Război au vrut, război au avut. Iar antisemiții plâng în pumni și protestează

Khamenei l-a vrut. Ayatolahul suprem al regimului islamist șiit a amenințat cu războiul și Israelul și, mai nou, din nou, America, și pe britanici. și pe francezi, cerându-le să nu cumva să ”ajute” statul evreu să se apere de atacurile iraniene cu rachete balistice. Altminteri urmează să le fie atacate bazele și navele din regiune.

Acum, oamenii săi împachetează grăbit și fug în Rusia, iar Khamenei ar vrea ajutor rusesc, dar Putin stăruie că nu ar fi obligat să-l acorde, în ciuda tratatului militar bilateral de parteneriat strategic pe 20 de ani, încheiat acum câteva luni. Asta, ca să le fie învățătură de minte putinofililor care se bizuie pe ajutor rusesc.  

Mor oameni și în Israel, evrei și arabi, căci, din nefericire, scutul antirachetă se arată a nu fi perfect, mai ales în fața unui număr mare de proiectile balistice, iar criminalii iranieni atacă centrele populate, pline de civili, ale statului evreu. Fiecare pierdere e dureroasă, chiar dacă unora li se par relativ suportabile, în raport cu uriașa miză a misiunii distrugerii programului nuclear iranian, dacă nu, cum ar fi net mai bine, și a debarcării regimului Khamenei.

Or, perspectiva înfrângerii principalului inamic genocidar actual al evreilor le provoacă îngrozitoare coșmaruri și adevărate prăbușiri nervoase oștirilor de stânga și extremă stânga ”corecte politic”, care contestă delirant legitimitatea atacului preventiv israelian și organizează demonstrații și marșuri de protest. În timp ce Diaspora persană, plină de victime ale regimului totalitar și de teroare al teocraților lui Khamenei mulțumește IDF și se roagă fierbinte pentru succesul militarilor israelieni, posturile naționale din capitalele occidentale aduc la microfon iranieni care vorbesc de ”agresiunea” israeliană și omit orice vorbă de ocară la adresa crimelor islamiste.

La Londra și la Berlin s-au adunat câteva sute de antisemiți de extremă stânga să ceară genocid sub forma faimosului ”Free Palestine”. Și să revendice oprirea operațiunii ”Scularea Leului” (persan și israelian), ca și cum democrația liberală israeliană ar fi problema, iar nu prigoana internă, împotriva poporului iranian (1), demarată de autoritățile islamiste de la Teheran, precum și campania de teroare și genocid iscată de interpușii teroriști ai Iranului din Gaza, Liban și Yemen, de la 7 octombrie 2023. Nici de faptul că regimul iranian amenința existențial un stat membru al ONU, ca Israelul, căruia dreptul internațional îi dă cum nu se poate mai clar libertatea declanșării unui atac preventiv, nu le pasă progresiștilor.

Nu s-au activat furios doar pro-teroriștii de stânga. Din care unii idioți utili, majoritatea britanici, aflați în marș spre Gaza, au fost reținuți și bătuți de egipteni, care s-au arătat total insensibili la apelurile antisemiților de extremă stângă de la Londra la ”solidaritate și fraternitate musulmană” împotriva ”entității sioniste”.

Și antisemiții de dreapta sunt în criză de nervi și meltdown provocate de perspectiva distrugerii și capitulării principalilor vrăjmași ai statului evreu. Inși ca Tucker Carlson, J. Sacks și Marjorie Taylor Greene, vajnici dușmani și ai Ucrainei îl acuză, desigur, pe aliatul evreu al SUA că ar ”atrage” America într-un conflict din care americanii n-ar avea decât de pierdut.

Toți invocă imaginarul mobil al acțiunii militare israeliene, care ar fi fost lansată din presupuse ”motive politice interne”, în speță pentru că Netanyahu ar avea, chipurile, ”nevoie” de acest război cu Iranul, ca să facă față presiunii politice interne crescânde, exercitate de opoziție.

Ca și cum nu i-ar fi ajuns premierului că nu s-a terminat cu terorismul în Gaza, iar ostaticii israelieni se află în continuare captivi, la Hamas. Nu puțini antisemiți fac eforturi notabile să pună la îndoială tentativa Iranului de a-și procura arme nucleare, ignorând semnalele de alarmă lansate nu de Netanyahu, sau Trump, ci de IAEA.

Și mulți întreabă: de ce are voie Israelul să aibă bombe atomice, dar nu și Iranul? Răspunsul e evident. Pentru că Israelul e o dempcrație liberală care nu ameniunță pe nimeni cu genocidul. Și care respectă dreptul internațional.

În fine, continuă să se articuleze frecvent aberații, eminamente antisemite, care echivlează Israelul ba cu Rusia lui Putin, ba cu teroriștii islamiști. Or, Israelul, o democrație liberală și un stat de drept, a cărui justiție nu se dă în lături să ancheteze și să închidă demnitari din fruntea statului în caz de condamnare, de către judecători, a fost victima unei agresiuni, fiind atacată din senin, la 7/10/2023, cum fusese Ucraina (care a ales și ea drumul spre Vest și valori democratice) la 24/02/2022.

Echivalarea Israelului cu state sau mișcări totalitare agresoare nu e doar contrafactuală, ci și o probă clară de antisemitism, de vreme ce tâmpenia cu pricina e rezervată statului evreu.

Argumentele capabile să facă lumină există și sunt clare și irefutabile. Dar antisemitismul e boală grea. E o maladie mintală și psihică ale cărei forme mai grele sunt incurabile și ucigașe. E o naivitate să se creadă că antisemiții ar fi deschiși argumentelor raționale care i-ar lămuri, dacă le-ar primi, că statul evreu încearcă, pur și simplu, să elimine evidente amenințări existențiale la adresa micii democrații liberale evreiești.

Cine seamănă vânt, culege furtună. Luptătorii pentru ”justiție socială” din Vest n-au suflat un cuvânt în anii 2019, 2020 și 2022, când poporul iranian s-a ridicat împotriva prigonitorilor săi care violau și omorau adolescente după ce poliția lor de ”moravuri” perverse le închideau pentru că nu purtau corect basmaua islamică. Statul polițienesc islamist a reușit de fiecare dată să înăbușe în sânge protestele poporului iranian răsculat.

Nici acum pe extremiștii de stânga nu-i interesează nici cât negru sub unghie soarta fetelor și femeilor iraniene, amenințate de mullahi și de teroriștii Gărzilor lor Revoluționare. Dar și existența celor din urmă are zilele numărate. Pentru că intuiesc acest fapt și se tem groaznic de el, extremiștii islamilti, de stânga și de dreapta au inventat și ceea ce numesc pericolul unui ”incendiu regional de proporții”, pentru prevenirea căruia ar trebui, ați ghicit, opriți imediat militarii israelieni și scutite de atacuri (cică ”ilegale”) instalațiile jucleare iraniene.

Nu, în interesul păcii și stabilității operațiunea israeliană nu trebuie oprită, ci promovată. Cine nu realizează acest lucru are nu doar o problemă de logică și informație istorică, ci și una psihologică. Prăbușirea nervoasă a antisemiților e însă firească la cât de mult s-a umflat cu pompa, în propagandă, potențialul militar al unui Iran în fapt cam impotent în fața unei armate israeliene clar mai bine pregătite decât a crezut inepta conducere de la Teheran.  

Aviația israeliană are libertate de acțiune în mari părți ale Iranului, precum și la Teheran. Ar fi mare păcat ca IDF și Mossadul să nu ajute poporul iranian să transpună  apelul către națiunea sa a șahului Reza Pahlavi, care le-a cerut și iranienilor, și militarilor persani să se ridice și să-și ia țara înapoi. Șahul din exil știe bine că Israelul nu doar că nu e în război cu iranienii, ci e aliatul poporului persan. De îndată ce acest popor își va redobândi libertatea – și nu se pune problema dacă și-o va redobândi, ci când – o eră a păcii, stabilității și prosperității promite să se pogoare peste Orientul Apropiat. Europa ar avea mult de profitat.

Notă 1) Raportul ONU include cifre alarmante despre numărul execuțiilor efectuate de regimul islamist iranian. Doar anul trecut Iranul, lider mondial al execuțiilor, a omorât aproape o mie de oameni condamnați la moarte.