoteticul ”realism” și în posibilitatea materializării zisei ”demilitarizări” și a presupusei ”recunoașteri neîngrădite”.

Sau dacă afirmațiile prezidențiale sunt doar produsul fricii lui de masa milioanelor de imigranți musulmani, de islamiști și teroriști din Hexagon, curtați de stânga, împreună cu care guvernează Macron. Visul ”demilitarizării” unui stat arab e fie un alibi, fie un vis umed. Căci nu s-a mai pomenit stat arab demilitarizat. Apoi, cu terorismul nu se pot încheia armistiții, decât dacă terorizații renunță la viabilitatea statului lor.

Cât despre ”recunoașterea neîngrădită a Israelului”, ea se va produce abia după ce generații întregi de copii vor trece prin școli în care nu li se va preda antisemitismul și martiriul terorist, sinucigaș, ca ideal suprem.

Reacția israeliană e deci justă. Potrivit statului evreu, ca și poziției administrației americane, un asemenea demers ar recompensa și stimula terorismul – care și-ar zice, pe drept, că masacrul de la 7 octombrie și răpirea de oameni din Israel, luați ostatici și ținuți captivi de aproape 2 ani în Gaza, ar fi meritat -. În plus, ar pregăti terenul pentru edificarea unui nou stat terorist aflat la cheremul Iranului, ca interpus al Teheranului.

Spargerea unității europene și occidentale

Franța s-ar alătura cu demersul ei pro-palestinian Rusiei putiniste, Chinei comuniste și altor aproape 140 de țări cu regimuri extremiste, de stânga, antisemite și ex-comuniste.

N-ar triumfa doar terorismul și varii forme de totalitarism. S-ar sparge și coeziunea occidentală. Câtă mai e. Unitatea Vestului, oricum știrbită și pe punctul de a se nărui, s-ar resimți puternic. Șeful diplomației americane, Rubio, a pus de altfel degetul pe rană. Potrivit lui, ”iresponsabila recunoaștere a statului palestinian” (de către Franța) ar ”sluji Hamas și ar fi o palmă pe obrazul victimelor terorismului islamist de la 7 octombrie 2023”.

Vina pentru situația în care ne aflăm nu e doar a extremiștilor de stânga spanioli și francezi aflați direct sau indirect la butoane, la Madrid și Paris. Care încurajează din răsputeri antisemitismul, ura pe evrei și pe singurul stat evreiesc de pe glob. Unul minuscul, dar a cărui nimicire e idealul unor forțe extremiste coalizate, care înglobează nu doar extrema stângă și dreaptă, ci și mișcarea islamistă globală. Încurajarea menționată e ușor de documentat.

Acum câteva săptămâni, la Malaga, în sudul Spaniei, un proprietar arab de restaurant a dat afară un grup de turiști parțial în vârstă, recognoscibili ca evrei, acuzându-i furios și violent că ar comite un imaginar ”genocid” în Gaza.

Li s-a strigat cu spume la gură, într-o peliculă filmată chiar de făptaș: ”afară sioniștilor! Ucideți copii și veniți în vacanță! Duceți-vă în Gaza să beți bere”! Ceea ce nu i s-a părut destul. Astfel încât proprietarul a scandat și sloganul sugerând genocidul: ”Free Palestine!”

Acest incident de flagrantă încălcare a drepturilor omului, a normelor civilizației, a legilor și valorilor europene interzicând discriminarea pe bază de credință, etnie sau rasă n-a suscitat niciun fel de comoție în presă. Ori urmări juridice spectaculoase.

Consecințele care să indice fie și doar faptul că antisemitismul nu e admisibil, nu e tolerat și nu se bucură de impunitate nici în Spania, nici în Europa, au lipsit cu desăvârșire. Iată cum stăm cu drepturile omului și cu democrația în Europa. Un continent în care președintele României își permite să se joace cu focul antisemit, retrimițând în mod absurd o lege anti-antisemită ba CCR, ba Parlamentului, pentru că i se pare liberticidă ideea pedepsirii propagandei legionare. Să nu cumva să se pedepsească, implicit, comunismul.  

Ce ne învață istoria despre asemenea explozii de antisemitism și decizii nefericite, la nivel înalt? Că ori de câte ori se înmulțesc, pericolul unei reșute în totalitarism e acut. Și că, ori de câte ori traversăm asemenea vremuri, globul riscă să se întoarcă în epoca dezastrului iscat de nazism, generatorul Holocaustului și-al celui de-al Doilea Război Mondial.