Realitatea paralelă. Relatare din ospiciul nostru global (V)

Traversăm vremuri cel puțin interesante. Avem nevoie în continuare de sprijinul dvs. Jurnalismul independent e mai important decât oricând, vă rugăm să îl susțineți printr-o donație. Vă mulțumim că ne sunteți alături!

Floricele pe câmpii. Hai s-adunăm ani, copii!

De ce sunt singuri tinerii bărbați? De ce frumoasa și deșteapta Dulcinee e nefericită? De ce-și pedepsește inima și destinul? De ce-l prigonește pe cel pe care cu mari eforturi l-a ales astfel încât să-i fie egal, ori superior, intelectual, dar îl tratează ca pe un gunoi, ca să nu pară că cedează prea repede și e o simplă ”marfă”, prea lesne disponibilă, prea ușor de cucerit și aruncat?

Mă uit la cei trei morți bucureșteni ai zilei de sâmbătă, el care a omorât-o după ce, de copilă, a terorizat-o ani la rând, sub ochii unui stat corupt, ea, extrasa din ”Insula iubirii”, care a plecat în lumea de dincolo cu un făt în pântec și mă întreb: cum trebuie salvate astfel de vieți? Unde s-a greșit? Unde fuge viața acestor ființe plămădite recent? De unde atâta sinistră și absurdă violență? Oroarea i se datorează doar unei justiții corupte? De unde atâta nebunie?

De la pandemie? Psihoza iscată de smintiții care s-au luat după alți demenți trufași și au decretat mascarea și izolarea tuturor, cu tot cu copii și adolescenți, înnebunindu-i nu doar pe juni și pe cei mici, deși era clar că tinerii nu riscă mai nimic din pricina molimei chineze, n-a fost decât o treaptă semnificativă pe scara coborârii în infernul nostru actual.

Dar dezastrul e de proporții mult mai mari. Și de origini mult mai vechi.

Răul la sursele lui

Nenorocirea cea mare nu se rezumă la brutalitatea, agresivitatea și nihilismul fără leac ale unor psihopați și sociopați. Parte din ea a început cu binele și cu progresul, cu feminismul radical, excrescența mortală a neomarxismului și a altor tembelisme contemporane, edificate pe relativism, laicizare anticreștină, o antropologie fantezistă, à la Rousseau, pe hegelianism, pozitivism și alte isme moderne. Ieșită feminist de sub obroc, femeia și-a cucerit binemeritate drepturi, care i se interziseră milenii la rând, dar multe dintre fete au alunecat, ca Biden la senectute, în ”la-la-land”.

Banii, funcțiile, poliția statului de drept, armata NATO și independența de bărbați în societatea potențial individualistă, creată de revoluțiile engleză și americană, le-au scăpat pe ele de apăsătoare griji financiare și securitare, dar le-au băgat în cap trăznăi. A luat proporții ranchiuna. Resentimentele le-au acaparat pe unele din cele care s-au ciocnit dur de realitatea de a nu putea, fizic de pildă, ce pot ei. A început umblatul după cai verzi pe pereți și îndrugatul lor, li s-a înrădăcinat ideea îmbogățirii rapide prin emigrare, video-chat și sugar-daddies, disprețul față de familie și de statutul de soție și mamă.

În realitatea paralelă creată de siguranță și prosperitate, multe s-au năucit, au prins să-și închipuie că biologia ar fi o învenție socio-culturală, că fericirea s-ar achiziționa ieftin și ușor, că sacrificiile și răspunderea sunt relegate de fetele deștepte altora. Cui? Masculinității ”toxice”. Băieților. Tinerilor. Cărora, ca ele să fie la adăpost de violențele și agresivitatea bărbătească, societatea le-a prescris o cură de îndoctrinare, imbecilizare și tranchilizare.

Băieții au fost reeducați și învățați din grădinițe, școli și licee să nu lovească înapoi, dacă, în sadismul lor, fetițele și femeile-i ating și doare. Au fost dresați să-și arunce la gunoi identitatea și orientarea sexuală, ca să fie la dispoziția sexuală a sexului ”slab” devenit, brusc, mai tare decât sexul lor erect. Li s-a cerut să se dea pacifiști, cuminți, obedienți, dacă nu li s-a sugerat că ar fi bine să-și amputeze la propriu bărbăția și să devină niște ghilimele la și ca ”femei”. Iar toate acestea în singura lor viață, căci au fost îndoctrinați să creadă în imposibilitatea vieții de apoi.

Efecte catastrofale ale lui ”mușchii mei minte nu are”

Inutil de subliniat că involuțiile sociale și mentale apărute în siajul prosperității, manipulării și smintirii fără precedent a societăților apusene, au provocat, în sufletele tinere, ciocnirea dintre sistemul de valori tradiționale, înrădăcinat vreme de milenii, și surogatul de valori zise ”europene”, în fapt postmoderne, vârâte junilor cu forța în capete spălate abundent pe creier.  În reacție, tinerii, debusolați, au început să se însigureze ori să-și piardă mințile. Și să le bage bani în buzunar unor prădători, pești și, foarte posibil, violatori jegoși ca frații Tate. Să îngroașe rândurile unor grupări de extremă dreapta. Și să dea în banditism, bâlbâială ortodoxistă, în zel naționalist și în golănia unui îmbisericit fanatism legionar.

Asta ei. Iar ele? Și multe din ele s-au prostit. Fug care încotro, ca găinile bete, ba în brațele fundamentalismului religios și naționalist, ba în sfaturile de doi lei ai vreunui guru care, de mult ce le învață cum să adune și mai multă putere, să-i calce pe ei în picioare și mai vârtos, astfel încât ei să se poarte și mai frumos, le distrug orice șansă de a se comporta adecvat, de a întemeia căsnicii și familii, de a avea copii și de a dobândi o viață dotată cu sens. Astfel încât, captive realității lor paralele, se consolează cu varii forme de pornografie. Căci vor să facă impresie, nu le iese, alunecă în depresie, se trezesc pe gresie, nu înțeleg de ce au eșuat și o iau mereu la fel de la capăt, fără să știe că ilustrează definiția einsteiniană a nebuniei: să faci mereu același lucru și să te aștepți, tot mereu, la alte rezultate. La unele mai bune.

Nu mai puțin uimitoare e sminteala societăților care nu pricep în ruptul capului cum pot SUA și Diaspora vesteuropeană să aleagă partide nu doar conservatoare, ci și infame, de extremă dreapta. Optează mulți pentru ele din deznădejde. Cea provocată de aporia în care i-a plonjat progresismul occidental. Care nu-i mai prea lasă să fie nici patrioți sau creștini, nici albi sau heterosexuali. Care nu le permite să fie nici bărbați, nici femei. Care le manipulează sâmburele identitar. Care-i condamnă la o singurătate fără precedent în milenii de civilizație iudeo-creștină.

Propuneri de contracarare

Panicat că tinerii, grăbiți să repudieze nu doar individualismul, ci și mișcarea woke și să pășească pe calea colectivismului naționalist, i-au întors spatele, alegând dreapta, Partidul Democrat, controlat în mare de extrema stângă, s-a gândit, în demența lui, să investească 20 de milioane de dolari în studierea ”sintaxei, limbajului și conținuturilor care devin virale în mediul tinerilor alegători bărbați”.

Istoricul britanic Douglas Murray a reacționat la această ultimă mostră de țicneală și dobitocie progresistă și le-a dat un sfat pe gratis donatorilor de stânga din SUA și partidului lor. Care și-ar putea economisi zecile de milioane, dacă ar ”arăta alegătorilor (și alegătoarelor, de altfel) că e de partea lor, că nu-i disprețuiește, că le înțelege grijile, că nu-i urăște, că nu-i consideră cetățeni inferiori”, heteronormativi, misogini, rasiști, fasciști și câte și mai câte. Nu e sigur că ajunge. Prea mare, cum just reliefa psihologul american Jonathan Haidt, e dezastrul provocat în creierele tinere de rețelele sociale și sistemul lor de like-uri. Prea grav e că aceste like-uri sunt ca niște paraziți care li se instalează tinerilor în creștere în creiere și-l devorează din interior. Că 60% din angoasata generație Z suferă rău de stres și anxietate.

Parte din aceste descoperiri științifice nu mai sunt noi de mult. Un amplu studiu intitulat ”Experimentul BBC al Solitudinii” a apărut în 2022, cu aportul universităților Manchester, Exteter și Brunel și a constat într-un eșantion de zeci de mii de tineri și tineri bărbați intervievați. Mulți erau discriminați. Mulți erau rușinați și frustrați de izolarea lor, se simțeau stigmatizați și determinați să-i retragă nu doar presei, ci și societății și prezentului încrederea lor. Cum e posibil să se mai mire cineva că, într-o astfel de societate la propriu descreierată, neuronii se împuținează, violența domestică face ravagii, tinerele gravide sunt omorâte în plină stradă, extremiștii sunt pe cai mari, iar colectorii de suflete adună mase mari de followeri, de fanatici adepți ai noilor Führeri, gata să participe zelos la orice proiect totalitar și criminal în masă.

Antidotul?

O lume care să nu mai fie obsedată de ”patriarhat”, ci de prezervarea valorilor de libertate ale democrațiilor liberale și ale statelor de drept. Care să redescopere, pe lângă drepturile și libertățile individuale, virtuți colective. Și masculine. Să regăsească patriotismul și curajul, în locul imaginarelor culpe colective, precum ”colonialismul”.

E nevoie de legi noi, mai dure, cum afirmă un premier interimar, ex-ministru de interne și al justiției? Nu e clar. Ar fi nevoie, cert, de aplicarea riguroasă a celor existente. S-ar termina sociopații? Ar lua pe veci sfârșit asasinatele comise din gelozie, din obsesii, solitudine și nebunie? Probabil că nu. Dar, odate operate schimbările axiologice necesare, s-ar împuțina, cred, considerabil. La fel, s-ar diminua sensibil fanatismul și terorismul. Iar anii vieților tinere s-ar înmulți rapid.

Până atunci să constatăm că ”vine, vine primăvara…Cucul cucul strigă tare/Pitpalacu-n luncă sare/Mieii zburdă pe câmpii/Haideți să-i vedem copii”. La mulți ani, fani mici și mari.